Monthly Archives

July 2010

De-ale mele

Nu-i pentru tine

Titlul se adresează celor, cărora le este lehamite de mine, de Sting și de toată mierea care curge pe acest blog, de cînd subsemnata se află în vacanță. Și mie uneori mi-e silă de mine. Așa că nu vă deranjați, e ceva normal și trece….

A fost un episod la concertul lui Sting despre care nu v-am povestit. Eu însă atunci m-am îndrăgostit, de un cîntec. A fost o pauză in show, cînd toată lumea a ieșit la o țigară. Cozile la promoționalele cu Sting erau imense. Făceam parte din coadă, vroiam să-i cumpăr lui Alecu un CD, cînd am fost anunțați că discul nou s-a terminat. Cu, coada între vine am ieșit afară. M-am așezat pe asfalt și la cîteva minute, un băștinaș cu o țigară improvizată în dinți, m-a întrebat ceva. Apoi a hotărît să dea dovadă de ospitalitate, propunîndu-mi ceea ce improvizase el ceva mai înainte.Nu cred că e cazul să povestesc pînă unde a mers ospitalitatea unui simplu locuitor din Montreal.Discuția a fost scurtă, dar plăcută, fără gesturi inutile de politețe. Oricum n-o să ne mai vedem….Am revenit însă în sală într-o stare de spirit pregătit pentru o poveste. Sau poate așa mi se paruse ea doar mie și noului meu prieten dispărut în mulțime.
Sting făcea o introducere la următoarea piesă:
“Toată lumea mă întreabă cum îmi compun eu piesele. Well, zice el, eu am scris peste 100 de cîntece, dar și pentru mine este o enigmă. De obicei, compun întîi melodia, termin aranjamentul, apoi ascult îndelung și astfel mi se nasc și versurile. Următoarea piesă, la fel, am compus-o, am încheiat aranjamentul, mi-am copiat-o pe Ipod și am ieșit la plimbare. Tot așa plimbându-mă și asculțîndu-mi noua creație, în mintea mea răsună un cuvînt. Trebuie să vă spun că nu mi-a plăcut deloc ceea ce am auzit. Cuvîntul era TRAVESTIT. Cum, m-am indignat eu, să fac o piesă despre un travestit? Eu nu pot să fac așa ceva cu muzica mea. Cînd colo, o voce în interiorul meu îmi zice: How dare you? How dare you, to judge me? S-ar putea ca într-o altă viață tu să te naști în pielea mea…Uite-așa mi-am ascultat eu vocea din interior și s-a născut următoarea piesă.Astfel am înțeles o dată și pentru totdeauna că nu am dreptul pe nimeni să judec, pentru că niciodată nu știu în pielea cui voi renaște mâine.”

“Don’t judge me
You could be me in another life
In another set of circumstances”…

După ce o veți asculta și vă veți mai aminti de această poveste, s-ar putea să vă întrebați dacă nu cumva e un cîntec nou. Face parte din albumul Brand New Day, apărut acum 11 ani:))

Din toate cele înșirate mai sus, concluzii se pot face o grămadă. Dar n-am chef să le fac pentru tine. Fiecare să și le facă pentru el.Piesa nu are un videoclip oficial, de aceea vă ofer ce-am găsit. Tomorrow we’ll see…

P.S Frate-meu, care niciodată nu intră pe aici, mă întrebă dacă nu cumva scriu doar de bine despre Canada. Că nu-i bine așa…scrie și de rău ceva… deocamdată pescuiesc…am cîteva episoade, dar nu negative, ci mai cu seamă curioase..măine, frate-meu, măine scriu…

De-ale mele

Dragostea durează 3 ani…pe scurt

dragostea
Mă întreba mai multă lume ce am de gînd să citesc vara asta. Nu prea aveam curajul să fac recomandări, pentru că mi-am ales lecturile la întîmplare și nu eram convinsă, pînă nu le citesc, că ar fi ceva onorabil. Acum însă, înainte de a trece la noua carte a Annei Gavalda, încă nu aș vrea să mă despart de impresiile pe care mi le-a lăsat “Dragostea durează 3 ani” de Frederic Beigeder. Celor care nu au citit “99 de franci” le recomand prin asta să-l cunoască pe Beigbeder. Dar să revenim la dragoste…. De mult nu mi s-a întîmplat să citesc o carte în 2 zile. Și niciodată nu mi s-a întîmplat să calc peste interdicția, primită încă de la grădiniță, de a nu face notițe în cărți. De data asta nu m-am putut abține. Unele gânduri mi s-au părut prea nostime, că să le trec în zbor. Încă o dată mă conving cît de mult valorează simțul umorului în cazul unui bărbat. Un bărbat fără simțul umorului, e ca borșul fără sare – adică n-are gust.
Am decupat aceste frînturi, unele dintre ele pentru originalitate, altele – pentru adevăr, altele pentru ironia sorții…. Continue Reading

De-ale mele

Fără aluzie….

