De-ale mele

Despre petreceri….

În ultimul timp am devenit prea selectivă.Anii…. De fiecare dată cînd ajung la un eveniment care îmi place, mă prind pe gîndul că nu este organizat de moldoveni. Așa s-a întîmplat și ieri cînd am ajuns la o zi de naștere pe malul Ghidighiciului.Știați că în lume există două GOA – în India și la Ghidighici.

Aș începe de la cordeluțele roz cu floricele, pe care domnișoara le-a legat de arbuștii aflați pe marginea drumului, ca sa-i ghideze pe invitați spre locul campingului. Altfel, căutam mult și bine locul evenimentului ori nu-și mai dezlipea omagiata urechea de mobil, explicînd musafirilor itinerarul.

Aș continua cu cîteva hamacuri agățate între pomi, care te tot invitau ispititor să-ți faci siesta în ele.

Tot gazda s-a gîndit că mulți invitați vor veni cu copiii, așa că a pregătit mai multe vatmanuri , periuțe și guaș. Deci, distracția legata de spălarea ochilor sau a tălpilor pline de vopsea, la fel – ne-a fost asigurată. Tații foarte receptivi, grijulii, atît cu mamele cît și cu picii.

E bine cînd ai un prieten – barman. Acesta poate pregăti cocktailuri, de la care mai tîrziu te doare capul.

Pe lîngă cele pregătite de gazdă, fiecare aducea la petrecere băutura și mîncarea pe care o poftea. Legume multe, caș de oi  și un fel de gulaș pregătit într-un ceaun enorm, chiar pe rug.  Tortul a fost mîncat întîi de toate – asta e foarte tare!

 Piplu s-a simțit foarte bine.Cineva și-a conectat mediateca din mobil la o preche de boxe bune. Noroc. Acel cineva avea muzici bune.

Și cel mai important – lumea calumea. Nu cunoșteam nici 75 % din invitați, dar toți intrau în vorbă, se arătau sincer interesați de copii, de viață sau de pietrele pe care le pictam. Ce-i drept, mi-au ciordit cele mai frumoase pietre, dar nu-i pe asta…oameni să fim. 

Toți îmbrăcați foarte simplu, dar cu gust. Fulărașe colorate, maiouri haioase, blugi, ghete, rochițe din in. Toată lumea zîmbăreață, binevoitoare, receptivă, fără fițe.

Cum naiba, unora le reușesc petrecerile? Să vă spun de ce am început cu remarca legată de iscusința unora de a-și organiza buna dispoziție, cu eforturi mici.

Pentru că același eveniment organizat de moldoveni pe malul lacului ar fi arătat așa:

Cucoane, tocmai ieșite de la coafor, în maiouri albe-roz-azurii cu paiete, mulate astfel încît să accentuieze fiecare dintre cele 3 cercuri salvatoare din jurul taliei. Toată lumea îmbrăcată în costume sportive, cu festal sau mezim prin buzunare. Oare chiar e atît de greu de înțeles că un costum sportiv trebuie purtat doar la sala de sport?

Mai departe…muzica – proaspăt cumpărată de la piață sau împrumutată de la un cumătru din mașină. Alcool, foarte mult alcool, diferit. Vinul acru – dar de casă. Mîncare – muuuuultă, gustoasă, cărată cu genți mari, de călătorie. De ce ne încărcăm tot timpul cu mîncare de 3 ori mai multă decît e nevoie că să ne simțim bine ? Ca nu cumva cineva să îndrăznească să spună mai apoi că nu a fost destulă mîmcare.

Bărbații – adunați în gașcă,consumînd mult alcool și povestindu-și isprăvile, femeile- cu copii într-o mînă, cu farfuriile și cratițele în altă mînă. Masculii sunt prea ocupați, n-au timp  ei de neveste(să le ofere și lor un răgaz),de copii, scutece, chestii din astea atît de neînsemnate.

Dacă vin oameni care nu se cunosc între ei, la cît de binevoitori și comunicabili sunt moldovenii, nici nu apucă să le afle numele pînă la finalul petrecerii, care demult nu mai e petrecere…

Dacă evenimentul se încheie fără ca vreun nebun beat să sară în apă sau să înceapă să se certe cu nevasta – parcă degeaba s-a dus ziua.

Puteți continua voi, dacă doriți…cred că aveți ce povesti….

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

32 Comments

  • Reply Aurica V. 7 iunie 2010 at 00:04

    …..si cita dreptate ai Nata !!!

  • Reply Ludmila 7 iunie 2010 at 00:07

    Dar nici nu poti continua, nici nu poti comenta… Ne apuca jalea… Tare mare dreptate ai, Nata.

