De-ale mele

Povestea lui 2009…

fairytale

A fost odata 1 ianuarie, ziua in care a inceput anul 2009.Aveam tot ce-si poate dori o femeie. O familie numeroasa, o casa, o meserie.Eram Directorul „Fabricii de Staruri” si totul mi se parea o poveste…

Ce a urmat insa, nu se inscrie in nici un tipar, poveste cu happy end sau scenariu pentru gospodine. Ce a urmat a fost o biciuiala continua. Am descoperit cea de-a doua fatza, mirsava si meschina, a oamenilor care ocupau un loc special in inima mea. Am inteles ca pentru acesti oameni nu conteaza cit de profesionista, responsabila sau dedicata esti. Ei nu au valori, iar tu esti prea demodata pentru ei.A fost un an in care am simtit gustul iadului, fiind prinsa in capcana durerii si imposibilitatii de a fugi de ea. M-am simtit mai singura decit daca as fi fost cu adevarat singura.Dar am avut si urcusuri. Nici un an din viata mea de pina acum nu mi-a daruit atitia oameni noi si interesanti. In sfirsit, am avut curajul sa cred in fortele mele si sa-mi materializez visele. Am inteles cit de nepretuiti sunt parintii si cit de fragila este fericirea. Si am inteles ca orice ti-ar oferi viata, nu poti gasi imediat raspunsul la intrebarea „De ce?”. Dar fii sigur ca acest raspuns, mai devreme sau mai tirziu va veni. Eu inca il mai astept. Si as fi fost fericita sa nu fi ajuns vreo data sa-mi pun astfel de intrebari existentiale. Dar se pare ca sunt printre acei oameni care nu-si pot alege destinul. Care pot visa, dar nu pot decide multe lucruri. De aceea imi accept smerita soarta si merg mai departe. Pentru ca de as fi putut sa aleg, alegeam altceva. Sa vina pentru toti oamenii buni un an 2010 mai bun. Va multumesc pentru ca va am. 

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

78 Comments

  • Reply veronica 15 decembrie 2009 at 00:37

    Magia oricarui basm contine evenimente remarcabile , asa cum a fost si pentru mine mai bine zis pentru noi … baietelul nostru a iadus bucuria si inceputul unei noi povesti , care sigur va continua si in anul ce vine. A
    cum te las pe tine sa continui…

  • Reply TaNYA 15 decembrie 2009 at 00:39

    Si povestea continua…. Trebuie sa ai incredere… lucrurile bune se intimpla oamenilor buni, ai incredere

    • Reply elena 27 decembrie 2009 at 23:00

      #1 decembrie 2004. Ningea. Toti ai casei erau pe unda emotiilor de Revelion. Eram la bucatarie si ma gandeam ce au oare parintii mei pe masa de sarbatoare. Vroiam sa-l vad pe tata. Soneria m-a anuntat ca au venit uratorii. Deschid uşa şi intra MOS Craciun. Am ramas surprinsa si eu si sotul. M-am Blocat. Priveam la MOS si am recunoscut gatul tatei. Nu fusese pana atunci niciodata in apartamentul nostru. M-am lipit de pieptul lui si eram cel mai fericit copil, chiar daca, puisorii mei nu-şi aflau randul sa is e urce în brate. Chiar şi baietelul din burta mea tresalta de bucurie. A fost cel mai frumos Revelion si ultimul cu Tata. De cinci ani ma veghează de sus si ma ajuta sa fiu puternica, ca sunt „fara tatei”. Baietelul meu spune ca bunelul din ceruri este si ingerul lui pazitor si eu il cred. E taina noastra…si vine iar Revelionuul si il astept pe Mos Craciun…chiar si fara daruri

  • Reply vio 15 decembrie 2009 at 00:40

    Din 1997 incoace povestea mea a luat sfirsit.2009 nu a fost o exceptie. Totul a fost in acest rastimp bine, si mai bine,si mai putin bine… dar poveste nu a mai fost.Semn bun e acel ca incep sa cred… ca poate…

  • Reply olesea S. 15 decembrie 2009 at 00:44

    cu inima frinta in urma pierderii tatalui nu mai credeam nici in rasarit nici in asfintit si nici in viitor, dar … minune : in dimineata zilei de 20 ianuarie 2009 chiar de Sf.Ion,sora mea aduce pe lume cea mai dragalasa fetita -pe Ioana, ea veni ca sa continua sensul vietilor noastre…

  • Reply anikusha 15 decembrie 2009 at 01:07

    Nata, povestea continua… doar ca trebuie sa crezi in viitorul tau frumos si a familiei tale 🙂

  • Reply Victoria* 15 decembrie 2009 at 02:00

    Analizele mamei au iesit bine si am in sfirsit casa mea…

  • Reply E.T. 15 decembrie 2009 at 10:26

    A fost o data 1 ianuarie 2009. Eram trista, nefericita, fara satisfactie profesionala fara persoane dragi imprejur, fara amintiri frumoase si fara prea multe realizari.Toate s-au tinut lant pina in luna august.
    Din 6 septembrie sunt fericita.Am obtinut job-ul mult dorit si asteptat inca de cind eram studenta.
    Mama mea mi-a facut “cadou” masteratul de la Timisoara, pe care mi-l doream dar nu aveam posibilitate, am intilnit-o pe prietena mea cea mai buna, sufletul meu pereche iar cel mai important am intinit persoana care ma iubeste si pe care o iubesc.Duminica (13 decembrie 2009) am ales inelusul….si pe 31 decembrie ne logodim in fata lui Dumnezeu si in fata parintilor.Sunt atit de fericita, cu adevarat.Ma inchin in fata lui Dumnezeu, pentru ca de vreo 3 ani nu mai stiam ce-I asta sarbatoare, sau cum e sa-ti imparti visele cu altcineva…Multumesc Multumesc Multumesc Multumesc Multumesc Multumesc Multumesc. Sa fi-ti Binecuvintati si sa va mearga bine la toata lumea.

