Yearly Archives

2009

De-ale mele

Zile si zile….

Sunt zile cind imi vine sa-mi iau lumea in cap. Cind totul mi se pare in zadar. Cind haosul din jur nu se incadreza in necesitatea mea vitala de ordine, logica si  ratiune. In acele zile totul isi pierde rostul si incep sa numar zilele care mi-au mai ramas sa traiesc. Apoi vin alte zile. In care toate au sens. Totul are o explicatie. Toti stiu despre ce este vorba, cu ce au sa se ocupe si ce le iese cel mai bine. Oamenii incep organizat sa limpezeasca ceata, iar ceea ce urmeaza este o speranta nou-nascuta despre faptul ca nu chiar totul este ratat….Ce credeti ca vine dupa asta? Recititi primul abzat, pls.Cind descoper aceasta cruda ciclitate ma intreb de fiecare data: De ce?La ce bun aceasta  zebra existentiala? Continue Reading

De-ale mele

3 ore la bucatarie, un munte de vase,1 deget fript si 3 bucate delicioase

Da, merita, credeti-ma….azi am gatit dupa cartea I.Vysotkaya “Edim doma”.

Felul I “Onion soup” sau Supa de ceapa. Cine a gustat prima data azi, a zis ca nu e chiar rau. Mie-mi place foarte mult.

img_23461

 Felul II “Clatite umplute cu ciuperci si cascaval cu mucegai”.Asta am gatit-o pentru prima data. Am adaugat si un pic de vin la ciuperci.img_23471

 La desert- Tarta cu morcov. Toti cei care au gustat se tot intrebau ce-am mai pus in afara de morcov. Let it me my little secret:))img_23451

 Cind m-am asezat la masa am si uitat de spate….Da, gatitul iti da multa energie, mai ales daca o faci cu placere…

De-ale mele

Energie din bucatarie…

kookingStiu ce-as fi facut azi daca nu ma durea atit de tare spatele. As fi gasit cel putin 7 motive sa ies din casa, sa merg la lucru, sa ma vad cu cineva, sa-mi umplu timpul cu orice decit lucruri cu adevarat importante. Dar uite ca uneori, sanatatea sau mai bine zis impulsurile pe care le primeste aceasta de la cimpul nostru energetic, ne pun pe rosu la semafor. Asa ca azi, in sfirsit, am stat cit am putut in pat(oricum alta pozitie decit culcata nu-mi produce mare bucurie). Si dupa mai multe tentative pe parcursul ultimei luni, m-am uitat pina la capat un film pe care mi l-a recomandat una dintre cititoarele blogului. Si sunt absolut incintata. “Djulie& Djulia” cu Maryl Streep in rol principal. Tot azi am auzit o interpretare inedita a unui catren: Vine, vine anul nou topii, cu zapada in ograda si tu multe jutarii (la nou cu-cu e tu-tu). Revenind la film, mi-a venit o pofta nebuna sa gatesc ceva, asa ca asta voi face. Am senzatia ca bucataria ar putea sa-mi lecuiasca spatele. Cred ca fiecare femeie trebuie neaparat sa aiba  o activitate creativa care sa o incarce cu energie.Asta poate fi curatenia, ingrijirea florilor, crosetatul, redecorarea casei.Asa cum activitatea mea creativa de fiecare zi ma cam stoarce, aflarea la bucatarie ar putea fi o solutie. Ceea ce le si doresc gospodinelor repetente ca mine, pentru care gatitul nu este o obligatie zilnica ci o forma de exprimare a fanteziei si acumulare a energiei. Nu uitati sa va uitati la film. Il gasiti pe torrent…

De-ale mele

Cracun fericit, oameni buni…

Noroc de Craciun… Nu stiu ce m-ar mai fi oprit din drum. Nu stiu ce m-ar mai fi facut sa las treburile si sa vin acasa pe la 4 ca sa gatesc, sa chem niste prieteni, sa beau un git de Cahor si sa ma uit cu copiii la Pinochio si la zeci de Jingle Bells pe youtube. Tot ce-mi doresc in legatura cu aceasta sarbatoare, este ca intr-o buna zi oricine sa-mi spuna “Craciun fericit”, fara imediat urmatoarea intrebare:Dar tu care-l sarbatoresti, cel nou sau cel vechi?  Ziua de nastere a lui Doamne-Doamne este doar una…si pentru mine este prima ocazie dupa foarte mult timp sa-mi adun familia la un loc cu un prilej mai fericit….

EVENIMENTE

50,moldoveni, influenti

img_2341Scriu acest post nu pentru ca Sergiu Gavrilita, extenuat  si stresat dupa eveniment, m-a rugat sa scriu de bine. Si nu pentru ca vreau sa ma dau bine pe linga VIP. Nu vreau sa ma dau  in nici un fel, nici bine si nici rau. Am fost si eu la acel mare ospat de ieri, in care a fost prezentat catalogul “50 cei mai influeienti moldoveni”. Cu toata straduinta mea de a fi mereu cu ochii largi inchisi (vorba marelui Stanley Kubrick), am atit de putine momente proaste de remarcat, incit as spune ca nici n-au existat. O sala superba, mare, elegant amenajata. Ca Leogrand-ul, cu toata utilitatea  aparitiei lui de alta data, deja imi cam sta in git. Meniul serii facut de parca m-ar fi intrebat pe mine cineva: Da ce-ai vrea draga Nata sa mai manici gustosel? Prosciutto and melone, mozzarella cu legume proaspete si condimente, rata coapta(deosebit de buna), servita cu mere coapte si compot de mure, fructe proaspete, bauturi alese.