  • Reply carpediem 7 iunie 2010 at 00:31

    Nata, cred ca in prima parte a postului povestesti despre alt loc numai nu Moldova 🙂

  • Reply Victoria 7 iunie 2010 at 00:34

    ehey si preocuparea preferata a ‘masculilor’ cand se duc la astfel petreceri in aer liber e ca musai sa isi ia si carti de jucat si daca au si bauturica atunci e clar ca nu se mai ridica de pe paturica nici daca e arucata vreo bomba atomica :)). Ah da, si sa nu uitam de urlaturi si injuraturi de rasuna codrii… ‘femelele’ pe langa descrierea atat de detaliata facuta mai sus se remarca prin abilitatile lor extraordinare de a barfi cat in luna si in stele… Intr-adevar, e enervanta segregarea asta a moldovenilor cand merg la iarba verde sau la orice alta petrecere (in limbaj autentic — tusofca) – tabara femeilor si tabara barbatilor. Si dupa o astfel de zi probabil vii mai obosit decat te-ai dus!

    P.S.: fara pic de reavointa, dar nu ma pot abtine: mă prind pe gîndul – e o calchiere tare urata din rusa, de parca nici nu suna romaneste…

  • Reply sophia 7 iunie 2010 at 02:45

    Foarte tare descrierea…Ai o capacitate remarcabila de a analiza lucrurile si a le relata utilizind cuvintele potrivite,fara prea multe infrumusetari asemeni paietelor pe maiourile cucoanelor locale ;)…Scurt,clar si cuprinzator!

    Cred ca de asta si-mi place sa te citesc…

  • Reply liliana 7 iunie 2010 at 09:25

    E FOARTE ADEVARAT SI UN PIC TRIST CEEA CE SCRII… NUMAI CA PE MOLDOVENI SI FELUL NOSTRU DE-A FI INCEPI SA-L IUBESTI, CAND TE INSTRAINEZI, DEPARTE DE CASA. SUNT DE 3 ANI IN SPANIA, N-AM VAZUT INCA NICIODATA NICI UN OM BEAT LA PETRECERILE LA CARE MERG AICI, TOTI CONDUC SI NU SE INCUMETA SA INHATE VREO AMENDA, NU BEAU NICI EU PIC DE ALCOOL, CA IN ULTIMUL TIMP AM FOST SAU INSARCINATA SAU AM ALAPTAT (2 SARCINI CONSECUTIVE), DAR ASA MI-E DOR DE O DESTRABALARE PE CINSTE, CUM NUMAI LA NOI SE INTAMPLA… IN REST, TARE-MI PLACE TOT CE SCRII, DEVOREZ ORICE ARTICOL CU MARE INTERES, ESTI PREFERATA MEA, TE ADMIR PENTRU TOT CE FACI SI CUM ESTI. SA AI NOROC SI SA FII FERICITA, NATA!

    • Reply Diana 7 iunie 2010 at 11:47

      Liliana, buna!
      Imi poti zice unde stai in Spania?Locuiesc si eu in Spania, Madrid de un an si jumatate si mi-ar face placere sa te cunosc(cu niciun gand rau iti scriu,doar tare mi-e dor de o vorba cu cineva din tara natala….)Pupici.

    • Reply Larisa (Madrid) 8 iunie 2010 at 00:50

      Fetelor sunt si eu in Madrid de 6 ani, si inca niciodata nu am fost acasa la Chisinau, intradevar tema petrecerilor e dureroasa, tare mii dor si mie de o nunta moldoveneasca sau vreun botez asa cum numai moldovanul il petrece, daca aveti dorinta de a mai schimba citeva vorbe ma puteti contacta 606285597

  • Reply lili 7 iunie 2010 at 09:48

    In mare parte sunt de acord cu cele scrise mai sus, dar…sotul meu anume in costum sportiv prefera sa se imbrace la asemenea iesiri, iar fiul meu de 6 ani insista, chiar si acum cind e cald afara, sa incalte adidasi sau tenisi… si stiti de ce?…acestea sunt putinile ocazii cind pot sa joace fotbal, sa alerge, ei fiind firi sportive si active, ceea ce nu pot spune despre mine. In rest, si noi optam pentru odihna activa, fara excese de tot felul…

  • Reply natalia 7 iunie 2010 at 10:36

    mi-a placut si am ris cu pofta :)))

  • Reply Kapa 7 iunie 2010 at 10:43

    Hi-hi… :)) Adevarat, asa e. De cite ori ma prind asupra gindului ca eu niciodata nu voi face asemenea prostii, nu voi organiza asemenea petreceri unde numai se bea, se crapa si se umbla cu schimbatul veselei… dar iata ca mereu le fac asa. Culmea prostiei femeiesti – gravida, cu 2 saptamini pina a naste, pe caldura cea mai mare, in dricul verii, umflata si lehametita de tot, am stat o noapte intreaga lipind coltunasi pentru ziua MEA de nastere! BLEA! Si cine sunt eu dupa asta?