    • Reply dany 15 decembrie 2009 at 16:03

      E.T-felicitari din suflet!
      sa va fie intr-un ceas bun!

    • Reply E.T. 15 decembrie 2009 at 17:25

      Multumesc.Hugs.

    • Reply Elena... 18 decembrie 2009 at 09:35

      Felicitari…va astept in luna de miere…:):):)

  • Reply Lia 15 decembrie 2009 at 10:47

    Atunci credeam ca nimic nu se va schimba, ca totul e perfect, ca tot ce am facut in 2008 va fi suficient pentru tot anul 2009. la inceput de an credeam ca am obtinut un echilibru aproape perfect. Aveam doar o gargarita in suflet care imi spunea ca anul asta nu va fi la fel. Si acea gargarita se pare ca a avut dreptate. Sunt sigura ca orce schimbare nu se intampla intamplator. Tot o iesi ceva din asta 🙂

  • Reply Dia 15 decembrie 2009 at 10:56

    Pe atunci nici prin gand nu-mi trecea ca viata o sa ma arunce atat de departe.Eram fericita si implinita, caci visul meu a devenit realitate.Dar…nu exista fericire fara tristete….

  • Reply Viorica 15 decembrie 2009 at 11:05

    Anul 2009 am facut o specializare in Europa,iar in august am fost nasii unui admirabil cuplu de tineri insuratei.

  • Reply Andriesh 15 decembrie 2009 at 11:06

    La mine a inceput anul si defapt incepe in fiecare an cu ziua mea de nastere adika a 3 zi de Craciun pe stil vechi 9 ianuarie si ma bucur de fiecare data sa incep anul astfe,ceea ce tine de succesele anului acesta vreau sa spun ca a fost un an mai bun decit ceilalti si sper sa nu fie mai rau decit cei care vin.Anul acesta vreau sa spun ca mi-a reusit sa incep un nou an de kolegiu si ultimul defapt cu succes si am reusit sa-mi iau ieri permisul temporar dar pina la ziua mea sper sa fie si cel in original.Acestea au fost succesele mele akum astept si eu sa povestiti si voi succesele voastre si va doresc un 2010 cit mai reusit, plin de succese si realizari, bucurii,noroc si nu in ultimul rind multa sanatate.Akum as indrazni sa va urez LA MULTI ANI!!!! pentru ca suntem in plina atmosfera de sarbatori si felicitari cu prima zapada!!!! 🙂

  • Reply nicoleta 15 decembrie 2009 at 11:13

    Anul 2009 credca a fost unul care ma markat…In acest an urma sa fac cei mai importanti pasi de care aveam atita nevoie…chiar daca am 16 ani….asta era momentul…I-am facut…si am reusit….am avut parte de MARE succes….acum urmeaza cea mai interesanta si cea mai grea parte…..sa merg inainte ku aceleasi puteri…..Ii multumesc Domnului ca ma ajutat…ENORM….Mi-a fost apropape in cele mai dificile momente…in care totul depindea de mine…si numai de mine…Ii multumesk mamicei mele…ce as fi fakut fara de ea?nu as fi fost in stare de nimik fara ea….Ii multumesc profesoarei mele de vocal…..care intotdeauna a fost sigura de tot ceea ce fac…a fost cea care ma tinut de mina pina aici….si asha o va face in kontinuare…sunt sigura!!!!Anul 2009….pentru mine este o istorie intreaga……

  • Reply NATY 15 decembrie 2009 at 11:35

    …Povestea are doua inceputuri …
    Si il aleg pe cel care-l vreau eu ,
    Chiar daca azi traiesc tot pe imprumuturi,
    Nu-mi pierd speranta in visul meu.
    Traiesc si merg pe-un drum propus de soarta
    Cu amintiri mai vechi si noi ce-apar.
    Eroii din Povestea noastra toata
    Au cite-o zi cu rosu-n calendar.

