De-ale mele

Cum nu le reușesc eu pe toate

Pînă cînd pregătesc o porție de poze frumoase de la minunata noastră Deșteptare, am hotărît să vă povestesc cum nu le reușesc eu pe toate. E ceva fenomenal, e o reacție în lanț, e un regim cronic dat peste cap. Și cel mai grav e că încep să mă dau bătută, să mă autoaccept. Cred că anii își spun cuvîntul:))

Prima dată cîNd am remarcat ca mi-a expirat revizia tehnica la mașină am reușit, cu chiu cu vai, să scap de-un polițist extrem de pisălog și nesuferit. L-am rugat să-mi explice de ce potrivit legii, dacă achiți amenda în primele 72 de ore, într-o singură bancă de la noi,ești scutit de jumătate din acea amendă. S- a uitat la mine enigmatic și mi-a dorit drum  bun, spunîndu-mi: ei înțelegeți dvs…..

Revizia tehnică tot expirată e….uite așa nu reușesc eu…..să fiu o șoferiță exemplară…

Am hotărât să merg la „Alice in Wonderland” cu cea mai mare fiică a mea. Dacă tot nu prea o văd, țineam din răsputeri să ne ducem împreună la cinema. Am eșuat. La minunatul film in 3D nu sunt lăsați copii sub 12 ani. După ce l-am văzut, am înțeles și de ce. Prea mulți iepuri nebuni….

uite așa nu reușesc eu…..să fiu o mamă exemplară

Despre cum nu reușesc eu să fiu o gospodină exemplară nici nu vă spun, mi-e jenă. Să coci timp de 30 min pește  la cuptor  și să-l scoți crud, asta încă trebuie să poți!

uite așa nu reușesc eu…..să fiu o gospodină exemplară

Dragi prieteni și pur și simplu cunoștințe, sper că acestea toate să fie un răspuns la eterna și îndrăgita întrebare la care tot răspund de ani buni: Spuneți-ne, dar cum reușiți dvs să le combinați pe toate atît de bine?

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

27 Comments

  • Reply Elena 16 martie 2010 at 20:59

    well, eu combin invatatul cu un job super solicitant….ce sa zic – zic ca trebuie si iarasi trebuie – nu pierd timpul in zadar ci-l canalizez in scrierea tezei de master, dupa aia in job, apoi switching la teza si asa merg inainte…

    Mamica ma scapa de gindurile gen: ce sa gatesc azi seara la cina,etc…

  • Reply Viorica 16 martie 2010 at 21:53

    Nata, cum te mai inteleg.sunt la doctorat economie , ultimul an la a doua facultate(psihologie), studii de spaniola si engleza, un bebe de 3 ani care incerc sa-i acord atentie, director de marketing. Un sot solicitant.Ma starui sa citesc o carte pe saptamana.Sa fie curat permanent.Si incerc sa-mi fac un blog cu lucrurile care imi plac cu adevarat…literatura. Aaaa, mai caut si oferte pe net pentru a calatori

    Si care rezultatul ! Nu fac nimic ca lumea! Iar aceste lucruri au dus la scandaluri serioase in familie, ca sa nu mai zic de nemultumirea sufleteasca care o am ca nu fac ce vreau.

    Concluzia: Nr. 1 trebuie de setat prioritatile !

    Nr2. Nu creeeed ca poti sa ai si familie si cariera in acelasi timp, dar chiar nu ma poate convinge nimeni ca poate fi concomitent.
    Daca iti faci cariera atunci e o neglijenta grosoloana a familie si ai nevoie de dadaci sau eventual bunica sa intervina in educatie.

    Daca de dedai 100% familie si sotului , atunci timpul liber este dupa ora 11.00 noaptea, cand toti au adormit si atunci daca vrei sa te autoinstruiesti nu-i asa de usor, ca capul si mainile deja sunt obosite.

    Astept si eu recete din partea cititoarelor blogului tau.

  • Reply valentina 16 martie 2010 at 22:00

    dragà Nata!! bine te-am regàsit in sfirsit mi-am hotàrit intrebare cu netul,credeam cà o fac intr’o orà dar…a fost nevoe sà reinoesc totul de la inceput,deaceia uneori nu le putem reushi pe toate,dar una bunà am reushit sà incheem contractul de lucru care este important pentru noi.uite o fac cu multà intirziere dar vreau sà o felicit din toatà inima pe màmica ta,sà-i doresc multà,multà sànàtate,sà-si creascà nepotelile si sà aibà parte numai de bucurii , sà se mindreascà de sukcesele tale Nata.La multi ani màmicài si tie multà baftà.

