De-ale mele

Ispite…

Vorbesc de la persoana I singular, dar sunt sigra ca as putea sa vorbesc si de la I plural…In fiecare zi imi pica in cale ispite. In fata unora pot rezista, pentru ca puterea ispitei  e mult mai mica decit cea a ratiunii. In fata altora cedez. Cind rezist, ramin cu un gust ciudat de neimpacare, cind cedez, efectul este acelasi, dar vine mai tirziu. Ma adresez constiintei mele si o  intreb de ce am nevoie de ispite. Si imi raspund: Ca sa ma cunosc, ca sa-mi masor vointa, ca sa-mi cunosc slabiciunile. Ca sa stiu de ce sa ma tem si ce sa binecuvintez.De ce nu le pot afla pe toate astea, fara ispite? Pentru ca, daca ispita este un „rau” pentru mine, inseamna ca numai aflindu-i gustul, voi intelege ce e „bine”. NU exista rau fara bine si vice versa. Ispitele pot fi de la cele mai banale pina la cele mai profunde. Toate insa iti lasa senzatia de neimplinire si dezamagire. Am cheltuit un ban mai mult, ca sa cumpar ce mi-am dorit. Stiu ca nu trebuia s-o fac, dar mi-am dorit atit de mult. In scurt timp, inteleg ca nici nu aveam nevoie de asta atit de mult si banul l-am dat in zadarar. Ma grabeam atit de tare sa ajung la destinatie ca sa impresionez pe cineva, incit m-am luat coada dupa o masina care mergea pe galben. La unul dintre semafoare masina din fata mea a frinat, iar eu nu. M-a impins ceva sa ma uit intr-un telefon mobil care nu era al meu. Intelegeam ca nu e bine.Dar am facut-o si am regretat. Sunt sigura ca te framinta si pe tine niste ispite. Ti-e greu sa rezisti? Ma intrebam cum te simti cind stii ca trebuie sa rezisti, chiar daca tare , tare iti doresti sa cedezi.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

28 Comments

  • Reply Irina 17 noiembrie 2009 at 16:23

    наверное есть разница между соблазном и желанием или как? ведь некоторые вещи которые нам нравятся и мы приобретаем, пусть не совсем нужные, но на столько приятные:) зачем тогда жалеть о том что мы желаем ? главное что на данный момент ты получил удовольствие! блаженность даже!:) пока я желаю – живу!:)
    я всегда боюсь только одного соблазна – не оступиться в отношениях!:) пока получается:)

  • Reply caterina 17 noiembrie 2009 at 16:45

    am impresia ca sentimentul de gelozie s-a mutat cu traiul an mine pt totdeauna!!!Fapt care ma ispiteste oricand apare ocazia! Rezultat:ancerc sa angrop dragostea vietii mele(cred eu)caci ratiunea…sau iubirea a cedat an fata ispitei. Astfel, draga Nata,pot sa-ti raspund la antrebare:ma framanta ispitele si ami este foarte greu sa le rezist…am ciuda pe mine…!

    • Reply Nata Albot 17 noiembrie 2009 at 23:03

      incerc sa-mi dau seama din mesajul tau cine din voi cedeaza in fata ispitei: tu sau iubirea vietii tale?

    • Reply caterina 18 noiembrie 2009 at 11:39

      de multe ori ma ispiteste încrederea! Încrederea pe care trebuie sa o am în el,daca iubesc.Da’cum sa rezist cînd stiu cîte fete roiesc în jurul lui…?Si dupa o eventuala banuire am cedat…Si cît nu ai încerca sa ma convingi că daca nu am încredere:nu iubesc, eu îl iubesc!!! ei,dar nu vreau sa-mi plîng de mila,asa ca sufar an tacere…doare…

      • Reply Nata Albot 18 noiembrie 2009 at 14:08

        Eu nu simt ca tu ti-ai plinge de mila si apreciez confesiunile tale. Pedepsele paminteste ale fiecarei femei care iubeste sunt un subiect foarte profund. Eu ti-as recomanda sa-ti umli timpul pe care il ai pentru „spionaj” cu ceva util si placut pentru tine.