  • Reply tanea 15 decembrie 2009 at 13:20

    2009 mi-a adus titlul de :sotie(cu acte in regula:)), angajata si masterand …astea sunt cele mai importante evenimente ,amprentele carora nu le voi putea shterge niciodata…si nici nu vreau:P

  • Reply Renata 15 decembrie 2009 at 14:38

    … O poveste de pe scena Vietii care mi’a dat posibilitatea sa descopar ceea ce se ascundea dupa cortinele ei… Un val de emotii amestecate! 🙂 Emotii declansate de tradari si lovituri pe la spate, dar toate inabusite cu indeplinirea unui vis din copilarie. In sfarshit pot calatori liber! 🙂

  • Reply Craciunitza 15 decembrie 2009 at 15:21

    In anul 2008 eram o Shoricutza mica, parca speriata,dar parca si dornica de a descoperi ce e nou.Magia sarbatorilor de iarna m-a transformat in ceva mai puternic in noaptea dintre ani.In 2009 am devenit Bivolitza-mai increzuta, mai puternica si mai mare parca :). Chiar de la inceput anul parea sa imi aduca surprize placute, o noua viziune asupra vietii si un glasushor in minte ce ma ghida pe strazile lui 2009!!!! Sint curioasa oare la fel de imprevizibil va fi si 2010-anul Tigrushorului-anul meu?!! 😀

  • Reply TaNYA 15 decembrie 2009 at 15:22

    Ti-am zis eu ca o sa ninga, ha, am stiut eu, am zis ca trebuie sa ai incredere, azi impodobesc bradul, beau un cappuccino, si imbrac casa in straie de sarbatori, ho ho ho, Merry Christmas

  • Reply Ana 15 decembrie 2009 at 15:24

    La început credeam în poveşti dar… într-o zi povestea mea minuntă şi fericită s-a cam spulberat. A fost un an ca ceilalţi încoace din 2007, dar oricum cu mici dar importante schimbări pentru mine si mica mea familie. Cînd văd că munca mea de zi cu zi, cît de cît dă roade (poate nu aşa de multe şi mari pe cum mă aşteptam…), dar oricum sunt. Îi mulţumesc lui Dumnezeu de ceea ce este şi mă rog ca mai rău să nu fie, căci viaţa merge înainte cu toate tristeţile şi bucuriile ei. Aşa că capul sus!!! Sper ca poveste continuă şi va avea un final fericit, fericit, fericit pentru toţi şi în special pentru mult iubita şi scumpa fiinţă mică din viaţa mea. Cele bune tuturor şi numai bucurii!!! Nata te iubim!!!

  • Reply veruncic 15 decembrie 2009 at 16:02

    Vreau o poveste cu totul speciala.Un final fericit,dupa 3 ani de tratamente.S-a nascut Theodor.

  • Reply Mary 15 decembrie 2009 at 16:14

    Anul 2009 mi-a adus si bune si mai putin bune. In acest am invatat sa şofez, şi chiar mi-am luat maşină, ceea ce la începutul anului era doar un vis în împlinirea căruia nici eu nu prea credeam, dar am făcut-o. Tot anul ăsta am aflat că boala de care suferă soţul meu progresează, şi ce ne aşteaptă mai departe nu ne poate spune nimeni.

    • Reply E.T. 18 decembrie 2009 at 13:35

      O sa fie bine, nu te gindi la rau.Sa stii ca progresul bolii e in miinile tale.Fii tare ajuta-l cu ce poti inspira-i incredere…stiu ca merge.Crede-ma.

  • Reply tania 15 decembrie 2009 at 16:35

    In acest an am creat cea mai perfecta capodopera, am dat viata fiicei mele, Oana. Ea este povestea mea, povestea vie si vesnica in inima mea…

  • Reply natalia 15 decembrie 2009 at 17:13

    Cu toate ca anul 2009 incepuse cu masina salvarii la poarta (sotul i se ridicase concomitent tensiunea si febra), dar anul 2009 mi-a adus o fetita, frumusica si sanatosica! Asta e cel mai remarcabil episod. In rest a fost si bine si rau, dar mai mult greu…

  • Reply Light 15 decembrie 2009 at 17:24

    Fiecare zi este o zi importanta..care ne aduce intr-un final undeva…sint fericita pt ca azi m-am trezit si mai am la dispozitzie o zi:)

  • Reply Jozef 15 decembrie 2009 at 17:31

    Am vrut si eu sa continui povestea, dar a fost un an prost, ce sa mai…
    Am cunoscut-o mai bine pe Nata prin intermediul blogului si in felul asta am devenit si eu mai puternic.
    Multumesc mult pentru asta.

  • Reply Kiko 15 decembrie 2009 at 20:11

    Pentru mine anul 2009 a fost marcat de: evenimentele din 7 aprilie si intimplari legate de aceasta data, pina si dupa; plecarea bunicii mele in cealalta lume si realizari legate de importanta exprimarii dragostei si tandretei fata de cei apropiati si cei intilniti in cale; realizarea efectelor consumului exagerat de produse/resurse in ziua de azi, implicit eliminarea de CO2 in atmosfera si urmarile acesteia. Cred in necesitatea triumfarii omeniei si compasiunii asupra profitului si comfortului. Cred in umanitate. Cred in existenta in masa a Binelui si sper in realizarea potentialului deplin al acestuia.

  • Reply Diana 15 decembrie 2009 at 20:30

    povestea mea e una simpa si frumoasa, anul acesta m-am casatorit cu cel pe care-l iubesc mai mult decit imaginatia, mi-am gasit o slujba care imi place foarte mult si am avut parte de clipe foarte frumoase petrecute alaturi de cei dragi.

