Astrele in tot anii mei de scoala au insemnat “1 septembrie”. Mamica le semana primavara in gradina. Astrele infloreau intotdeauna ca sa-mi aminteasca cind venea scoala, chiar daca eu in ruptul capului refuzam sa cred ca s-a terminat vacanta, .Niciodata nu cumparam flori pentru profesori la primul clopotel. Cu o zi mai devreme ne duceam cu familia la gradina si intotdeauna plecam la scoala cu un buchet mare de flori colorate, mirosind a toamna. Astazi nu ma mai duc la scoala. Nu sunt foarte nostalgica, dar astrele din gradina oricum ma arunca in trecut. Toamna asta ma doare.
Astazi am realizat cit de putin ma entuziasmeaza ideea de weekend. Ba dimpotriva. Cind ma gindesc la zilele de simbata si duminica care urmeaza sa le petrec in Chisinau, iar acestea ar fi 90 % din week-le unui an, aproape ca intru in panica. In Chisinau nu exista nici un loc de agrement civilizat pentru familie. Nu ma refer la unul foarte sofisticat, dar nici parcul din Valea Trandafirilor nu-l pot considera loc pentru odihna. Ati vazut cum arata? Un munte de metal uzat, al carui demontare probabil este foarte costisitoare. Doar de asta mai sta acolo. Si inca din cauza ca sute de oameni vin cu copii acolo, se inghesuie, platesc bilete. Toate caruselurile scirtie, revopsite de zeci de ori, urite. Nu mai zic de Aventura Parc, ca nici acolo mai mult de 15 minute nu ai ce face cu copiii.La Zoo am fost. De multe ori. Ramin doar parcurile. Avem destul de multe, frumoase, dar cam lasate in voia sortii si nu sunt absolut deloc amenajate pt ca sa-ti petreci timpul in ele cu copiii.
Deci, Minimax rules! In curind vine septembrie si incep activitatile de week-end pentru copii! Parcurile pentru familii pe care le-am vazut in strainate erau gratuite, eu as fi bucuroasa sa platesc si bilet de intrare, daca ar exista in Chisinau. Foarte simple, dar bine gindite, curate si prevazute pentru mamele cu carucioare, pentru copii mici, pina-n 5 ani. Gradina Botanica a fost pe vremuri un parc de acest gen. Avea si locuri pentru gratare, avea si o mini-gradina zoologica, puteai sa pescuiesti in lacul de acolo, avea si niste trambuline pentru copii. Pacat ca nu mai e. Apropos, cit ai fi gata sa dai pentru un bilet intr-un loc de odihna pentru familie?
Am fost placut suprinsa de reactia civilizata a d-lui V. Filat la cele intimplate azi in sedinta parlamentului. Nu pot spune acelasi lucru, urmarind comportamentul presedintelui. Mi-era mila de el. Cind l-am vazut asa, rezemat pe umarul d-ei Z.Greceanii, cu capul plecat si privirea-i obosita iesita de sub fruntea-i lata, ma apucase o jale. Nu mi-a placut deloc ce am vazut. Ce pacat ca unii alesi ai poporului nu inteleg la timp ca poporul nu-i mai vrea. Ce pacat ca nu-si pot face bagajele inainte ca sa li se arate cu degetul spre usa. Ce pacat ca nu-si pot accepta umila situatie, sa plece capul si sa se retraga. Pentru ca cel putin sa-si pastreze “fata” in fata celor care inca i-au mai votat. Si din acestia nu sunt chiar atit de putini. Cred ca un psiholog bun ar putea talmaci orice cuvint din memorabilul discurs al d-lui Voronin. Eu cred ca nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa intelegi ca “Nahren” este de azi un nou diagnostic. O afectiune cu tendinta de agravare. A celor care nu stiu la timp sa se retraga. A celor care si-au infipt prea adinc coltii in carne. Oare sa-l predispuna atit de negativ pe d-ul presedinte sarbatorile nationale?
N-am rezistat. Am iesit putin in oras. Am vrut sa vad fetele oamenilor. Am vrut sa vad piata. Spiritul independentei a trezit cetateanca din mine si a adus-o drept in fata Catedralei. In piata – un concert al diferitor colective de copii. In parc – un iarmaroc improvizat al mesterilor populari. Cu toate ca arta populara deseori ma enerveaza prin triumful kitchului in ea, astazi m-au suprins placut citiva oameni talentati.
Acesta este Mircea. Un baiat foarte haios, comunicabil si fara inhibitii. Graseiaza ca un adevarat frantuzoi.Locuieste in s. Pelivan, r.Orhei. Tatal lui nu mai este. A invatat sa creieze tot felul de casute si bisericute din cotilet. Zice ca ii place foarte mult. Isi apreciaza lucrarea din poza cu doar 30 lei.
Stefan Ciobanu. or. Calarasi. Cioplitor in lemn.Un nene foarte placut. Creaiza tot felul de chestii din lemn.Zice ca ii ia multa sanatate sa le faca. Mi-au placut masinutele lui. Mi-a povestit ca o doamna i-a comandat tocmai vreo 40 pt o gradinita. Mi-ar placea sa inlocuiesc multe jucarii chinezesti din magazine cu cele pe care le confectioneaza mesterul Stefan Ciobanu.Mi-a mai povestit ca cel mai bine cistiga acum cu zdrobitoarele de struguri. O masinuta din lemn costa 40 lei si o zdrobitoare de struguri – 2000 lei.