  • Reply svetlana(lana) 17 noiembrie 2009 at 17:02

    Nata ai perfecta dreptate,ispitele ne asteapta la orice colt de dimineata pina seara,ramine doar de inteles au ele oare o valoare pentru noi sau nu, invatam ceva sau a doua zi ne ispitim iarasi, raminind nesatisfacuti de rezultat.

  • Reply E.T. 17 noiembrie 2009 at 17:33

    Hmm, fiecare om cred ca are asemenea momente daily,doar ca uneori acordam atentie alte ori mai putin..Personal , sunt in plasa ispitei in functie de dispozitie,situatie,ect. Sunt curioasa,recunosc,insa uneori chiar nu-mi pasa si merg “po cursu”.

    Ps: in legatura cu “Am cheltuit un ban mai mult, ca sa cumpar ce mi-am dorit. Stiu ca nu trebuia s-o fac, dar mi-am dorit atit de mult. In scurt timp, inteleg ca nici nu aveam nevoie de asta atit de mult si banul l-am dat in zadarar.”.
    Tinind cont ca am asa pofte,imi iau cu mine mai putin bani preferabil cash daca iau card-ul in general e catastrofal

  • Reply Lena 17 noiembrie 2009 at 18:33

    Principiul 90/10.
    10% din veata este formata din ceea ce ti se intimpla,90%din veata este decisa de modul cum reactionezi.Ce inseamna asta ? Nu avem control asupra 10% din ceea ce ni se intimpla: nu poti opri ploaea ,avionul,masina care iti tae drumul….Tu determini restul 90%,cum? prin reactia ta. Tu doar esti in stare sa contorlezi reactiea ta?Absolut tot ce facem,oferim,spunem sau chiar gindim este ca un bumerang.Se va intoarce la noi…Daca vrem sa primim,trebuie sa invatam ca intai sa oferim…Poate termina prin a avea miinele goale,DAR inima ne va fi plina de dragoste..-autor Stephen Covey.Eu stiu poate te ajuta.Pe mine acest principiu ma ajuta.

    • Reply Viorica 18 noiembrie 2009 at 11:00

      Esti mai optimista 🙂 eu stiam de principiul Pareto 80/20

  • Reply Maria 17 noiembrie 2009 at 19:15

    Salut. Citesc despre tine si ma vad pe mine in unele cazuri. Referitor la cumparaturi nu cad in ispita. Cad in ispita mincarii, mai ales la dulce, dar nu tot timpul. Toti se mira de fermitatea sotului meu, daca zice ca nu atunci nu si basta. As vrea o statistica in privinta ispitelor la barbati si femei.

  • Reply Alina 17 noiembrie 2009 at 22:11

    Cred ca fara ispite nu putem trai…Viata pare a fi foarte trista,monotona… la sigur pierdem ceva foarte important, daca nu bagam nasu in treaba altuia,sau nu impresionam pe cineva,sau chiar daca cumparam ceva inutil( momentu cela, cind ai cumparat si ti-ai satisfacut „pofta” iti ridica dispozitia la maxim si te simti fericita, poate 10 minutea, poate mai mult-asta si inseamna viata, sa fii fericita si sa traiaesti momentu).

  • Reply Ala 18 noiembrie 2009 at 01:18

    Personal cred ca fiinta omeneasca nu poate singura rezista in fata ispitelor. Ispita poate fi biruita doar cand beneficiul sau rasplata este mult mai mare decat ispita in sine. Ispitele, de fapt, nu sunt niste capcane ascunse care abia asteasta sa cadem in ele, ispitele se nasc din dorintele noatre. Ca sa tratezi o boala, trebuie sa stii ce o provoaca, la fel e cu ispita. Stiind ca ispitele iau nastere in mintea noastra initial, vom avea grija la ce gandim, ce privim, si cu ce ne alimentam creerul…

  • Reply Jozef 18 noiembrie 2009 at 09:57

    De ce despre ispite vorbesc numai femeile?

