De-ale mele

Un popor de orfani

Suntem un popor de orfani. Un popor de oameni ramasi fara frati, surori, verisori, neveste si soti. Un popor crescut departe de cei care ne dau viata sau fac parte din viata noastra. Asta pentru ca ei vor sa traiasaca mai bine, ei nu se descurca in tara lor. Cind ma gindesc la cit de mica e Moldova si cit de modeste sunt proportiile populatiei noastre.  Cum oare se intimpla, la cit de mici suntem, sa ne impacam cu gindul ca cei dragi isi cauta norocul departe de casa?

In Moldova nu exista macar un om care sa nu aiba macar pe cineva emigrat in strainatate!!!!!!!    Deci, de-ai nostri sunt acum imprastiati prin lume, aproape de doua ori mai multi decit sunt acum in tara. Cum ar fi, daca ei s-ar intoarce? Cum ar fi daca forta fiecarui neam ar deveni mai mare odata cu intoarcerea fratilor , verilor, mamelor si tatilor nostri. Eu as fi mai fericita.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

12 Comments

  • Reply Alioana 4 august 2009 at 08:04

    e trist dar adevarat ,eu spre exemplu am ramas fara prieteni,toti au plecat…. de rude nici nu mai zic au ramas putini de tot… trist,si dureros dar de dor nici nu mai vobesc ….

  • Reply Olesea 4 august 2009 at 09:40

    Si eu as fi mult mai fericita! Din 5 copii, mamica mea e unica ramasa in Chisinau, restul sunt in Franta, Italia, Portugalia si Rusia. Abia anul acesta vor reveni toti pentru un eveniment in familie. Pacat ca nici unul dintre ei nu isi mai vede viitorul in Moldova…

  • Reply kafka 4 august 2009 at 10:33

    Da eu sint de aceeasi parere dar:sint persoane care nu se mai satura sa vorbeasca de poporul lor,si altii care nici nu vor sa auda.Dar asta-i realitatea nu poti sa le dai cu ceva in cap atit timp cit ei nu au EU-l Tarii in ei.Eu de exemplu am fost dezamagita in privinta asta.Faceam cursuri si am aflat ca va avea loc un fel de Eurofest-Romanesc, la rindul ei profa mi-a zis ca luni voi povesti despre traditii,obiceiuri,bucatarie prezentate la acest concert sai zic asa etc.Am asteptat ziua ceea ca nustiu ce…De dimineata eram acolo; si cum zice romanul ,,Plesneala,,.Daca nu mai este bogat si poporul nostru apoi nustiu;nici o sarma nici o placinta nici un prosop brodat de mina,numai zic de cintece…Erau 2 buticuri care vindeau hot-doguri si o scena unde se dansa pe alte stiluri de muzica atit.Am stat putin imi era frica sa nu ma intrebe cineva strain ce tara e aceasta,si luni nu m-am dus la cursuri.Poate o sa ziceti ca eu si asa puteam sa povestesc fara sa plec la acel Eurofest dar doream sa vad cum isi exprima oamenii plecati dorul fata de patrie,cum povestesc despre stramosii lor si multe altele,insa n-a fost sa fie asa.Oricum se mai intimpla dar nu trebuie sa se intimple.Sint multe pareri si multe cazuri de povestit la aceasta tema…………

  • Reply vio 4 august 2009 at 16:23

    e greu in strainatate chiar daca am obtinut cite ceva aici sper ca totusi ne intoarcem in sfirsit acasa dupa aproape 5 ani de Montreal, stiu ca ne va fi greu dar sper ca vom putem face mai multe acasa, sper sa nu dezamagim

  • Reply natalia 4 august 2009 at 20:43

    Da, e adevarat ca fiecare famile are pe cineva plecat peste hotare. Insa eu cred ca intr-o tara in care fiecare isi vede de nasul sau nu e izbinda. Tara ta e acolo unde te simti bine si unde ai sanse reale sa obtii ce iti propui. Da, o sa zici ca si aici poti sa obtii ceea ce iti doresti, bine dar cu ce riscuri? Poate as putea spune mai multe…poate doar atit – urasc oamenii care iti zimbesc in fata dar care sunt, de fapt cei care te vor vinde pentru a obtine ceea ce tu ai obtinut prin munca.

  • Reply olgina 4 august 2009 at 21:53

    m-am gindit la astea de mii de ori. in august am marea fericire sa fiu alaturi de toti verisorii, unchii, inclusiv mama. de multi ani buni n-am mai fost impreuna…. ne afecteaza zilnic, pe toti… dar ce putem face?

  • Reply aetak 5 august 2009 at 19:24

    e irelizabil
    atit timp cit ai ce minca si ai o casa a ta….Moldova se da in umbra

  • Reply E.T. 12 august 2009 at 17:20

    Si Eu as fi mai fericita.