Seara a inceput cu o supriza placuta si emotionanta, cel putin pentru mine: Orchestra Simfonica de Stat, pe de-o parte a scenei si de cealalta parte – “Lautarii” (toti la costum negru). Sa-i vezi pe Lautari la costum  si cu un program atit de nefiresc pentru ei, piese de Doga si alte pasaje clasice celebre, m-a incintat. Nu stiu cine a fost cu ideea, dar i-as pune o bere.

img_2329Gazdele serii: Andrei Porubin si Rodica Cioranica. Andrei, ca de obicei a fost foarte sufletist, spontan si plin de haz. Rodica – ca de obicei extravaganta si prietenoasa cu toate VIP-le. Oare se poate altfel, cind faci o astfel de revista?

img_2322Evenimentul a continuat cu o licitatie de tablouri realizate de 7 pictori de la noi. Mie ce-l mai mult mi-a fost drag tabloul din poza. O singura lucrare nu si-a gasit un nou stapin. In rest, mai toate au fost apreciate. Ia-n ghiciti cine a imprastiat euro la dreapta si la stinga.Hai, ca nu-i greu….

Un alt moment frumos a fost inminarea unor premii mai valoroase pentru 10 personalitati-legende ale tarii. Multi dintre cei 10 au intrat in scena sa-si ridice diplomele. Maria Biesu s-a adresat publicului prin telefon mobil. Nu stiu care companie de telefonie mobila a asigurat legatura, dar nici Orange si nici Moldcell nu s-au grabit sa-si asume meritul pentru legatura buna si momentul magulitor.

A urmat ceremonia de premiere a celor 50 de moldioveni. Aici luctrurile s-au cam intins. Iar nefumatorii au profitat de interdictia de a fuma in sala si au inceput unul, cite unul, sa se indrepte spre iesire. Intr-un moment dat, m-a suprins gindul ca in sala mai ramineau doar cei care inca mai asteptau sa-si ridice diplomele.Deci la capitolul acesta al scenariului ar mai fi de lucrat.

img_2338Stiu ca Vip Magazin si-a relansat, renovat site-ul. Mi s-a parut destul de dragut. In plus, nu pot decit sa salut ideea lor de a avea si un compartiment video al revistei.Ceremonia de ieri a fost transmisa on-line si chiar citeva sute de oameni  au stat si au urmarit-o.

P.S Dupa ceremonie m-am dus cu un prieten sa mai stam la taclale. In localul cu pricina si-a facut aparitia unul dintre Vip-le influente ale Moldovei. Omul in cauza imi este atit de antipatic, incit n-am putut sa nu observ faptul ca asezindu-se la masa cu distinsa sa doamna, a chemat in scurt timp bodygardul sa-i aduca catalogul VIP-lor ca sa se mai uite la cit de frumos si chipes a iesit in poze si ce frumos a scris revista despre el.In scurt timp, marele VIP primeste din partea bodygardului paltonul, se imbraca si o ia inainte, lasindu-si nevasta singura la masa. Aceasta  se scula trista, isi imbraca singura haina de iarna si se dusese cu capul plecat in urma marelui VIP. Ce fignea….sa-mi bag piciorul in asa VIP-ri…

De-ale mele

Foo…gi de aici, revelion ce esti

santaAtit de tare ma irita sarbatoarea asta. Chiar mai mult decit ziua de nastere. Sarbatoarea – sarbatorilor, cheful-chefurilor, carnavalul-carnavalurilor – si-asa de tare sa nu-mi placa. Pai, de ce naiba ne agitam atita cu mese festive, fete de mese cu clopotei, servetele cu fulgi de zapada, caciulite de Mos Craciun la 10 lei, masti pentru petreceri corporative, carti postale care sa tavalesc tot anul printre documente uitate, liste de cadouri,intrebari siciitoare – Da tu ce faci de revelion? Da nimic nu fac!Si nici nu vreau.Ca ce vreau eu nu s-a inventat. Eu vreau sa-mi insereze cineva un cip, fix ca la zimbrii din Glodeni, si dupa aia, fara ca sa depun vreun  efort, sa am cel mai frumos, vesel si nemaipomenit revelion. De ce oare trebuie sa ne stresam atita ca sa ne simtim bine fix 2 minute: un minut pina la 00.00  si inca unul dupa. Unul cind se deschide sampania si se fac toate urarile si altul cind se despacheteaza toate cadourile si ramii cu senzatia aia trista si amara ca de dupa o partida de amor mult asteptata si repede incheiata.

Ghiftuiala cu olivie si pirjoale, cadouri mult prea minunate, brad care-si scutura acele deja.Emisiuni cu glume rasuflate, revelionul tv la Moldoveni- un alt prilej de dezamagire. Stie cineva vreo reteta de revelion mai haios?

Macar unul din zece sa vina cu o idee mai inspirata si tot e bine.

EVENIMENTE

10 jurnalisti si-un scenarist….

S-au impartit azi merele. Pentru nestiutori: al 15-lea an la rind s-au dat premiile pentru cei mai buni 10 ziaristi ai anului. La cit de imbelsugat a fost anul, cam greu sa-i alegi doar pe zece. Dar sa le luam pe rind.

 Ujas, ujas, ujas…30 de minute am ascultat tare in boxe imitatia unor stiri de radio care anuntau marea forfota de la Teatrul M. Eminescu unde urma sa se desfasoare ceremonia. Idee nu-i proasta. Problema e ca daca la ai nostri le vine o idee buna, apoi pierd simtul masurii in exploatarea ei. 30 de minute la volum maxim de stiri mimate de la diverse radiouri despre cit de important este evenimentul…. Apoi o ora am stat cu Cheianu si am ascultat chicoteala si comentariile scaldate in acid ale vecinilor din spate. Cum altfel? Cind scenaristul “celor 10 jurnalisti” s-o scapat la scenariu. La inceput credeam ca e o gluma. Continue Reading