    • Reply li 18 noiembrie 2009 at 12:26

      Pentru ca barbatii considera ca ispitele sunt slabiciuni si orgoliul nu le permite sa recunoasca faptul ca si ei cad prada ispitelor. Sa recunoastem insa, ei sunt mai vulnerabili in fata ispitelor,mai ales daca astea poarta fuste mini si bluzite decoltate.

  • Reply Viorica 18 noiembrie 2009 at 10:58

    da, cand e vorba de ispite ma las usor convinsa la unele.Prima oara m-am uitat in telefonul prietenului meu, actualul sot, si chiar mi-a parut rau.Ca daca , nu ma uitat, eram mai linistita 🙂 .
    Acum, ispita mea este una, sa-mi cumpar carti ori de cate ori, trec prin preajma unei librarii.E foarte bine , ati spune voi.Dar, mi se duce, naibii, salariul doar pe asta, si deja apar certuri…
    Restul ispitelor sunt mai controlabile :). Desi, as mai enumera vreo cateva, m-ai bine nu, ca apar din adancuri , si ma ispitesc…

    • Reply Nata Albot 18 noiembrie 2009 at 13:48

      Reusesti sa le si citesti?

    • Reply Viorica 18 noiembrie 2009 at 15:12

      bine, eu citesc mult, dar chiar, de-as face din asta o profesie,tot n-as fi in ritm cu cumparatul.
      De asta , am catalogat si eu pasiunea mea la capitolul ispite !
      Cineva mi-a zis: cumparatul cartilor face parte din shopping-manie. O fi, nu stiu.Cel putin ma iau cu gandul:cartea va fi intotdeauna la moda, si nu va trebui sa arunc nimic , cum e cazul hainelor !

  • Reply tanea 18 noiembrie 2009 at 18:17

    deseori ma incearca ispitele…ma intereseaza tot ce misca cu voie si fara voie…ma bag peste tot si i-au totul asupra mea,uneori urasc latura asta a felului meu de a fi…dar dc nu aflu tot nici nu dorm bine seara:d…sunt foarte posesiva si fara sa-mi dau seama imi tachinez uneori sotul cu fel de fel de intrebari..mai exact il ispitesc din cap pina-n picioare…ii urmaresc fiecare pas si niciodata nu ma dau convinsa pina nu vad cu ochii mei…mereu vreau argumente, fapte ,dovezi…se intimpla sa ma si opresc uneori si sa schimb starea de judecata…dar dc nu azi apoi miine la sigur revin iar…ce e mai groaznic e ca mie nu-mi place sa raportez multe si nici sa mi se bage pe sub piele…rar cind imi paseste cineva in zona personala…dar cel mai bun lucru e ca am un sot intelegator si ffff.rabdator..nu shtiu cit va tine asta dar sper sa rabde pina ma mai maturizez eu si ma si schimb …cel putin lucrez la asta/:

  • Reply 9.37 18 noiembrie 2009 at 22:02

    Dar spune, draga Nata, ce s-a intamplat la semafor… Esti bine? Asta e cel mai important. Ispitele vin si pleaca, el sunt niste umbre, niste fantome, fara de care am ajunge nepregatiti in fata lui Dumnezeu.

    • Reply Nata Albot 19 noiembrie 2009 at 10:52

      La semafor s-a intimplat acum 9 ani, cu prima mea masina…dar mai tin minte si astazi ispita aceea …

