De-ale mele

Vocea din interior…….

Ziua asta a început  aiurea…cu o veste despre o viață curmată. Inițiat mi-am dorit ca site-le de știri să înceteze să ofere informații la minut, de parcă ar transmite un meci de fotbal. M-am gândit în acea clipă la coșmarul prin care trece familia Mădălinei Manole și am simțit ca nu vreau să fac parte din cei care generează vizualizări pe google la topicul respectiv. Faptul că un om sănătos nu ar face ceea ce a făcut această femeie este absolut evident. Și atunci de ce să mai cauți explicații la un gest făcut într-o tristă stare de demență? Cunosc această stare și țin minte foarte bine limita între luciditate și demență. O voce în interior trebuie să se facă auzită!Ca să pună capăt acestui delir.Și dacă nu e – bei pesticid. Oribil.

Cît de tare ar trebui să-ți dorești să  pleci din viața asta, încît să fii gata să bei și pesticid?

M-am întrebat cît de  lipsită de bucurie trebuie să fie șansa de a-ți reface viața personală alături de un alt bărbat, după o căsnicie de 15 ani eșuată?

Cît de neînsemnată pentru o femeie  trebuie să fie victoria  de a aduce pe lume primul copil la vărsta de peste 40?

Cît de disperată trebuie să fii încît să-ți pui capăt zilelor de ziua ta, tocmai atunci cînd toți  ar trebui să-ți dorească să trăiești cît mai mulți ani?

De ce  „O 9 Mădălina”(albumul îl puteți asculta pe http://www.bestmusic.ro/madalina-manole/discografie/album-0-9-Madalina-Manole+45840.html) înseamnă o Mădălina moartă?

Și oare toate aceste extraordinare componente ale unei vieți care ar trebui să fie fericită nu au putut răsturna o depresie  cauzată de pierderea frumuseții de altă dată?

Mulți se întreabă, iar pe mine nu mă interesează cum va fi înmormîntată. Vezi tu Doamne, sinucigașii nu au parte de mila ta. De parcă lor nu li-i tot una deja.

Nu judec. Mi-e milă. De cei apropiați.Nu moartea doare, ci despărțirea. Dar și ea poate fi atît de diferită…

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

20 Comments

  • Reply Elena... 15 iulie 2010 at 09:00

    oare ce ar putea sa te sugrume asha…

  • Reply liubita 15 iulie 2010 at 09:20

    Dumnezeu s-o odihneasca in pace, sarmana.
    Mare pacat de copilul ei caci va creste fara mama si mare pacat ca oamenii de alaturi nu au simtit ce se intimpla in sufletul ei pentru ca uneori poti preveni asemenea lucruri.

  • Reply E.T. 15 iulie 2010 at 10:25

    Nata, am fost ieri trista toata ziua.Eu am auzit vestea la stirele Protv de la ora 7 la romani.Lumea era indurerata,echipa tv si altii care o cunosteau…Care zicea ca noua casatorie nu-i aducea fericire, care zicea ca nu se mai simtea frumoasa, care spunea ca a fost intentionat de sotul ei….Cineva ieri m-a telefonat si mi-a zis”Ei ce nu i-o mai ajuns si lu asta? N-avea ce face si s-o sinucis?”
    Eu cred altfel. Cine stie cita durere purta in suflet femeia asta daca s-a decis sa moara. Cred ca oamenii de arta sunt altfel. Sincer imi pare rau. Piesa „Fata draga” si „N-ai avut curaj” imi placeau mult…
    Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca-n pace.

    ps: Anul trecut vorbeam de Michael Jakcson cam tot in perioada asta.

  • Reply Dorin 15 iulie 2010 at 10:29

    dur, dar adevarat.

  • Reply Silvia 15 iulie 2010 at 10:51

    Foarte trist 🙁
    Nu vreau sa cred ca s-a sinucis :((((
    O MAMA MAI ALES, nu are dreptul sa faca asta niciodata :(((((
    ce pacat… 🙁

  • Reply Vio 15 iulie 2010 at 12:29

    Ma ghindesc la copilul ei, ma uit la al meu…si imi vin lacrimile…E foarte trist…e atit de mic…

  • Reply Gara 15 iulie 2010 at 12:34

    De eri inainte cintecele ei minunate ne vor aduce in sulet durere atit timp cit v-a singera rana pierderii. .Zilele ce i-au fost date penru aflarea ei printre noi s-au sfirsit acum si Ea a plecat,dar n-a murit.O auzim,o vedem o simtim:”Fata draga nu fi trista”…Dar de ce acum,de ce in asa mod?La intrebarea asta e in stere sa raspunda numai Acel la care Madalina a plecat…dar noua ne-a lasat u n regret,o nedumerire si mult,mulr suflet in cintecele sale nemuritoare.

