De-ale mele

Welcome back! to reality….

http://desteptarea.jurnaltv.md/?p=2965

Eu simt că trebuie să scriu ceva, dar nu sunt în stare. Diferența de fus orar mă lipsește de somn noaptea și mă doboară ziua. Cei care au experiența, spun că va dura o săptămână să redevin om normal. Deocamadată, tot caut chibrituri toată ziua, ca să mi le bag în ochi. Zăpușeală, praf, caniculă:I LOVE IT. Luna august. Iți place și ție? Atunci scrie! Scrie cum te-a ajuns la os stresul? Cît de nedrept e ca picioarele să-ți revină din vacanță, iar spiritul să rămînă acolo? Cât de ciudat este  să ai o ispită și să nu-i faci față? Cît de greu este să le răspunzi într-o singura zi la 20 de oameni care caută un job, că munca de reporter este una dintre  cele mai dificile și distrugătoare , dar și interesante meserii? Cât de incitant este să mergi la întîlnirile pe care le-ai programat de cîteva săptămâni și să te alegi doar cu momeala aruncată?Cât de uimitor e să nu mănânci toată ziua și să nu simți foame? Cât de înalt ți se pare muntele pe care trebuie să-l urci, iar  necruțătoarea  frică îți șoptește suav: nu te vei descurca….Voi nu știți despre ce vorbesc eu, nu-i așa? V-am spus eu că-s obosită. Iar voi: scrie, scrie….

Așa că azi eu arăt cam așa:

euP.S Dragoș, tu azi m-ai ghicit cu poza. Citești printre rînduri, șto li? 

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

19 Comments

  • Reply otilika 16 august 2010 at 20:07

    Nata , eu te inteleg perfect! in doua saptamani revin in minunata patrie, dupa doi ani de hoinarit prin locuri frumoase si civilizate. si imediat ce revin, trebuie sa incep sa caut job, cazare, etc. O sa fie mare gruz, dar o sa incerc sa ma imaginez ca is un voluntar de peste hotare care a venit in Moldova temporar. Poate asa, distantindu-ma de situatie, ma voi adapta mai usor,

    mult succes si tie

  • Reply semiramida 16 august 2010 at 20:26

    pe noi ne-a gasit caldura cu bebelusa de nici o luna, e greu de tot si inca si colicii o mai chinuie…ficare zi trece tot mai greu si mai greu 🙂

  • Reply Mihai 16 august 2010 at 20:37

    Intradevar multi oameni caută un job de reporter. Tre sa se adreseze la prima televiziune din Moldova Jurnal TV, dupa incidentul cu jurnalista din filumuletul iterzis fortat pe you tube, dar care ruleaza pe multe bloguri ar trebui sa aiba cel putin un loc vacant. Duduia din video zau merita un rol in XXX movie ceva de tipul the HOT FLIGHT ATTENDANT.

    • Reply Nata Albot 16 august 2010 at 23:32

      A gresit omul si toti triumfeaza, maladetz…!!!! i love my country…dar mie mi-e mila pt aceasta situatie si pentru faptul ca o fata destul de faina a ajuns in aceasta situatie…

  • Reply Natacha 16 august 2010 at 21:15

    E egoist Nata ce-o sa spun eu acum, dar sunt bucuroasa ca ai revenit. Noi avem nevoie de tine în actiune 🙂

  • Reply Dima 16 august 2010 at 23:23

    Nata, eu am iesit oficial in concediu de la locul meu de baza pe 26 iulie, dar in realitate de pe 2 august. In acest timp am avut servicii peste o noapte la lucru meu prin cumul deoarece acolo tot e perioada de concedii si nu are cine lucra…. Mai am inca un job prin cumul, da acolo am servicii mai putine… In plus ma mai ocup si cu un proiect de caritate, care la fel ocupa ceva timp si forte. Si cind ma ghindesc ca iaka vine 1 sept si trebuie din nou sa ies la locul meu de baza da eu sunt extenuat fizic si moral pina la capat….si mai ales ca acolo din nou ma asteapta rutina si o atmosfera depresiva…………………

    Vreau un singur lucru – macar o saptamina sa ies din tara, sa am mobilul deconectat si sa nu ma gindesk la nimik….

  • Reply aurasu 17 august 2010 at 08:35

    ce bine ca te-ai intors
    drept ca e foarte cald…dar infruntam caldura,doar suntem moldoveni

  • Reply Cosmic Girl 17 august 2010 at 12:10

    Esti binevenita, draga Nata, just like a cool breeze!
    Diferenta de fus orar, zapuseala, praf, canicula si totusi esti prezenta, creezi, iti asumi riscul de a urca pe cel mai inalt munte! Fii realista, dar nu permite fricii sa te blocheze. Nu exista reusite sau esecuri, ci EXPERIENTA!
    Sa stii ca ma adresez tie, dar e si un soi de autosugestie:)
    Bafta!