  • Reply TaNYA 18 noiembrie 2009 at 23:47

    ce sA zic, eu traiesc din ispite, nu imi place sa traiesc monoton, as putea sa rezist tentatiei de a papa o prajitura, da nu vreau, mi-i ciuda de mor dupa asta pe mine, dar a 2 zi nu prea maninc, asa ca ma las ispitita de dulciuri, de citeva ori am verificat mobilul lui iubi, nu prea mi-a placut ce am vazut si am decis ca daca tot ramin cu el, pai mai bine ii las telefonul in pace, de ce sa ma enervez, daca intr-un final tot pe el il cred, de shopping ce sa zic, ma las ispitita fara nici o remuscare, imi trebuie, nu imi trebuie, cumpar, daca ceva, daruiesc cuiva, si am rezolvat problema, am fanatism la bijuterii, si o data la ceva timp fac revizie si ce e in plus dau cuiva, asa ca e motiv nou sa cumpar din nou, am o prietena care face niste bijuterii superbe in Germania, asa ca am trecut la alea „hand made”, unica ispita la care rezist, este cea de a insela, acum credeti ca vreti, da uneori, oricit de tare il iubesc pe cel de linga mine, parca as vrea sa incerc si altceva, insa rezist, rezist caci trebuie, nu vreau sa fiu femeie care inseala, nu pentru el, da pentru mine, nu vreau sa am remuscari, si nu vreau vreodata sa cred ca is pacatoasa ca l-am inselat, asa ca rezist caci stiu ca dincolo de ispite exista si ratiune, si ea imi zice sa fiu sincera in 1 rind cu mine, asa sunt eu, vreau sa il pot privi in ochi pe cel de linga si sa stiu ca sunt sincera, da in rest ispitele vin si pleaca, sunt ceva ce inventam noi pentru a ne parea viata mai interesanta, si sunt lucruiri pe care le putem face fara nici o problema, doar ca odata interzise ele devin ispite, si sunt al naibii de tentante, si ce puternici ne credem cind rezistam:)))))))))))

  • Reply oLeSea 20 noiembrie 2009 at 03:49

    Hmmm, ispite… eu sint jertfa, victima, „podopytnyi krolik” sau zice-ti-o kum vreti… a ispitelor… Am aflat asa multe in viata mea pina in prezent pe kare, daca nu le aflasem poate k dormeam mai bine… de mica imi ziceau „liubapytnaia varvara”… si nu o facem din rautate, dar vroiam sa stiu tot si toate, sa ma bag unde nu era voie… Asa am „privatizat” niste bani de-ai bunicei care stateau pe pervaz, si-mi faceau din ochi si parca ma rugau sa-i skimb pe niste gume la kiosk (ca parintii nu ma sponsorizau pt astfel de pofte) Si, offf, Doamne, mi-e asa de rusine.. si-acum k scriu, tot (desi aveam vreo 8ani)….!!! Iata tot asa citisem , intimplator parca, in agenda personala a unei colege ca tata-l ei o inseala pe maica-sa si a inceput si a prieteni cu bautura (insa el pt mine era un domn foarte stimat, respectat… dupa ce aflasem, involuntar, nu putem sa-l mai privesc ca adineaori)… Mai tirziu m-a ispitit sertarul cu documentele mamei in care nu era cazul sa „rasfoiesc”… si-am gasit actul de divort al surorii mamei… si in neam nu se stia de kestia asta ca aceasta sora acum e casatorita pt a doua oara… In fiecare an, in ajunul Revelionului, trageam cu coada okiului prin dulapuri… locuri mai ascunse, pt a gasi cadoul asa-zis de la Mos Craciun… pt k nu prea credeam in spusele parintilor despre existenta lui… si, stiti vorba ceea : „cine cauta-gaseste”… iata asa ajung copii sa nu creada in povesti cu zyne si Santa Claus 🙂 Tot din acest motiv am cercetat mobilul prietenului meu si… pina ce nu am gasit nimic 😉 si am zis k n-o mai fac…, dar.. dar.. nu promit nimic.. Intr-o seara am dat peste cap mica surpriza a lui… noi 2 discutam si i-am dat de inteles k mi-ar fi placut sa-mi ofere flori nu doar de sarbatori…, kind colo, el arata spre buketul de pe bancheta din spate… Rusine, rusine sa-mi fie!!!
    E greu sa rezist in situatiile kind tre sa par dura… kind trebuie sa fac ceea ce-mi displace de fapt.. dar orice astfel de situatie ispititoare, odata depasita, ma face zi de zi sa fiu mai sigura in propriile forte…
    P.S. Nata, atunci kind iti certi copii te ispiteste sa-i imbratisezi dupa ce incep a „scurge” kite-o lacrima???;-)

    • Reply Nata Albot 20 noiembrie 2009 at 08:36

      Eu imi cert copii foarte rar or discutiile noastre nu le trasnform in certuri….pling cu ele din alte motive…

  • Reply oLeSea 20 noiembrie 2009 at 04:06

    in plus, la o ora asa tyrzie, in loc sa vad al 7-lea vis de-acum, da pe mine m-a tentat netul.. blogul tau.. articolul acesta.. ocazia de a plasa un comentariu..))
    Noapte linistita in continuare!!!