  • Reply irina 15 decembrie 2009 at 23:25

    Eu l-am intrebat pe sotul meu cum a fost anul ca sa scriu pe blogul tau el mi-a raspuns: A fost primul an de casnicie. Ne-am iubit si ne-am impact bine . Am vindut masina (a spus cu apasare) si am cumparat apartament (a spus mai fericit).A fost un an bun. Iata asa!!

  • Reply antonia 15 decembrie 2009 at 23:26

    pentru mine anul 2009 a fost destul de greu, dupa o sarcina grea am reusit sa aduc pe lume un bebe sanatos, ceea ce ne-a bucurat enorm, dar peste trei luni am pierdut un om care mi-era extrem de scump. Si acum, desi au trecut citeva luni, sunt devastata din cauza acestei pierderi, nu este zi sa nu ma gindesc la cel care a plecat. nu cred ca o sa-mi revin vreodata, nu exista consolare pentru pierderea unui om drag, chiar daca timpul micsoreaza durerea. Prin urmare pentru mine a fost un an care mi-a adus multa bucurie, dar si multa durere, din pacate.

    • Reply curcudus 18 decembrie 2009 at 02:59

      nu sunt atit trecut prin viata, dar parerea mea este ca sa obtii ceva trebuie sa si cedezi si cine a zis ca poti avea totul fara a plati sau sacrifica ceva… asta e viata, omul se naste si moare, mai ales o asa fiinta firava ca omul… nu vreau sa continuu, trebuie sa intelegi ca asa stau lucrurile si e firsesc si viata ti-o faci singur sau e asa cum vezi si nu cum pare

  • Reply olya 16 decembrie 2009 at 00:01

    Povestea merge mai departe, ca si viata noastra. Azi a nins ca in poveste…………………… De doi ani traiesc o frumoasa poveste de dragoste si vreau sa fie asa toata viata! Anul acesta am inteles ca vrem sa fim impreuna toata viata si la anul daca ne ajuta domnul face cununia religioasa…………si ne mai dorim din tot sufletul un copil…sau doi cum o vrea Dumnezeu……………

  • Reply Alina 16 decembrie 2009 at 00:02

    s-a inceput 2009 cu zapada..ger … cu greturi, cu fluturasi in burta..si se termina anul cu o iarna adevarata,zapada… si o mica creatura care creste in fiece zi,e o poveste care abia incepe si care sper sa o pot vedea in fiecare zi a vietii mele…….2009 e continuarea inceputului frumos ………
    Iti doresc si tie Nata o continuare care sa fie asa cum e in poveste …cu sfirsit bun!!!….cu intelepciune si intelegere a lucrurilor …..

    • Reply lori 18 decembrie 2009 at 00:29

      super poveste, incantata, succese si realizari 1

  • Reply Irina 16 decembrie 2009 at 10:43

    am intrat in 2009 cu pierderea multor prieteni!nu ma asteptam! intrasem in 2009 cu persoana pe care am asteptato mult si miam dorit intotdeauna sa am asa persoana alaturi de mine! insa anul se termina si nu am nici o bucurie din pacate. e atat de posibil sa pierd si persoana iubita:(

  • Reply Speranţa 16 decembrie 2009 at 14:30

    A fost un an greu, tensionat, stresant, dar iată e pe sfîrşite.Îl petrec frumos si cu zîmbetul pe faţă, sperînd ca anul care vine sa-mi aducă mie şi apropiaţilor mei numai bucurii şi împliniri sufleteşti.

  • Reply nastea 16 decembrie 2009 at 14:37

    Pe parcursul acestui an nu mi -sa intimplat nimic deosebit – de maritat nu m-am maritat pentru ca deja sint, de nascut nu am nascut pentru ca deja am o fetita, de angajat nu m-am angajat pentru ca deja sint angajata s. a. m. d. Cel mai pretios pentru mine este ca am trait acest an si chiar daca a fost mai dificil in unele momente – ma rog au fost lectii pe care trebuia sa le insusesc. Probabil in anul acesta am inteles intr-adevar cit de pretioasa e viata si cit de important e s-o traiesti si nu astept de la noul an ceva grandios, deosebit, nemaipomenit – tot ce vreau este sa traiesc si cu cit mai putine restante la lectiile pe care le voi urma. Rog Domnul sa ne dea la toti rabdare, intelepciune si putere.

  • Reply Lena 17 decembrie 2009 at 11:48

    Este anul in care am crescut spiritual si ma simt ca intr-o poveste.

  • Reply Flavia 17 decembrie 2009 at 14:51

    A fost o data 1 ianuarie 2009. In acea noapte speram din tot sufletul, ca in acest an vom avea casa noastra! Domnul ne-a ajutat si am reusit! in acest decembrie 2009 am devenit proprietarii unor m.p. dar … aceste clipe fericite din viata noastra, in aceiasi zi au fost umbrite de o veste trista si dureroasa. Acum ne rugam, ca persoana draga sa ne fie alaturi si de aceste sarbatori, sa nu plece de linga noi atit de curind … Nu stim ce „surprize” ne va aduce Mosu’ (Neculae, Craciun). E greu sa crezi intr-o minune, mai ales cind medicii nu-ti dau nici o speranta

    • Reply E.T. 2 ianuarie 2010 at 10:05

      Flavia, important e sa nu va pierdeti speranta, caci energia asta si frica-n sin se transmite oricum persoanei in cauza.E foarte dureros insa nu medicii decid ci Dumnezeu.Nu va pierdeti credinta, mai mergeti la biserica, m-ai dati la slujbe de sanatate, ajuta.Pentru cit timp, Dumnezeu stie insa poate schimba situatia altfel decit asa cum au prevazut-o medicii.Fi-ti puternici.
      Sa ne gindim pozitiv.Intr-un ceas bun.

