De-ale mele

De ce ma doare inima?

Domnul Dumnezeu

s-a ascuns in ochiul meu

si ma indreapta sa vad

partea frumoasa a lumii,

a lucrurilor.

Dar mai am un ochi-

cine se cuibareste

pe-acolo

si ma indreapta sa vad?

 

Domnul Dumnezeu

s-a ascuns

intr-o ureche de-a mea

si ma indreapta

sa aud

doar lucrurile frumoase.

Dar mai am o ureche…

 

Domnul Dumnezeu

s-a ascuns in inima mea,

dar inima-i numai una

si careva isi face loc

linga Domnul,

inghesuindu-l.

Sarmana inima mea…

Iulian Filip

Ada, ii multumesc tatalui tau pentru carte. Poezia asta m-a facut sa vreau sa le citesc si pe celelalte.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

14 Comments

  • Reply Lena 4 septembrie 2009 at 10:41

    „Ce bine ca suntem diferiti. Asta ne face viata mai putin previzibila. Asta ne diversifica existenta.

    Ce bine ca suntem egali.

    Toti sufera atunci cind doare. Asta ne face sa fim plini de compasiune,rabdare si intelegere pentru durerea altuia .

    Toti se bucura cind sunt fericiti. Asta ar trebui sa ne umple de lumina si bucurie pentru fericirea altuia.”-Nata Albot,asta im-i este sentimentul pe care l-am trait citind versurile lui Iu.Filip.
    Un sfirsit de saptamina frumos.

  • Reply E.T. 4 septembrie 2009 at 12:53

    Exista emotii pentru care nu exista cuvinte…

  • Reply Ana 4 septembrie 2009 at 13:17

    Mersi NATA pentru poezia redata aici.
    Doamne, atit de mult ma reprezinta aceasta poezie, ma vad pe mine in ea, parca m-a descris pe mine in aceasta poezie. Chiar m-a atins, mult, la suflet, am recitit-o de citeva ori, imi place mult.
    Va doresc sa vedeti si sa auziti doar partea buna a lucrurilor. Multumesc mult Nata pentru ceea ce expui pentru noi cititorii blogului tau.
    O zi cit mai frumoasa.

  • Reply Lucia 4 septembrie 2009 at 16:45

    Mersi mult pentru poezie. Mai mult prefer proza, dar de aceasta data m-a impresionat

  • Reply Vio 4 septembrie 2009 at 18:06

    Replică
    Într-un tîrziu
    Vine şi poezia.
    După frămîntări de noapte,
    Spre ziuă
    (Pe la cîntatul cocoşilor de ziuă).
    -Ceva nou? întreb încercănat.
    -Nimic.
    -Atunci de ce-ai mai venit?
    -Ca să-ţi fac o viaţă mai frumoasă, zice.
    (Marin Sorescu)

  • Reply Morenica 4 septembrie 2009 at 19:40

    Frumos, NATA poti sa spui despre ce carte e vorba?
    multumesc anticipat.

    • Reply Nata Albot 7 septembrie 2009 at 09:43

      Pt Morenica: Iu. Filip „Noroc Polyglot”

  • Reply A.P 4 septembrie 2009 at 22:49

    Te iubesc…

  • Reply star77 5 septembrie 2009 at 12:47

    „sarmana inima mea…” – nici nu banuiam la inceput de lectura cine ar putea fi autorul versurilor. Finalul rupe!

  • Reply dina 6 septembrie 2009 at 22:01

    Multumesc pentru ca ma ai si pe mine in vizor. Dar nu te deranja. Eu am deja un bilet!

    Cat despre Iulian Filip, e unul dintre cei mai lirici poeti din Moldova:
    Gara e o cicatrice camuflata
    cu usi, ornamente, sali de consolare…
    Despartiri si lacrima abundent revarsata…
    De obicei, garile se fac din piatra cea mai tare.

    • Reply Nata Albot 6 septembrie 2009 at 23:37

      Dina, sa stii ca asta si mie mi-a placut foarte mult….

  • Reply Dina 7 septembrie 2009 at 13:58

    Nu stiu cum arata cartea Noroc Poliglot, dar am cumparat vreo luna in urma o carte cu dedicatii de dragoste scisa de Iulian Filip, cu versuri de-o strofa traduse in mai multe limbi. Pe aceeasi pagina versul in romana, apoi versiunea ceha, poloneza, lituaniana, in afara de limbile arhicunoscute engleza-franceza-rusa. In plus sunt si desenele dlui Filip, deosebit de subtile si ele. Mi se pare o personalitate foarte speciala…

  • Reply Diana 4 octombrie 2009 at 18:07

    nu stiu cum sintem noi moldovenii, dar suntem prea putini cei care valorifica cultura si se culturalizeaza de-a binelea. prea putini si pacat pentru-ca avem talente deosebite in Moldova. Eu apreciez mult opera lui Iulian Filip, dar as propune sa discutam si de ceilalti. Spre exemplu Emilian Galaicu -Paun.

  • Reply E.T. 29 decembrie 2009 at 10:30

    Iti recomand cartea „O viata de rezerva” de Jodi Picoult .Romanul examineaza semnificatia de a fi un bun parinte, o sora buna, un om bun. Este corect din punct de vedere moral sa faci orice pentru a salva viata unui copi, chiar daca asta inseamna sa calci in picioare viata altuia? Merita sa incerci sa descoperi cine esti cu adevarat daca aceasta cautare te va face sa te urasti? In roman, Jodi Picoult abordeaza cu gratie, intelepciune si sensibilitate un subiect dureror de real.

  • Leave a Reply