  • Reply Viorica 20 noiembrie 2009 at 14:17

    Mai revin asupra ispitelor. Am vreo 3 zile de cand n-am cumparat cartile mele. Azi n-am rezistat. Am vazut mai intai ceva de E.Galaicu Paun, zic hai ca nu-i scumpa …mi-o iau.Dupa aia mai sus statea aranjata frumos, istoria literaturii universale in 2 volume, apoi l-am vazut pe Ovidiu Simonca, recent aparuta , una peste alta s-a facut peste 400lei.

    Si care-i leacul ispitelor ??? Eu una inca nu-l gasesc???
    Sau doar sa ma inchid in casa 🙁

  • Reply natalia 20 noiembrie 2009 at 16:45

    nu inteleg de ce fac toti necaz din aceea ca se dau ispitei de a controla mobilul iubitului?
    Deloc nu mi-i jena sa ma uit in celularul lui.. absolut! De ce mi-ar fi? Atita timp cit mi-i sot si traim impreuna, dormim intr-un pat, mincam ditr-o farfurie… Si daca cumva, nu da Doamne, gasesc ceva „podozritelino”… de ce nu l-as lua la intrebari?? Daca e prost si nu a putut face el revizie inaintea mea… :))

  • Reply maresalu 21 noiembrie 2009 at 19:09

    un exemplu de ispita: o situatie care mi s-a intamplat in cateva randuri,aflanduma in perioada „interbelica” ce priveste o relatie,adica in cautarea unei aventuri.
    dupa schimbul de coordonate cu noua cunostinta fixind sa ne revedem,nu dureaza nici cateva ore si telefonul incepe sa-mi sune fiind cautat de vechile cunostinte : fosta care dupa ceva timp intr-un moment i sa facut dor de mine ,o alta pe care in aceasi dimineata am uitat cum o chiama si cel mai rau aceea de care am fost refuzat si la care am zis sa nu mai revin nici cu gandul.
    tot acest fenomen il numesc” testul sortii” adica sunt pus in fata ispitii ,rezultatul ar fi ,sunt sau nu gata de o relatie serioasa uitand de toate fostele si de toate cele din jur.
    pana cand am inceput sa atrag atentie acestui fenomen,actionam practim,imi programam fel in cat sa ma vad cel putin cu doua 1.”noua aventura”
    2.depinde de ce aveam chef:de o discutie interesanta cu fosta ,de respectiva cu care as mai petrece o noapte sau sa-mi framant putin nervii.adica cedam ispitei,ca rezultat „noua ventura” se adeverea nu alceva de cat urmatoarea din diferite motive subiective,cu sau fara pat nu conteaza.
    intrebarea care ma macina este,daca data viitoare voi rezista ispitei”noua aventura” se va adeveri sa fie acea „ea”.
    acum rautaceoasele de fete vor zice-data viitoare nu va fi,mai rau de voi! sarumana!!!!!!!!!!!!!!!!!

  • Reply Light 25 noiembrie 2009 at 22:29

    hm..buna intrebare….ispitele sint cred pt a ne antrena nu doar rabdarea dar si vointza….si pt a ne pune la incercare…
    ….sint ispite in fatza carora rezistam pe cind vecinul de linga noi nu rezista ..si invers, cineva se descurca la un anumit capitol cineva mai greu…sintem diferitzi si ispitele sint ,si la nivele diferite,din alea marunte pina la cele grave , sint diferite…tot ce inteleg e ca nu sintem perfectzi..din orice ispita iesim cu ceva,daca ne dauneaza ,dar mai des ne dauneaza si ne lase dezamagitzi si frustratzi… ce este defapt ispita? asta e o alta intrebare
    Nata,bre le dai drept la tzanc gindurile care le expui aici, ca ma incep a rascoli :D…place cum gindesti de fiecare data ceva nou 🙂
    Bafta!

  • Leave a Reply