  • Reply L 17 decembrie 2009 at 14:55

    A fost in inceput foarte frumos, dar s-a dovedit sa fie cel mai dificil an in viata mea (a decedat o persoana draga, am trecut prin tradare si ca rezultat am divortat, am pierdut 2 prieteni, am trecut prin probleme de sanatate a copilului si un cosmar adevarat legat de o situatie dificila in viata surorii mele)… Dar povestea continua… Incerc sa-mi gasesc echilibrul si sa inteleg in ce directie sa merg….Sunt optimista si sper ca cele mai frumoase momente ma asteapta in viitorul apropiat…

  • Reply Diana 17 decembrie 2009 at 15:22

    2009 s-a inceput foarte frumos pentru mine, am avut un revelion de neuitat! dar dupa… n-am avut parte de pierderi (in afara de tel. mob.), ci mai mult de dezamagiri! am avut unele momente de tensiune cu sotul, serviciu nu-mi pot gasi… Dar totusi cel mai mare lucru bun care ni s-a intimplat e ca in sfirsit ne-am eliberat de sub jugul comunistilor!
    Va doresc tuturor un an nou mult mai bun ca acesta, multa sanatate, fericire si realizari frumoase!
    P.S. ma bucur ca in sfirsit avem zapada!!!

  • Reply Craciunitza 17 decembrie 2009 at 16:18

    http://www.youtube.com/watch?v=A_hp2ubJaNo

    m-a impresionat acum……..

  • Reply Ciupica 18 decembrie 2009 at 02:35

    1 ianuarie 2009 nu-l mai tin minte..cu capul in carti..gindindu-ma la teza de licenta si examene…Dar Dumnezeu i-a dat povestii mele o culoare aprinsa, dat fiind faptul ca in 29 aprilie am fost binecuvintati de Dumnezeu. Am un sot iubitor..am ajuns in SUA ambii..am trecut prin multe…dar iata-ne ajunsi aici..in tara „viselor”…si totusi..craciunul …revelionul…mi-as fi dorit sa fie „ca in poveste” alaturi de parinti si cei dragi..Speram sa ne aduca 2010 cit mai multa sanatate si rabdare.Prin greutati spre stele.Tuturor va doresc ce e mai bun si sarbatori fericite!!!

  • Reply Optimista 18 decembrie 2009 at 13:11

    anul a debutat cu obisnuita veselie si emotie in suflet, a continuat insa mult mai prost…cu riscul de a a parea nerecunoscatoare pentru viata totusi frumoasa pe care o am, a fost un obositor..mi s-a strans inima la fiecare sunet de telefon, fiecare email pe care il primeam, fiecare decizie pe care o luam de frica sa nu-mi aduca inca o veste rea, inca o intamplare nefericita, inca o lovitura pentru care nu eram pregatita.
    mi-am dat seama cat de greu e sa zambesti chiar daca, de fapt ai vrea sa tipi de frustrare si durere..si totusi continui sa zambesc si sa sper si sa cred ca anul care vine va fi unul mai bun si ca telefonul va suna numai ca sa-mi aduca vesti bune!
    povestea continua…

  • Reply Daniela 18 decembrie 2009 at 13:35

    Anul care m-a marcat din punct de vedere emotional, am invatat sa zbor si sa platesc pretul pentru acesta.

  • Reply Daniela 18 decembrie 2009 at 13:36

    Ce puteti spune despre acesr cintec
    http://www.youtube.com/watch?v=5nrMC3Ozcrw&feature=related

  • Reply veronika 18 decembrie 2009 at 17:27

    Anul Nou… am sperat sa fie intr-adevar, unul nou, dar povestea poti s-o inventezi , singura, sa adagi eroi buni sau rai cu un final fericit sau mai putin fericit. In fine povestea mea e trista dar Slava Domnului, sunt sanatoasa, fetita mea sanatoasa ….. si pina la urma voi inventa si eu pentru mine o poveste, frumoasa cu printese si printi cu schimbari spactaculoase la ora 12, si iaca asa.

  • Reply Cristina 18 decembrie 2009 at 21:47

    Anul acesta, m-am mutat in Kiev si mi-am dat seama cat de mult iubesc Chisinaul!

  • Reply Veronica 18 decembrie 2009 at 23:27

    Anul 2009 a fost dificil, poate cel mai dificil de pana acum, tocmai cand crezi ca ai totul si nimic rau nu ti se poate intampla tie…tocmai tie ti se intampla.
    Admir optimismul tau,Nata, Dumnezeu sa ne ajute pe toti!
    Fie ca anul 2010 sa ne aduca alinarea sufletelor si sa ne aduca consolare si liniste dupa atatea drame ce au marcat anul 2009.