  • Reply paula 7 iunie 2010 at 11:36

    adevarul pur…………….
    fac si eu eforturi sa dezradacinez apucaturile astea moldave:)))))))fara mare succes:(

  • Reply Olga 7 iunie 2010 at 12:49

    salutare!! Recomand sa va duceti GOA Ghidighici, e suuper, si e bine gindit si pentru copii

  • Reply olga 7 iunie 2010 at 14:08

    De fiecare data cind ma apuca cheful sa-i critic pe spanioli, rusi, romani, francezi, moldoveni, americani, sotul meu imi spune: „Nu generaliza”.

    Ce tine de moldoveni, cind traiam in Moldova aproape toti prietenii mei erau moldoveni, dar nu-mi amintesc sa fi fost la vreo petrecere ca si cea descrisa de Nata. Poate problema nu sint moldovenii, ci cercul de prieteni?…

  • Reply aiurii 7 iunie 2010 at 14:42

    da, felicitari pentru descriere si petrecere – rar lucru petreceri si altecelea decente, deopotriva cu descrierile inspirate ale acestora. pe bune. adaug numai trei copeici, din invidie pura – marturisesc; si anume ca pe rug, pe rugul moldovan pe care il tot aplica si invoca lumea in rm gen:”am prajit sosishte pe rug” sau „am cintat la ghitari in jurul rugului” – pe rug deci, trebuie de ars ereticii in evul mediu sau de ofrandat in antichitati, altfel rugul nu se aplica. nu. exista foc de campanie. sau foc pur si simplu. deam cachii de atitea ruguri ;-O

  • Reply liliana 7 iunie 2010 at 15:12

    Diana, cauta-ma in facebook- Liliana Ganga, acolo am si dat de Nata, mai vorbim…

  • Reply costashel junetzul 7 iunie 2010 at 16:22

    da,trebuie sa recunosc…este ceva adevar in descriptzie…mai ales mi/a placut faza cu costumul sportiv.asta e…nemushorul ns moldovenesc…

  • Reply Viorel 7 iunie 2010 at 17:49

    tot mai des intâlnesc astfel de articole, povestiri, întâmplări de genul că moldovenii au altfel de obiceuri de a petrece, stiluri vestimentare etc. , cei care poate ştiu mai puţin despre ce se vorbeşte aici , încercaţi muligambia ….
    anyway, acest fenomen nu e local/regional (Nata poate să confirme), în US „piplu” de culoare (deacord, nu toţi) tot au un comportament cam asemănător „gop-ilor” din RM, asemenea stil vestimentar ciudat (blugi XXXXXL care abia îi ţin pe glezne, maiou XXXXL, şapca pe-o parte, etc.)
    deci, we are not alone in this world, cum zice japonezul : )))
    despre anume această petrecere şi cu comparaţia (scuzaţi-mi cacofonia) Natei unei petreceri „standarte” a moldovenilor, pot să spun una, n-am luat parte la nici de una, întrucât n-am prieteni din „high-class society” dar nici din cei, mai jos menţionaţi de Nata ….
    bafta all !!!

  • Reply Dorin 7 iunie 2010 at 18:24

    Nu inteleg de ce trebuia sa pui „moldovenii” si „ne-moldovenii” in aceasta istorie. Eu am fost la ambele feluri de petreceri, si nu am observat aceasta corelatie 😉

    In rest – mersi pentru idei 🙂

  • Reply diana g. 7 iunie 2010 at 21:23

    Cineva a spus mai sus ca totul depinde de cercul de prieteni. Vorbe de aur! Iar daca ai nimerit la o petrecere unde fetele poarta maiouri mulate si se acsulta muzica „de pahar” sa stii ca nu esti intamplator acolo. Daca nu-ti plac asa „picnicuri” stai acasa, e foarte simplu!

  • Reply Bonita 7 iunie 2010 at 22:33

    Cind ai fost, simbata sau duminica? de Goa stiu de mult, anul trecut mi-au zis ca vor veni cu surprize anul asta, sper asa sa fie, eram si noi simbata invitati, da asa-i cind ai multi prieteni, trebuie sa alegi zilele de nastere, ca se supara unii daca nu ii onorezi cu prezenta, apropos la cite zile de nastere am fost acolo, toate sunt facute in stil tare fresh si light. E ceva specific locului

  • Reply valentina. 7 iunie 2010 at 22:38

    Dragà Nata! am ris cu poftà de ceia ce ai scris ,chiar parcà vedeam tot inaintea ochilor,tare m’am mai dezobisnuit de obiceiurile acestea aiurea a moldovenilor,da si cucoanele cuafate cind mai au si ràsàrità la desert … e trist de tot,nu cà nu putem sà fim altfel ,dar nu dorim sà ne schimbàm abitudinile.Iti doresc un bun inceput de sàptàminà si numai bine la toti.