  • Reply OKA 16 martie 2010 at 22:09

    Nata, m-am regasit total in ceea ce ai scris…Desi lucrez intr-un domeniu total diferit, am ajuns sa-mi placa atat de mult meseria incat ma dedic enorm acesteia. Pentru a fi mai buna in ceea ce fac, mai si invat. Si intre lucru, studii, sedinte, ma trezesc ca viata merge inainte, copilul creste, fara implicarea mea, iar dintre mine si sot se surpa acele punti trainice pe care le-am construit impreuna cu ani in urma…Si cu ce raman eu? Cu momente scurte de apreciere a celor din jur pentru universalitatea pe care o am? Cu admiratie din partea celor care nu au realizat macar ceva din ceea ce am eu? Cu mila sporadica a celor apropiati? Cu un simt cronic al nemultumirii, aparent inexplicabila (care, probabil, este greu de inteles pentru cei din jur)? Si mai grav e ca nu fac nimic pentru a schimba ceva in viata mea si tot stau si astept o revelatie. Si poate de la o luni incep o alta viata?

  • Reply Dina 16 martie 2010 at 23:25

    Evident ca e o exagerare sa fii in toate la fel de buna, DAR sunt sigura ca:
    1. daca ai o familie care te sustine, poti face mult mai multe la serviciu
    2. pentru ca sa fii o buna gospodina, trebuie sa-ti iei menajera;)
    3. daca pentru tine copiii nu sunt o povara, este suficienta si jumatate de ora pe zi dedicata in totalitate lor (se cumuleaza in week-end daca a fost omisa)
    4. sport, meditatii, hrana normala, salon de frumusete- vezi lista cu prioritati
    5. nimeni nu a murit de fericire la serviciu!!! (sau poate eu n-am auzit)

    • Reply E.T. 17 martie 2010 at 12:18

      esti optimista Dina:)

  • Reply Andrei 17 martie 2010 at 00:20

    Dar nai incercat niciodata sa te rogi lui Dumnezeu.Iti da putere de sine.Si le pune in asa fel sa nu se suprapuna.Apoi mai apeleaza la prieteni, cit esti la film el trece revizia tehnica,implica si pe altii nu fa totul de una singura,la oameni le place sa faca un bine caci nu stii cind cad si ei si trebuie ridicati.

  • Reply Ion Prodan 17 martie 2010 at 00:31

    Am să fiu un pic obraznic, şi am să repet întrebarea care am acordato într-un post mai vechi, şi la care, vezi, nu mi s-a răspuns (nedreptate mare nene). 😀
    Deci, întrebarea mea era: „La ce bun să cîştigi o lume întreagă, dacă nu poţi avea timp pentru propria familie? „

    • Reply Nata Albot 17 martie 2010 at 11:05

      vrei doar sa fii rautacios sau chiar te interseaza….ai vreo reteta…?

  • Reply Vio 17 martie 2010 at 01:41

    Sotul m-a invatat de cu seara sa-mi notez tot ce trebuie sa fac,iar dupa aceea sa le clasez dupa vitalitate,cele mai importante primele;mai putin importante la coada listei.In timpul zilei cele rezolvate sint taiate,restul dupa clasamentul nou de seara ramin p/n ziua urmatoare.Astfel zi cu zi incerci sa faci fata,va asigur ca cel putin cele mai importante lucruri p/n mine sint rezolvate si p/n aceasta ii
    multumesc mult sotului meu.

  • Reply Railean 17 martie 2010 at 09:35

    Ha ha ha, eu nu reusesc sa scot rufele din masina de spalat… se usuca direct acolo. Si de fiecare data cand fac un kkt de felu asta… imi spun… I love my job!

    • Reply Larisa (Madrid) 17 martie 2010 at 12:59

      UJAS-))))

  • Reply Astra 17 martie 2010 at 10:42

    Ah, ma recnosc. Ma intreb, daca asi putea altfel? Nu stiu, imi pare, ca ar fi si mai trist. Asa, ca cu acest gind merg inainte. Asa e mai bine. Asi putea spune banalitati acum, care le stie toata lume, ca principalul sa fii in armonie cu tine insuti, sa-ti placa ce faci, casnica fiind sau director. Dar, oricum, armonia e undeva pe la mijloc. Asa credem majoritatea. Si ajungem sa fim permanent nemultumite de ce facem, ca-ci mijlocul pentu noi e mai aproape de virful piramidei si incepi din rasputeri sa cuceresti toate culmele. Nu stiu. Dina si le-a aranjat pe toate. Bravo! Sunt de acord cu punctuletele. Pacat, ca nu le am in lista mea pe toate cu plus.