Aceasta doamna creiaza margele. Dar poate, la comanda, sa decoreze si niste cupe de sampanie pentru o ceremonia de nunta. Arata destul de bine.
Victoria Kurachitski este mester popukar, miniaturista. Creeaza cu cirligul tot felul de obiecte in miniatura. Si-a expus intreaga colectie de plante in vazon. Fiecare floare avind denumirea originala atasata. Inaltimea unei lucrari este de maxim 5-10 cm. Isi apreciaza munca cu 50 lei floarea.
Elena Spinei este de 2 ani primarul s. Maximovca. Iar de 10 creeaza straiste. Toate extrem de frumoase si stilate. Le confectioneaza din lina si lucreaza cam 3 zile la o traista. Le vinde cu 300 lei bucata.
Straiste din lina naturala. Le creeaza Ecaterina Popescu din s. Clisova Noua. Are si carti de vizita, si adresa de mail si chiar un site: www.rusticart.md
A mai trecut un an din mult prea fericita noastra independenta. Cind stau si ma gindesc cum ne-am ales cu aceasta “independenta”, imi vine sa pling. A venit pe 24 august Ukraina la rusi si a plecat independenta. Apoi am venit noi pe 27: “Kto? Maldova? Svabodny!” Da, tare greu ni s-a mai dat aceasta “scumpa” independenta. Si mai ales tare am avut nevoie de ea. Of, of, of. Asa de tare, incit nici macar nu s-a pastrat documentul original al marelui eveniment. Gata. Nu-i. A ars.
Noi suntem “MARI” si mai ales “MULTI” . Avem petrol,gaz, munti,mare, zacaminte, aur…si toata lumea din jur cauta cum sa puna mina pe ele. Si daca nu ma intreba mamica de ce nu se aude nimic despre sarbatoarea din acest an, cred ca imi aminteam de ea, doar dupa ce trecea. Scuzati-mi lipsa de patriotism si excesul de ironie acida pentru un subiect atit de delicat. Anul acesta, gratie unui om teafar din tara noastra, am reusit sa ne pastram privilegiul de a ne marca sarbatorile in Piata Marii Adunari. Ca de nu, era sa fim expediati in Valea Morilor, pe malul lacului secat. Acolo sa ne sarbatorim “Independenta”. Am facut un sondaj de opinie, sa vad cu ce se va ocupa maine lumea:
1. Pleaca in Turcia. O zi de independenta s-a transformat in 5 zile de vacanta.
2. Se duc la frigarui.
3. Se duc la cumparaturi pentru copilul care va merge la scoala.
4. Muncesc din zori pina in noapte la birou.
5. Se duc la nanasi in vizita.
6. Isi termina reparatia.
Tu ce vei face cu independenta?
P. S. Imi iubesc tara. Asa cum e ea. Pur si simplu. Eram prea mica ca sa fiu intrebata daca vreau asa soi de independenta.
Mi-am dorit extrem de mult sa incepem impreuna saptamina cu piesa asta. Dar nu am reusit. Sunt foarte, foarte prinsa. Mi-e teama sa va spun cite lucruri fac concomitent. Am timp exact cit sa activez mesajele voastre. Sunt cu capul in citeva activitati care ma pasioneaza enorm si ma ajuta sa-mi alung multe ginduri. Sper sa va luminati la fata ascultind bucata asta muzicala. E maxim ce pot sa va ofer, dupa un “multumesc” pentru ca existati si faceti parte din viata mea.
“Cum sa ai incredere in farmecul tau, chiar si daca ai trecut de 40 de ani. Iti gelozezi sotul, te apuci sa-i speli sosetele? Despre toate astea intr-un master class cu Irina Hakamada pe 11 septembrie la Chisinau.“
Am doua variante: sa postez despre Hakamada mot-a-mot informatia pe care o cunosc sau, sa-mi spun propria impresie despre aceasta femeie.
Se considera un samurai in fusta pentru ca realmente are gene japoneze. Prefera black dress-code in vestimentatie . Dupa numeroase tentative de afirmare, se dezice de activitatea sa politica. Lumea in care intrase, se adeverise a fi un rahat. Sau poate nu avea testicule suficient de mari ca sa o infrunte. Nu-mi trezeste mare admiratie faptul ca are 4 mariaje la activ. Dar mi se pare extraordinar ca cel de-al doilea copil, o fetita, l-a adus pe lume la 42 de ani. Dupa asta, da dovada de energie pentru un nou inceput. Scrie carti, intr-o veselie, si se apuca sa -si povesteasca experienta sub forma unor seminare. Are o viata destul de interesanta.
Seminarul sau: “Drive, Kaif, Kariera” vrea sa invete femeile cum sa-si infrunte complexele si sa aiba incredere, in pofida virstei,in forta lor de atractie.
Astrele in tot anii mei de scoala au insemnat “1 septembrie”. Mamica le semana primavara in gradina. Astrele infloreau intotdeauna ca sa-mi aminteasca cind venea scoala, chiar daca eu in ruptul capului refuzam sa cred ca s-a terminat vacanta, .Niciodata nu cumparam flori pentru profesori la primul clopotel. Cu o zi mai devreme ne duceam cu familia la gradina si intotdeauna plecam la scoala cu un buchet mare de flori colorate, mirosind a toamna. Astazi nu ma mai duc la scoala. Nu sunt foarte nostalgica, dar astrele din gradina oricum ma arunca in trecut. Toamna asta ma doare.