  • Reply ela 19 decembrie 2009 at 23:31

    2009 un an…plin:accident…moarte…dezamagiri…bac..facultate…nunti…iubire…despartire…speranta
    sper la un sf de an bun..fara prea multe surprize…si un 2010 mai bun

  • Reply Irinka 20 decembrie 2009 at 02:27

    Anul a inceput relativ binisor. Nu ne asteptam la ceva rau ci speram sa avem un an linistit si plin de bucurii. Insa nu a fost asa sa fie. Am suferit mult, la 29 iunie copilul a trecut printr-o interventie in urma careia este invalid gr.1. A fost groaznic, insa multumesc Domnului ca suntem o familie unita, cu piine si sare pe masa si cu multi prieteni care ne sustin. Asta o dovedeste si faptul ca am fost invitati de 2 ori sa fim nashi. Insa din pacate am refuzat. Credem ca e un pas foarte important ce implica si sentimente si finante. Nu a fost sa fie, insa speram ca anul 2010 sa nu ne mai aduca durere, ci doar realizari si clipe frumoase.
    La Multi Ani, Nata! Sa ai parte doar de bucurii, poate ne mai bucuri si cu proiecte televizate noi. Creativitate si spor in toate!

  • Reply Dima 22 decembrie 2009 at 12:01

    Buna…

    Anul 2009 s-a inceput la mine la serviciu, am ajuns acasa pe 1 ianuarie obosit, epuizat…. Un inceput nu prea bun, fara nici un optimism.

    Dar am avut multe evenimente importante – o stagiere peste hotare de 3 luni, in care am avut multe momente grele care au condus la re-evaluarea valorilor in viata mea, miam dat seama ca iubesc tara si orashul meu, familia si prietenii; am absolvit rezidentiatul (dar pina ce nu ma pot aranja la lucru pe specialitate), am facut reparatia in apartamentul meu si mam mutat acolo, aparte de parinti…adica s-a inceput o noua etapa in viatsa mea; am botezat un copilash dragutz; am petrecut 2 prieteni peste hotare si tare mii dor de e; m-au speriat problemele de sanatate a mamei si pentru prima data mia sta frica ca pot sa pierd cel mai drag om.

    Si acuma, la finalul anului la fel ma uit cu teama si incertitudinea la 2010….si ma rog la Dumnezeu sa nu fie mai rau ca 2009.

    Va doresc la toti SANATATE!

    P.S. demult nu cred in povesti. povestea s-a terminat la 18 ani cind a decedat bunica.

  • Reply rodica 22 decembrie 2009 at 12:42

    Nu a fost un an spectaculos, ci unul presarat, pe alocuri, cu mici realizari de ordin profesional si cu clipe frumoase de ordin personal…ceea ce am asteptat, de fapt, nu a venit, dar poate o sa vina in 2010…Un 2010 tuturor mai fericit si cu mult mai multe impliniri decit cel care se scurge….Draga Nata, bafta si chiar te consider o femeie de nota 10!!!

  • Reply VALENCIA 24 decembrie 2009 at 02:02

    In 2009 spre marea mea bucurie am trecut ambasada Americii impreuna cu prietenul meu,am avut o vara in care am crescut enorm de mult si care o sami fie un stilp pe viitor in a fi mai responsabila. Cu brio si sper in ciuda prognozei sa intilnim anul ce vine cu muuuulta zapada – chiar si cea pe care ai rivnito si tu nata ceva mai devreme(sa nu tsina pica shoferitsele zilnice pe mine)!
    asa miam scris in telefon la inceputul anului THIS YEAR IS THE PERFECT YEAR – a functionat perfect!

  • Reply costashel junetzul 30 decembrie 2009 at 13:23

    Nata, arunca o privire, te rog, peste un mic articol plasat pe blogul meu personal costasheljunetzul.wordpress.com si spune ce parere ai,sau mai bine nu spune nimic, doar citeste. Appriori,imi cer iertare daca ceva nu e asa cum trebuie.

    Maica Tereza, la unul din evenimentele ei de binefacere a spus: „Dacă judeci oamenii, nu vei avea suficient timp ca să-i iubeşti”. Pe Nata nu o vom judeca, dar nici nu vă îndemn s-o iubiţi. Fiecare cu preferinţele sale. Din start, însă, vă preîntîmpin, pe ea nu o vom vorbi de rău, întrucît e preferata mea. Deci să începem.