  • Reply olesea S. 17 august 2010 at 16:32

    Da eu de citeva zile tot intru si inchid trista ca nu gasesc nimic nou…Dar fiecare om are dreptul la un pic de liniste… asa si tu Nata.
    Poate ai fi vrut sa ramii acolo pe unde ai calatorit, dar cum ramine cu tara noastra daca plecam toti? Taaaaaaare visez si eu sa putem calatori cu totii, sa nu mai facem cozi la consulate pentru a primi vize, dar numai ca turisti si nu altfel,ca apoi sa revenim si sa spunem: da la noi acolo…
    O fi ea, tara asta mai mica, mai putin dezvoltata, mai primitiva cum spun unii, dar eu o iubesc asa cum este ea.
    Asa ca, ma bucur ca te-ai intors,cu forte noi , cu vise si proiecte super interesante.
    Cat despre caldura, nu mai iubesc vara, uneori leg plecarea tatalui meu cu temperaturile exagerate din ultimii 3 ani. Si de atunci ma tem pentru toti cei care pot ceda in fata unor astfel de calduri.
    Reporter la Tv – asta a fost visul meu inca copil fiind, si tot ajung in fiecare vara si-mi promit ca gata dau la scoala de jurnalism avansat, dar iar am ajuns sa renunt. Trist…
    Inca in luna mai ma ocupam cu ceva din care primeam o satisfactie morala foarte mare, dar intr-o buna zi am inteles ca deja nu mai era nimic de invatat si ma oprisem de crescut profesional, asta in primul rind , iar in al doilea desigur partea financiara – vara era platiti si iarna acasa. Acum fac absolut altceva dar niciodata nu am mai fost de trista si niciodata nu am simtit ca mi se taie aripile asa cum o simt acum. Si asta doare.
    De ce scriu? Ca nu stiu cui sa-i spun si ca obisnuiesc de ceva timp sa duc un jurnal, dar acolo nimeni in afara de mine nu incearca sa-mi puna gindurile pe la locurile lor. Si inca ceva: afara ploua!!!!!!!!!!!
    VA DORESC TUTURORA SA VEDETI ASTAZI CURCUBEUL SI SA-L PURTATI CU VOI IN SUFLETE!
    Multumesc Nata!

  • Reply Olesea 17 august 2010 at 19:44

    ca bine zici, mai adauga si fetele triste o fiecarui om din acest oras…sau aprope a fiecarui…urmaresc de citeva zile oamenii de pe strazi si mi se pare ca nimeni nu are un chef de viata 🙁 mai vezi zimbind doar pustii de 15 ani care merg in gasti si cauta „precliucenii” 🙂

  • Reply nicu 17 august 2010 at 20:34

    Corect este Welcome back! to reality. Welcome cu un ‘l”. The word „welcome” (adjective, common noun, verb, exclamation, etc) is always spelled with one L in both British and American English. „Wellcome” is a NAME.

    • Reply Nata Albot 18 august 2010 at 09:21

      citit, inteles, rectificat

    • Reply nicu 18 august 2010 at 17:26

      you forgot the magic word:)

  • Reply margareta 18 august 2010 at 09:17

    Doua zile in urma am iesit cu copilul de sase luni in carucior cu niste chestii prin oraselul in care locuiesc si pentru prima data in viata am regretat ca nu am evadat din tara asta inca 10 ani in urma. Ca acuma traiam bine in alt loc si ma simteam om ca multe persoane pe care le cunosc. Cind merg in masina nu mi se parea asa. Vai de noi cei ce traim pe meleagurile acestea. Mare jale, mai bine nu am intelege-o. Am blestemat din suflet comunistii ceea din 18, care ne-au schimonosit in asa hal viata, si pe astea care vor sa ne vada dobitoci si fac totul pentru asta.

    • Reply Elena 18 august 2010 at 15:38

      Niciodata nu-i tirziu sa pleci din tara, daca ai asa intentii. Eu am emigrat cu familia in Canada pe cind aveam o virsta trecuta peste 30 ani si cu copii de scoala. Desi aveam un trai foarte decent in Moldova, era ceva care mereu ne derenja si care am inteles ca nu-i in starea naostra sa schimbam (ma refer la deoseberile pe care Nata le descrie in articolele referitor la Canada vs Moldova).
      O sa mai treaca 10 ani si o sa regreti si mai mult.

  • Reply lucia 18 august 2010 at 16:56

    Draga margareta pacat sa te chinui si regreti ceva din trecut. Iti dau un exemplu cum este educat copilul meu intr-o scoala in america de nord. Copii sunt incurajati sa-si puna in viata un SCOP, apoi sa gaseasca STRATEGII pentru atingirea scopului, sa interprinda PASI CONCRETI pentru atingirea scopului, si in final SCOP ATINS.
    Am mai fost surprinsa placut intr-o zi cind copilul mea zis ca azi la scoala li s-a explicat ca viata este ca o casa cu multe ferestre si ca dupa fiecare fereastra exista o opoprtunitate, este necesar doar sa pui efort sa o deschizi.
    Ce tine de trecut sunt incurajati sa se bucure de succesele obtinute si sa invete o lectie din greselile comise, Lesson to Be Learned ii zic ei.

  • Reply crina 18 august 2010 at 17:07

    adica mai pleaca 20 de oameni de la jurnal?

  • Reply crina 20 august 2010 at 15:40

    sau cred ca 20 mai degraba vor sa fie reporteri si nu prea au sanse?!

  • Leave a Reply