  • Reply mikella2000 15 iulie 2010 at 12:37

    nimeni nu stie ce’a fost in sufletul tau…si ce era de fapt in „culise”, dincolo de aparente…oricum, se vede si din piese ca ai suferit mult de’a lungul anilor pe plan emotional cel putin…cine sunt eu sa te judec cand nici macar nu ti’am cunoscut adevarata fata…? pacat doar ca cei din jur nu au reusit sa te inteleaga cu inima, nu cu ratiunea, atunci poate ar fi stiut cum sa iti fie alaturi mai bine

  • Reply Tomasevici 15 iulie 2010 at 13:19

    Cine are mai multa putere de a lupta, cineva mai putina.

  • Reply R.B. 15 iulie 2010 at 13:23

    Suflet fragil, sensibil, arzand de dorul dragostei profunde si fericirii absolute… s-a stins…Suflet ranit…zbor frant… In astfel de cazuri vreau sa cred ca exista o alta viata… acolo in ceruri, in care va fi mereu tanara si frumoasa, fericita si implinita, de unde ii va veghea continuu pe copilul ei si pe cei dragi… Dumnezeu s-o odihneasca!

  • Reply Josan Cornel 15 iulie 2010 at 13:33

    jalnic.. foarte jalnic. 🙁

  • Reply natalia 15 iulie 2010 at 14:13

    Teribila Intimplare!
    no comment

  • Reply olesea 15 iulie 2010 at 16:34

    Pacat de copil si sotul care cu siguranta ca isi dorea o familie cu ea…de ce nu s+a gindit macar la copil+?ca acesta avea inca atita nevoie de ea+el macar n+o sa poata sa+si aminteasca chipul ei+e prea fragil. Dumnezeu o odihneasca.

  • Reply natalia 15 iulie 2010 at 16:41

    bietul copilas va creste cu intrebarea: De ce oare, mama, nu ai vrut sa ma cresti?

  • Reply Ludmila 15 iulie 2010 at 21:38

    Sa nu ne grabim sa raspundem noi la intrebarea „DE CE”? Eu una nu pot sa cred ca s-a sinucis… Dar unde a fost persoana care trebuia sa fie alaturi???

    • Reply E.T. 18 iulie 2010 at 23:00

      si eu ma intrebam….

  • Reply Renata 15 iulie 2010 at 23:46

    Mare pierdere.. Foarte dur.. Nu exista loc pt atatea intrebari, cand urmeaza doar…tacere… Si totusi cu ce drept unii indraznesc sa judece?!

  • Reply Bonita 16 iulie 2010 at 00:04

    Uneori dimineata nu mai am chef de stiri, azi sunt furioasa pe ea, imi pare rau de sotul ei, de copil, oare merita sa lupti atita ca sa ai un bebe, ca la urma sa il lasi fara tine………..oare egoismul propriu e mai presus ca copilasul care va creste, ca si orfan, pacat, o femeie sanatoasa, poate chiar prea frumoasa, dar atit de egoista, sincer sper ca sotul ei si micutul Petru sa aiba forta sa treaca peste, eA NU MAI ESTE, poate doar undeva in atmosfera, da cei dragi, tatal ei, familia, ce sa faca. Mi-e frica sa cred ca cineva drag mie ar putea sa imi faca asa ceva. Sper ca acolo unde e, sa se simta mai bine, ca sa isi justifice fapta pe care a facut-o…………… Incetati cu intrebarile prostesti unde a fost persoana draga, ca doar nu stai noaptea sa iti pazesti iubitul ca sa nu se sinucida, si ce mai conteaza ce a fost? cum? de ce? Conteaza cum vor fi ajutati cei dragi sa suporte aceasta condamnare la viata, ma trec fiorii.

    • Reply olgutsa 18 august 2010 at 21:04

      Poate suferea de depresie cronica si atunci asta explica acest gest. Nu era o egoista, ci bolnava cronic..

  • Reply Lili 16 iulie 2010 at 09:16

    o fi ea ori nu o egoista, insa nimeni pe pamint nu are dreptul sa o judece. Cu adevarat nu se stie niciodata ce se ascunde in sufletul omului. Doar ca unii au forta de a lupta, altii mai putin.

  • Leave a Reply