    O consider una din cele mai profesioniste jurnaliste din Republica Moldova, şi din acest considerent voi începe această rubrică anume cu ea. Această Geanină Corondan sau Xenie Sobceak (ultima sub cifrul actualului ei stereotip) e unul din puţinii specialişti în domeniu care te face să nu cauţi telecomanda pentru a găsi ceva mai interesant la televizor. A bucurat ochii şi urechile ofelite a moldovenilor de prin sate, care de atîta moldova1 şi NIT credeau că la noi totul se ţine pe Alina Ioncu, Rusalina Rusu sau Vitalie Cojocaru. Preţ de o iarnă întreagă, ea cu fabrica ei a colorat media autohtonă în nuanţe mult mai vii decît de obicei. Cum s-a încheiat Caravana Fabricii, toţi au început să se întrebe: unde o fi oare? Nata e pretutindeni. Migraţia ei de la Radio ProFM la PRIME, cu popasuri prin TV7 şi JurnalTV o cataloghează drept o femeie cu caracter şi cu un preţ bine consolidat. Ştie ce vrea, uneori chiar prea bine ştie. Pe fonul ei, Andreea Raicu a pierdut ringul în lupta pentru audienţa moldovenească. Ultima era mai arogantă, pretenţioasă şi chiar alintată în materie de prestaţii. Aşa suntem noi, moldovenii, am crezut că Raicu va adăuga rating proiectului, pe cînd ratingul a fost crescut din contul Natei. Gurile rele vorbesc că romancei i-au platit bani grei pentru a părăsi metropola bucureşteană pentru cele cîteva week-end-uri petrecute în Chişinăul murdar şi plin hoţi (cum se scria pe atunci în presa de la Bucureşti). Dar oare se merita atîta timp cît o aveam pe Nata noastră? În fine, Slavă Domnului că s-a încheiat acest BigBrother moldovenesc şi acum avem posibilitatea s-o vedem pe Fatima cea exotică la televizor în fiecare week-end matinal. Păcat doar că pe Nata de atunci o vedem tot mai rar. Păcat. Ne-a bucurat un pic cu ceva reportaje reuşite, realizate în Statele Unite, cu harnici studenţi moldoveni în roluri principale şi, cam atît. Iar s-a retras. Să fie o tactică a ei oare?

    Deşi nu e frumoasă foc, are un fel de „treci-aici”. Am văzut-o într-o seară în Mall-ul de la Botanica. Ieşea cu un braţ de ciorapi negri, de calibru mare, bărbăteşti. Pentru ce i-o fi trebuit oare? O fi avînd şi ea rude pe la sate, la care se mai rup ciorapii în călcîi, iar ea, ca o adevărată şi generoasă nepoată probabil, îi mai face fericiţi aşa cum poate. Înaltă şi mereu pusă pe grabă, nici nu lua în seamă privirile curioase ale cumpărătorilor.

    Mama o adoră, surorile o idolatrizează, tatei în schimb nu-i prea place. Spune că e cam slăbănoagă. Avem chiar şi un precedent în familie la adresa ei. Mama, dojenind-o pe sora mai mica, îi spune: „Să înveţi bine draga mea, dacă vrei să ajungi şi tu ca Nato…”. Am rîs în hohote. În pofida faptului că are un nume şi prenume uşor de memorat, de atunci ea la noi e Nato. E cam tristă uneori, chiar mereu. Rar cînd ne bucură cu vreun surîs ştrengar. În schimb e deşteaptă şi…simplă. E nuştiu cum mai aproape de telespectatori. E un fel de Tamara Zastavniţchi a vremurilor noastre. Fără mendre, fără fiţe, în schimb cu îmbrăcăminte şi accesorii care nu le mai vezi la nimeni. De unde oare le găseşte? Dar dacă sincer, nu mă prea interesează. Principalul că încă nu s-a refugiat undeva pe coastele Americii, sau printr-un cartier latin al splendidului Paris, aşa cum fac mai toţi moldovenii de artă şi „grei” în a lor profesie. Asta e, enorma şi multstimabila mea audienţă ceea ce am vrut să spun. Dacă ceva, mă rog de mă iartă, Nato dragă, dar să ştii că am fost sincer în gînduri şi îţi spun k te admirăm mult. Să fii sănătoasă!!!!!!!

    • Reply iepuras 31 decembrie 2009 at 11:52

      atit de exact descris! Parca am scris eu textul 😀
      Cu Nata ai senzatia ca te stii de-o viata chiar daca ai cunoscut-o acum 10 minute. E cea mai omanoasa, corecta, sarmanta, inteligenta, interesanta si… (sirul ar putea continua la nesfirsit) persoana pe care o cunosc… Of hai ca m-am apucat de facut declaratii de dragoste 😀
      Draga noastra Nata tre vrem mai des la TV, ca noi fara tine nu putem! :*
      La multi ani! Sarbatori frumoase!

    • Reply E.T. 2 ianuarie 2010 at 10:19

      Do not agree in toate.
      Nata e foarte frumoasa, are niste poze pe care mereu le schimb pe desktop-ul calculatorului meu, pe cind inainte numai Angelina Jolie avea parte:)
      Si n-o mai comparati atita cu Sobceak.Nata are mult mai multe realizari in viata decit amarita ceea.Xenia se baga la televizor pe cind Nata este rugata sa apara mai des…da faza asta cu Raicu i-a deranjat pe mai multi.Cine ma rog a luat initiativa s-o invite la noi crezind ca stie mai multe „in materie”.Moldovenii estea kak vsegda n-au nica demnitate, li se pare ca daca e de peste Prut gataaaaaaaa hai sa le pupam picioarele….Si in legatura cu tristetea, nu cred ca-i mereu trista cred ca-i serioasa si sceptica, pragmatica.Tha’t all.
      Apropo distinsule costashel junetzul , cu tot respectul

  • Reply Elena 31 decembrie 2009 at 21:08

    Nata, fie ca acest an a-ti aduca liniste si pace in suflet…..sanatate….si multe multe idei geniale pe care le vei realiza la sigur..

