Ceva timp in urma am primit un mesaj de la o studenta care se plingea pe serviciile prestate de compania de work&travel la care a apelat. Mesajul l-am pus pe blog sub titlul “Despre alegerea corecta”. Dupa asta au urmat discutii destul de neplacute intre mine si compania in cauza, care presupun ca s-a simtit calcata rau pe coada prin acel post.

Iata insa, ca a mai venit inca un mesaj, de la aceeasi Alina.

Regret ca am deranjat reputatia companiei  in cauza. Si cred ca m-as simti si mai vinovata daca acest prejudiciu ar fi adus unei companii cu reputatia curata si cu activitatea impecabila. Ma bucur ca am putut sa o ajut pe Alina si multi alti studenti care brusc s-au prins pe ideea ca cineva ii fraiereste. Va stau la dispozitie.

Azi am descoperit, absolut intimplator, ca inca mai exista oameni care n-au vazut asta. Deci trebuie sa eliminam urgent aceasta lacuna.

[MEDIA not found]

- Buna ziua. La gradinitia de pe 31 august colt cu s. Lazo

- Asta unde?

- Cum adica unde? 31 august colt cu S.Lazo!

- Shi mai este pe acolo pe-aproape, ca eu nu stiu denumirile strazilor?

- Hai ca va arat eu cum sa mergeti. De cite zile lucrati ca si taximetrist?

- De 3.

- Nu sunteti din Chisinau?

- De la Budesti.

- Ok. Deci nu cunoasteti strazile…

- Nu.

- Si cum de v-au angajat?

- Ei…

- Ce-ati facut pina acum?

- Am lucrat sudor la Moscova 2 ani.

- De ce v-ati intors?

- Criza. Toti se intorc.

P.S. Inca nu mi-a trecut….vin unii si mai agraveaza….

Azi ma sictiresc mujichii, toti..Dar unii mai ales. N-au rabdare, se sparg in figuri  in loc sa-si vada de-ale lor. Da-le funduri si ztytze  cit mai multe. Ei vor putere, ei vor Everesturi! Ei vor sa aiba de toate si de dorit pentru asta sa fie nevoiti sa stea cit mai mult cu drujii, or in cel mai rau caz – sa imparta niste ordine…Ei doar se fac ca te inteleg, au rabdare, te asculta,dar de fapt nici nu te inteleg si le este  fix in cot de ceea ce zic ei ca rabda. Oare pina maine-mi trece?

Dupa cite zile cu vreme proasta au fost iarna asta, dupa cite accidente am vazut, undeva in adincul sufletului ma bucuram ca trec pe linga mine ghinioanele sau eu pe linga ele. 

Dar astazi bucuria a luat sfirsit. E super neplacuta senzatia. Cind intelegi ca parca ai facut tot ce trebuia: viteza nu era prea mare, pe frina am apasat cind trebuie, ciuda-i si mai mare.Dar daca a fost sa fie….

 Am pocnit o masina si nu gaseam cuvinte in vocabular sa injur politia rutiera la care timp de o ora am sunat non-stop si n-am putut razbate. Tineti mine: 272501 este numarul la care trebuie sa sunati in caz de….si la care pentru nimic in lume nu veti reusi sa auziti altceva in fara de piu-piu-piu-piu, daca aveti nenorocul meu. Dar sper sa nu-l aveti.

Deci, imi bag piciorul in polita de asigurarea civila obligatorie.Oricum fara prezenta politiei rutiere si toata procedura asta lunga cit o sfoara de rufe,  nu are nici un efect. In tara minunilor  exista sistemul, dar nimeni nu s-a gindit cum sa faca asa ca el sa functioneze cu sau fara oameni. In special in situatiile cind acest sistem poate fi suprasolicitat. Or am aflat ca azi in Chisinau s-au produs peste 70 de accidente rutiere, iar la ora la care eu as  fi vrut sa beneficiez de asistenta politiei rutiere, orasul Chisinau era deservit de doar…2 echipe ale politiei rutiere. Ca-i adevar sau minciuna, nici nu mai intereseaza… 

Maine, la prima ora, ma duc sa ma uit cu amar la polita, sa inteleg sa ca nu-mi serveste la nimic si sa platesc omului aripa din stinga.

P.S  Mitsubishi(sedan) – un gunoi, ma conving a cita oara…Honda rules!