  • Reply Ion Prodan 17 martie 2010 at 11:18

    De ce adică sunt răutăcios? Chiar îmi e interesant răspunsul, atîta timp cît faci publice frămîntările tale. Reţetă pentru tine nu am, de la caz la caz, fiecare face ce doreşte cu viaţa sa. Doar că nu prea înţeleg logica. Sau schimbi undeva cîte ceva ca să ai timp pentru familie, sau nu te plîngi. Nu?

    Sper să mă înţelegi corect, şi chiar nu încerc să fiu răutăcios. Toate cele bune! 😉

    • Reply Nata Albot 17 martie 2010 at 12:20

      regret dacă am creat senzația că mă plîng…o fac doar acasa si cu cineva foarte apropiat….deci cred ca ai luat-o pre personal….

  • Reply E.T. 17 martie 2010 at 12:17

    Saptamina trecuta cautam si eu pe google”cum sa fiu mai organizata”,chiar am devenit zapacita:)))) Sincer nu inteleg cum de am ajuns in faza asta dar stiu ca nu pot altfel,si de cele mai multe ori eu sunt cea care incerc sa organizez lucrurile in functie de prioritati.
    Am o lista intreaga de literatura pe care trebuie s-o maninc nu alta,fac cursuri de germana dupa servici si ajungind acasa doar lepad haina si ma apuc sa gatesc cina……si uite asa every day.Daca nu-i germana e engleza, daca nu-i engleza e masterat si tot felul de chestii care nu ma lasa sa respir…dar atit de mult im doresc sa merg la sala de sport,sa ies cu prietenile sa merg la sora mea in ospetie….
    Pai dar sa mai am vreun copil,ce ma fac?:)))

    • Reply dany 17 martie 2010 at 15:01

      Atuncea nu o sa mergi la germana…nu o sa mergi la engleza…o sa chiulesti de la masterat…in schimb iti vezi copilul crescind)))))

  • Reply didi 17 martie 2010 at 13:43

    nici eu nu reusesc sa-mi fac revizie tehnica de citeva luni……:( succes in toate:)

  • Reply Sara 17 martie 2010 at 14:07

    „Trebuie setate prioiritatile” -ce gind exact,in unul din mesaje. Eu nu cred niciodata pe cineva care zice ca nu reuseste. Reusesti oricind sa faci exact ceea ce e cel mai important, ceea ce e cu nr.1-pe lista. Si lucrurile mai putin importante pentru tine, ramin in spate, lasate pe seama altora, neglijate, neduse la capat.Cel putin asta mi se intimpla mie! Si deaceea, in fiecare seara, analizind o zi, care s-a scurs, revizuind ce-am reusit si ce n-am reusit sa fac, inteleg exact ce lucruri le-am considerat prioritare, si pe care, am hotarit in acea zi ca am tot dreptul s le las fara atentie. Atunci cind, observ ca in ” planul 2;3; etc” au trecut oamenii pe care-i iubesc, nu-mi mai caut sau gasesc indreptatiri, apas pe frina, si usor-usor dintr-a-ntiiia o iau de la inceput.
    Mesajele de mai sus sint ca un caleidoscop de prioritati. Cineva prefera sa invete doua limbi straine, sa faca teza, si nu reuseste sa mearga la sora in vizita, altcineva prefera cariera, in timp ce viata de familie se duce dracului, altcineva ,sportul, clubul, manichiura:)
    Nu cred ca cineva din Voi pretinde ca-ar putea(sau cel putin ar vrea) sa le faca perfect pe toate; o cariera de succes, o gospodina desavarsita, o mama buna, o sotie iubitoare si atenta, un aspect ingrijit, o prietena credincioasa, o minte in continua dezvoltare, etc..etc..
    Asta ar insemna tendinta catre perfectiune. Asta ar insemna sa vrei sa intri in competitie cu Doamne-Doamne…
    Si daca Omul ( Femeia 🙂 intelege ca asta nu-i posibil,
    alege si el prioritaatile. Dupa parerea mea, oricare-ar fi ele, toate au dreptul la viata, important e sa nu le schimbi prea des… In caz contrar risti sa te absoarba haosul..