Un om necunoscut mi-a dat un link. Părea un om bine intenționat.Mi-a spus ca e fără nici o aluzie. De ce? Mie mi-ar fi plăcut să fie vreo aluzie… Paradoxal, tocmai atunci cînd te aștepți să primești un link cu aluzie, omul îți dă cu bastonul realității în cap.Bine, poate el a făcut o aluzie, dar una din acelea care se fac așa încît să rămăi foarte convinsa că nu e nici o aluzie la mijloc. Nu e vorba despre o creație genială. Mai cu seamă, e un filmuleț nice. Așa cum trebuie să fie lucrurile fără aluzie: scurte și plăcute. Mai pe scurt, fac un forward la acest link, fără nici o aluzie, or poate nu…

EVENIMENTE

2.45. Montreal.N-am somn…după Sting

Așa cum nu am avut, dacă îmi amintesc bine, doar în noaptea în care m-am sărutat prima dată. Adică foarte demult.E și normal. Adevăratele emoții nu au cum să-ți permită să adormi.
Dacă nu scriu despre asta acum, mâine s-ar putea să fie altceva sau să nu fie deloc. Eu însă trebuie să am grijă să imortalizez aceste clipe.Pentru că ele sunt unice și sigur nu se vor repeta…
59 de ani, tras ca prin inel, nu fumează (tutun), face yoga, bănuiesc, altfel nu are cum să-și păstreze un astfel de corp la vîrsta lui, un simț al umorului irezistibil. El a amăgit timpul sau l-a oprit. Habar nu am.

Sting a fost incredibil în această seară la Center Bell, din Montreal.Pe lîngă o sală de evenimente, de toată lauda, un show de lumini,efecte vizuale, dar mai ales sunet de toată splendoarea, am avut parte și de un salt emoțional encroyable, vorba moldoveanului din Quebec. Am fost aproape “I’m so happy, i cant stop crying”.N-am plîns, dar aș fi avut pentru ce. De bucurie, de satisfacție, de împlinire, de incredibil. Cel mai frumos concert din toate pe care le-am văzut. Nu-s chiar atît de multe, dar peste media pe cap de locuitor din MD.

Sting are un turneu mondial acum. Este un proiect realizat în colaborare cu Royal Philharmonic Concert Orchestra. Își plimbă diamantele muzicale pe strune de viori, sunete de flaut, tobe, saxofoane, chitări, toate mînate de un dirijor făcător de minuni. Circa 20000 de oameni și-au auzit astăzi preferatele Englishman in NY, Every breath you take sau Desert Rose cu mici istorii spuse chiar din gura unui Guru despre cum toate aceste piese au apărut pe lume. Este absolut încîntător să asculți un om talentat, povestind despre viață nu din auzite sau presupuse, ci din propria poveste.

P.S. Nu știu de cine este îndrăgostit, dar arată ca un bărbat foarte împlinit.Am auzit că-ți iubește tare nevasta. Curios, cum îl dezmiardă Trudy acasă: Stingușor, Stinguleț, Stinguță sau Gordon, my dear can you please sing for me that amazing song, how do you call it Desert Rose…?

Aceste imagini au fost filmalte la un concert similar, acum o lună în SUA.Totul în seara asta a fost la fel.Sau poate chiar mai frumos.A dansat mai mult.
Gata, îmi cumpăr scule pentru HD video.

De-ale mele

Dolce far niente

John William Goodward, cel care a reușit să suprindă atît de exact această stare, nu a fost un om foarte fericit. Acesta a hotărît de bună voie să-și pună capăt zilelor,nefiind apreciat pe parcursul vieții sale.

john_william_godward_001_dolce_far_niente_19041

CĂLĂTORII

Vreau înapoi

Când te duci la pescuit, socoteala de acasă niciodată nu se potrivește cu cea de la târg. Și foarte bine….

Mă simt sărăca,vrând să povestesc despre această aventură. Săracă și total neinspirată. Probabil acesta este efectul pe care il lasă un frumos de nedescris pe care ai avut norocul să-l vezi cu proprii ochi.

Trezitul de dimineață nu e o noutate pentru mine, dar trezitul la o oră la care poți să-ți plimbi privirea într-o mare de aburi de lapte de-asupra munților….img_7108

Ajunși la locul cu pricina, lacul Tureau din regiunea Matawine îți vine să strigi de bucurie, dar te abții – atît de sacră este atmosfera.img_7156

img_7140Grație părinților mei, aventurieri în tinerețe, am aflat gustul vacanțelor în  cort, cu mîncarea gătită pe rug,somnul în saci de dormit, pescuit, escapade după ciuperci și mure. Așa că, în afară de un refugiu în cel mai virgin săn al naturii canadiene, am avut parte și de o revenire în vremurile cînd grijile mele erau la fel de mici ca și anii. Continue Reading