    Yes,you can!

    La multi ani tie si familiei tale!

  • Reply Viorica 31 decembrie 2009 at 22:57

    La Multi Ani ! Si toti anii care urmeaza sa cunosti doar fericirea si linistea sufleteasca !

  • Reply aurasu 1 ianuarie 2010 at 00:43

    LA multi ani NATA!!!fericire tie si familiei tale!un an frumos,plin de bucurii si vise inplinite!!!te iubim mult

  • Reply Ina 1 ianuarie 2010 at 12:43

    Nata!
    multumim pentru ceea ce faci. Iti admir curajul, creativitatea, forta si personalitatea. Jos palaria!

  • Reply olya 1 ianuarie 2010 at 15:15

    Fiecare an ce trece ne lasa ganduri placute, dar si cateva zile de care nu am vreau sa ne reamintin. Asa e viata, azi radem, maine plange, o luam de la capat si luptam in fiecare zi. Ne dezamagim in oameni si cunoatem oameni noi care ne raman adanc in imina si pe care nu vrem sa-i uitam niciodata si de multe ori ei nu inteleg de ce. Asa e viata. Dar noi mergem inainte si speram ca povestea vietii noastre sa ai un HAPPY END
    LA MULTI ANI
    Fie ca anul ce a venit sa va aduca ceea ce va doriti, iar tot ce e mai bun sa vina de acum incolo!!!

  • Reply TaNYA 1 ianuarie 2010 at 15:34

    Nu e vorba ca sfirsitul trebuie sa fie cu happy end, caci nu stim cind va fi, prezentul trebuie sa fie fericit, Eu Va doresc din tot sufletul un an mai bun, asa cum va doriti, frumos, si plin de speranta………… si trebuie incredere si dorinta……….. Asta iti doresc eu tie Nata, ca de asta ai cea mai mare nevoie. Anul care a venit e anul meu, sunt tigroaica, si vreau sa cred ca va fi un an bun, va fi, pentru ca asa vreau eu, si toata lumea, La Multi Ani Nata, tie, copilasilor tai, parintilor, si tuturor celor care ne-au facut macar o data in anul asta sa zimbim, sunt cei care merita, pupici

  • Reply Diana 1 ianuarie 2010 at 15:51

    la multi ani! un an nou plin de vise realizabile, mult noroc si fericire!

  • Reply Vio 1 ianuarie 2010 at 16:01

    Ne stoit proghibatsea pod izmencevii mir,
    Pusti lucise on prognetsea pod nas.

  • Reply Natalia 1 ianuarie 2010 at 16:54

    La multi ani, Nata!

  • Reply Fane 1 ianuarie 2010 at 18:17

    Nata, sa ai parte de mai putine ode siropoase si pline de ineptii si mai multe vorbe sincere spuse din suflet. Si sa-ti taie calea mai putini lingai.

    Multa sanatate, caci fara ea nu se poate, un an nOu fericit si tot ce-ti doresti tu!

    P.S. Este un singur cartier latin. Francezii, de altfel se mandresc extrem de mult de el si care dateaza inca din anul 55 inainte de Cristos.

  • Reply Fane 1 ianuarie 2010 at 18:22

    Nata, iti doresc mai putine ode siropase si pline de ineptii, mai putini lingai sa-ti taie calea.

    Multa sanatate, caci fara ea nu se poate, un an nOu fericit si tot ce-ti doresc tu.

    P.S. In Paris, exista doar un singur cartier latin, care dateaza din anul 55 inaintea lui Cristos, de care francezii se mandresc extrem de mult.

  • Reply Ada 1 ianuarie 2010 at 23:37

    Un an bun cu oameni buni si dragi tie!

  • Reply ziko 2 ianuarie 2010 at 00:21

    La mullti ani, Nata! Esti bravo si ti-o spune cineva pe care nu o cunosti. Cineva m-a jignit tare in asta seara. Sunt foarte tulburata si ma doare. Am vrut sa spun asta cuiva. Am ales blogul tau. Ce crezi despre oamenii care se folosesc de tine ani in sir, ca mai apoi sa-ti scuipe in suflet?

    • Reply Nata Albot 2 ianuarie 2010 at 12:42

      Cred ca nu doar ei se folosesc de tine, dar si tu de ei, intr-o masura oarecare. Nu ma deranjeaza faptul ca cineva ma „foloseste”. Inseamna ca are nevoie de mine. ma deranjeaza SA SIMT ca cineva ma foloseste. Cit despre durerea ta…spre ca a venit si un moment mai frumos dupa asta, sunt sigura ca a venit….

  • Reply Victoria* 2 ianuarie 2010 at 01:22

    „Ei nu au valori, iar tu esti prea demodata pentru ei” – subscriu
    Suntem mai multi care avem aceiasi parere – deci continuam sa speram
    la Multi Ani

  • Reply Dinara 2 ianuarie 2010 at 17:24

    La Multi Ani Nata!!
    I-ti doresc ca anul care a venit deja sa-ti aduca cit mai multe momente frumoase. Sa shtii ca eshti un exemplu de urmat I-mi place ceea ce faci, i-mi place cum gindeshti shi ash vrea muuuuuuuulte sa invat de la tine.

  • Leave a Reply