  • Reply L. 27 august 2009 at 17:26

    De trei ani sotul e plecat in strainatate. El muncind acolo din greu- noi aici ne putem permite unele lucruri: o scoala buna pu copii, conditii de trai bune, o data in luna o esire cu copii la cinema, teatru pu copii sau la o cafenea s.a. Nu prea ne rasfatam.(sunt si alte probleme). Dar cu ce pret avem acest ”lasa ca vii bine voua”……Am un sot? da undeva departe, copii au tata? da prin telefon.M-am saturat!!!…….dar tot odata imi pun intrebarea -DAR CIT TIMP VOM FI FERICITI, cind tata va veni acasa . Ce putem face aici pentru noi si pentru copii?
    Marea mea asteptare de la ”alesii poporului”- locuri de munca si un trai ”ca la oameni” in TARA MEA. Atunci cu siguranta AS FI MAI FERICITA CU TOATA FAMILIA ACASA.

    P.S. NATA ESTI SUPER!!! TE ADMIR! TINE-O TOT ASA, VOM FI MEREU ALATURI. BAFTA TUTUROR.

  • Reply tania 27 noiembrie 2009 at 02:59

    am 22 de ani si o diploma de licenta in sertar….la ce-mi foloseste? mamica mea ma suna in fierare zi si ma intreaba cite cv-uri am mai trimis azi si daca nu mi-a sunat nimeni sa ma cheme la un interviu… am plins pe 6 aprilie… apoi am inceput sa sper.. insa fiecare zi ma trezeste din nou la realitatea ce-mi izvoraste lacrimi in ochi. ma doare ca nu am alta posibilitate, alta oportunitate decit cea de a cauta usa ingusta a coliviei… crezind ca pot zbura… stiu ca imediat voi cadea jos…insa voi renaste si voi incerca din nou….aici nu pot… acum am aripile taiate…de trecutul ce inca ne urareste pe toti…de sistem… ma doare ce spun….nu am viitor in tara…

  • Reply elena 5 decembrie 2009 at 22:27

    Subiectul acesta imi sta in minte de cind tatal meu a plecat prima oara in strainatate, am ramas fara tata pentru o perioada indelungata sau poate e o noua sansa de a avea ceva mai bun? Plecarea aceasta peste hotare are 2 mari efecte asupra noastra, una e buna ca obtinem un suport financiar mai bun, ne construim un trai mai „decent”, ne putem indeplini anumite dorinte, dar pe de alta parte pierdem un membru al familiei. Dezmembrarea familiei noastre este cel mai greu lucru de suportat, si are consecinte! Nu mai simtim spiritul sarbatorilor de altadata, ne lipseste cineva, nu ne mai felicita tata cu un pahar de vin, decit prin telefon, si nu putem sal „vedem” decit prin telefon, ce minune ma e si aceasta!
    Nu mia placut sa stiu ca tatal meu va trebui sa munceasca atit de mult ca sa intretina un student, un liceian si o sotie, si inca pe sine! Dar nu putem invinovati pe nimeni! Acum de cind am absolvit facultatea si caut cu disperare un loc de munca, in mintea mea nu e altceva decit sa caut modalitati de „a fugi” de aici, acolo unde e mai bine, acolo unde pot sami permit sa am ceea ce demult visez, si unde pot sami creez un viitor!
    Visez la nunta mea de cind sora mea mai mare sa casatorit, dar nu vreau sa stiu ca parintii mei sa aiba dureri de cap, vreau sa mio fac singura! Dar pentru asta se necesita resurse!
    Vin alte sarbatori, si familia noastra deja de 5 ani intilneste Anul Nou fara gospodar, dar ne bucura un lucru ca in curind va veni si va fi cu noi, se va bucura de nepoti, de fetele lui de fecior si de sotie!
    Intotdeauna este loc de mai bine!

  • Reply dida 21 mai 2011 at 20:56

    ah, cat de bine ai formulat titlul acestei dezvaluiri, Nata. asta e Moldova. si mai are 2 capete batzul asta, numit ‘orfan’.
    -una e ca sintem orfani de strabuni, privind identitatea noastra, care unii abea acuma si-o recupereaza, altii au recuperat-o mai devreme, altii asteapta inca sa devina ROMANI, asa cum au fost stramosii nostri.
    eu ma socot printre norocosi, nu mai sint ‘orfana’, de citeva luni, si de cum am primit numele de roman si am avut si actele la mana, am fugit in lumea mare, ca sa profit de posibilitatile ‘fratilor nostri’, sa traiesc mai frumos. pina cind sint multumita de tot, cu exceptia dorului de cei dragi de acasa, inca orfani…
    dar nu poti avea totul. asa ca ma multumesc cu ceea ce am: am familia alaturi, copilasii si viata linistita si frumoasa, la care am visat.
    -despre a doua latura a fenomenului ‘orfan’ s-a mai scris mai sus. e adevarat, ca nu este famlie, care sa nu aiba pe nimeni, din apropiati, plecati din tara. si noi, cit eram acasa, sufeream din asta: majoritatea prietenilor si rudelor s-au stabilit prin Europa si desi la multi li-i greu, nu se gindesc sa se intoarca acasa. cind pun pe balanta, problemele de acasa trag prea jos si ei nu se incumeta sa se intoarca la mai greu. asa ca aleg greul mai usor.

  • Leave a Reply