De-ale mele

Vesti bune….

[media id=38]

M-a sunat omul indragostit de Moldova. Cel cu care am fost la Cuhnesti sa filmam povestea apelor plecate. Mi-a spus ca se intimpla ceva nemaipomenit. Izvoarele curatate de fintinari au adus putina apa in lunca. Dar cel mai important este faptul ca au venit buldozere acolo sa faca ordine. Oare primarul din Cuhnesti citeste blogul meu? Oare se uita pe youtube. Apropos, astazi va ofer inca ceva frumos de pe youtube. Sa vina cit mai multe vesti bune….

Comentarii

Previous Post Next Post

6 Comments

  • Reply Cezara 7 October 2009 at 02:22

    Nata, iti multumesc mult pt acest video! Nu stiu de ce, dar la un moment dat mi-au dat lacrimile… e absolut impresionant!
    Apropo de oameni indragostiti de Moldova – ma tot plimb prin deplasari, si la un moment dat m-a suprins faptul ca exista atitia oameni, umblati prin lume – slava Domnului, care nu au nici in clin nici in mineca cu tarisoara noastra, dar care sint pur simplu nebuni dupa ea… oare de ce nu ne-ar molipsi si pe noi (moldovenii)? 🙂

  • Reply Larisa (Madrid) 8 October 2009 at 11:44

    Mi s a parut totul frumos, curat, o armonie perfecta intre natura si om, dar la un moment dat in secventa dintre maimuta si doamna mi s a nazarit poate mie, era ceva vulgar toata mingiiala lor, si doamna parea savurind rau de tot!! mai mult nimanui nu ia venit gindul asta prin cap?? zic si eu…

  • Reply gloria 8 October 2009 at 16:02

    mi-a plàcut mult clipul si m’am convins incà odatà,cà dragostea animalelor fatà de noi e mai sincerà,in ce priveste doamna cu maimuta,(pentru Larisa)mi-a venit in gind cà noi provenim de la neamul lor doar nimic mai mult.

  • Reply ryunoske 8 October 2009 at 17:31

    larisa, aia nu e maimuţă e bărbat

    • Reply Larisa (Madrid) 9 October 2009 at 00:01

      da, deja privind secventa ma bine ar fi sa mi imaginez un barbat facind ceea ce face maimuta, in fine imaginatia nu are limite….si cum zice rusul “kajdii dumaet v meru svoei poshlosti”!!

  • Reply Diana 14 October 2009 at 21:23

    la noi tot timpul se intimpla cam asa . Îi arăţi omului, de parcă el singur n-ar vedea, după care printr-o minune poate se gindeste că lumea din jur îi demonstrează încă o dată ce se petrece chiar linga el. uneori mă minunez de minţile noastre, de ce oare gîndim şi acţionăm întîrziat aproape mereu, oare suntem noi de vină sau societatea în care trăim????

  • Leave a Reply