  • Reply doryna 8 iunie 2010 at 11:52

    Nata, poze de la petrecere vrem!!!

  • Reply kafka 10 iunie 2010 at 06:27

    eu pot sa continui cu sportivi cu doua linii albe prin parti si cu ”borsetka”. 🙂

  • Reply Mary 10 iunie 2010 at 11:48

    Foarte bine zici, sunt total de acord cu tine. mai ales cu faza ca barbatii stau in gashca lor si nu se mai satura de baut iar femeile cu copiii si cratita.

  • Reply Viorel 10 iunie 2010 at 17:19

    Fetelor, prin ce cercuri va plimbati, de stiti atatea detalii ?? Mai schimbati anturajul si contingentul …

  • Reply nica 11 iunie 2010 at 12:56

    am citit si eu acest articol si desigur ca orice moldoveam am si eu unele nemultumiri si idei cum sa facem sa fie altfel… dar ma mira fetele, tinerele, doamnele care au fost in tot de acord cu ce a scris Nata…. ce fel de prieteni aveti daca mergeti la asa petreceri descrise aici ca la moldoveni…
    desigur sunt si eu de acord ca unele lukruri universale ca de exemplu jucatul in carti este insuportabil si incercam sa luptam cu asta… dar bautul, coafurile sofisticate si altele demult nu se mai practica.cu atat mai mult daca e vorba de o petrecere in afara orasului…
    si sa nu uitam ca si la ei(strainii) exista stranietati si acelasi costum ptr sport, care nu tot timpul este putat doar in sala de sport 🙂
    ah da… un important punct este si partea financiara, care dicteaza atat cocktailurile, Goa si multe altele…

  • Reply pisicutza 11 iunie 2010 at 21:47

    Ai dreptate…
    Am gasit ceva similar aici : http://lena.star.md/

  • Reply DenisTheMenace 14 iunie 2010 at 12:04

    Oameni buni, nu generalizatzi, k arata a nationalism, sau nazism… nu consta in a fi sau a nu fi moldovean(ca). Traiesc intr-o tzara cu peste 80 de natziuni. Majoritari arabi, indushi, britanici, rushi, chinezi, etc. Guess what: TOTZI AU ACELEASI OBICEIURI!!! Tuturor le place mincarea, shi bautura, shi femeile de obicei sunt aparte la petreceri, exceptie fac cazurile petrecerilor multi-natzionale sau orice alta exceptzie 🙂

    Shtitzi care e gresheala noastra?
    Am fost „slobozitzi” la libertate in ’90, shi ne-am ashteptat k lumea de „afara” sa fie „altfel”, sa fie mai „buna”. Eu unul m-am dezamagit… De 4 ani sunt in Orientul Mijlociu, am vazut, cunoscut, etc. cum am mai zis, vreo 75% din popoarele lumii… au multe in comun.
    Ashe k „tusuitzi-va” linishtitzi shi va implor, pastratzi integritatea, conceptul shi personalitatea Moldovei. Avem cu ce sa ne mindrim. Avem la ce lucra. Avem ce lua bun din afara, avem de ce sa ne ferim. De exemplu, kit ash da sa dispara „zimbetul californian” aka „in fatza drug, la spate inamic” aka „lashitate” aka „lingushire” aka „mishelie”… nik pozitiv in asta… doar indeparteaza conflictele pe un termen oarecare, dar nu le exclude.

    Nata, respect deosebit pt tine k personalitate!

    Bafta la totzi…
    Dennis The Menace.

  • Reply Ludmila 21 iunie 2010 at 13:40

    In acest weekend mi-am amintit din nou de aceste reflectii ale Natei Albot… Doamne! Pana unde???? Deci, am fost la Vadul-lui-Voda, la un training de 3 zile si am avut marele nenoroc sa-si faca cineva ziua de nastere chiar langa blocul unde eram si noi cu ale noastre… Si cum ziua de nastere e o data pe an – de ce sa nu o faca omul „asa cum trebuie” – cu aparatura BUNA, cu muzica vie (lasam calitatea in pace) + amplificatoare de sa rasune pana la Odessa… La rugamintea noastra REPETATA de a da un pic mai incet sunetul, ni s-a repllicat „CA A PLATIT SI EL BANI” SI ARE DREPTUL SA FACA ce vrea…

  • Reply Galina 30 iunie 2010 at 16:39

    Locuind peset hotare de aproape 6 ani m-am distrat un pic … pentru mine astea sunt amintiri amuzante.. dar si dureroase.. as vrea sa ma untorc dar unde… la ce? dupa atitea evenimente neplacute care ne-a fortat plecarea 🙁
    Esti o luptatoare Nata, te admir de cind eram anul I la facultatea de jurnalsim.
    We are proud of you!!!

  • Leave a Reply