    • Reply E.T. 18 martie 2010 at 09:54

      ma faci sa rosesc ai dreptate:)

  • Reply niku 17 martie 2010 at 14:22

    Buna! Chair azi vorbeam cu colegile cit de multumita sunt acum cu treburile prin casa!!
    Sunt sotie si am 2 copii (scoler si cresa)… imi era foarte greu sa le acord atentia cuvenita, dar ei erau atit de dornici. Asa ca intr-un final am hotarit: deoarece am servici care imi permite sa achit o menajera am apelat la serviciul acesteea. Acum: vin acasa e curat, hainele pregatite pentru urmatoarea zi, cina aranjata…. copiii bucurosi ca mama e cu ei si nu la bucatarie sau … Si sotul fericit!!!
    Un singur minus la moment – sotul crede ca toate acestea le fac eu… dar cred ca cind va afla adevarul, oricum v-a intelege ca e mai bine asa, deoarece de ceva timp eram deja epuizata

    • Reply E.T. 18 martie 2010 at 09:57

      apropo,am observat ca tot mai multe gospodine angajeaza o menajera…hai sa discutam cum iti alegi o menajera, de unde o „culegi”, si cum o platim…

  • Reply Irina 17 martie 2010 at 14:26

    fiecare isi alege singur cum sa traiasca!multi oameni cauta sa fie ocupati non stop si fiecare are o cauza pt asta. de mai multe ori zicem:obositumam! dar daca ne intrebam: daca schimbam ritmul o sa fim fericiti?

  • Reply Maria 17 martie 2010 at 19:44

    Salut. M-am regasit aproape in toate mesajele. Nu stiu cum sa le reusesc pe toate. Zilnic imi programez sa reusesc mai multe, dar in zadar. Atunci cind cred ca voi face mai multe atunci se duce tot de ripa: ori din cauza la ceva, ori din cauza cuiva.

  • Reply Bloody Mary 19 martie 2010 at 13:24

    Am citit mesajele scrise mai sus, si ma gandeam… daca sotul ar fi fost acela care ar fi avut si serviciu, si masterat/doctorat/facultate/limbi straine, implicat pana peste urechi in dezvoltarea intelectuala si a carierei, nu cred ca i-ar fi trecut prin cap NIMANUI ca dupa toate astea el ar mai putea inca sa se ocupe si de casa, copii, cumparaturi, etc. Ar fi beneficiat de intreaga atentie a sotiei si de sustinerea ei in cariera, fiindca munceste mult si se zbate pentru viitorul familiei, nu-i asa? S-ar fi odihnit cand ar fi ajuns acasa, fiindca sotia ar fi inteles ca dupa atata activitate intelectuala el are nevoie de liniste si relaxare, pentru a se putea concentra la capacitate maxima si a doua zi.
    Hai sa incercam macar pentru 10 minute sa inversam rolurile, si sa ne gandim daca un barbat-sot ar alerga atat de mult si sa incerce sa le duca la bun sfarsit pe toate. Eu zic ca nu, nu s-ar pune pe sine insusi in asa stres si cu siguranta i-ar face o mie de reprosuri sotiei ca nu il ajuta si nu il sustine 🙂
    Asa de mult imi place mie treaba asta, cand barbatul vine de la munca, e obosit si se relaxeaza, citeste ceva, ia cina, se odihneste. Sotia cand vine de la munca e obosita si ea, si tot se odihneste – pregateste cina, face ordine, spala vasele, mai pune o masina de rufe la spalat, face baie copiilor si ii pune in pat, etc, etc.
    Cine e de vina in toata afacerea asta? Sotiile, femeile in general, fiindca accepta si se pun pe sine in situatia asta, incercand in tacere sa le faca pe toate. Partea cea mai frumoasa e ca nu va obliga nimeni, stiti asta, nu? Nu TREBUIE sa le faci pe toate, faci atat cat vrei si cat poti, nu uitati ca intr-o casnicie/relatie exista DOI 🙂

  • Reply L. 19 martie 2010 at 18:32

    Nu cred ca exista in lumea asta putere de om care sa poata sa critice pe altul.Toti avem neajunsuri,cu totii gresim,insa cel mai urit lucru este ca obisnuim sa adresam multe sfaturi si critici altora,fara sa ne uitam mai intii sub nas si dupa asta in padure…Daca nu am gresi nu am avea din ce invata.Nu va faceti griji,Nata e femeie-si exista la femeie un instinct de devotament si de ocrotire care intrece orice logica…PS(„Не сыпь мне соль на рану”)

  • Reply marina 23 ianuarie 2011 at 20:50

    sincer post 🙂 mai raruts

  • Leave a Reply