De-ale mele

A fost odată anul 2010

Era şi timpul. Sau timpul era: să ne amintim cum a fost acest an. Ce a fost şi nu a fost. Ce ar fi trebuit să fie şi ce este.

Eu am avut un an de încercări. Să dorm mai puţin, să muncesc mai mult, să uit mai mult, să ţin minte mai puţin. Cele mai fericite ale mele încercări le cunoaşteţi.Am venit la JurnalTV. Pentru mine, un om care cei mai scumpi şi visători 15 ani din viaţa sa, munceşte întrun domeniu atât de crud şi crunt ca massmedia, JurnalTV a însemnat o nouă usă. Am lansat Deşteptarea la JurnalTv. Am învăţat cum să produc o emisiune, am lansat Sare şi Piper. Am aflat ce înseamnă palma dură a audienţelor şi mâna blândă a şefilor. Îmi este dragă lumea de aici.Mă simt bine aici, chiar şi când nu mă simt bine, nu aici.

Am iubit şi m-am simţit iubită. E atât de important să te simţi iubită. Uneori chiar mai important decât să iubeşti. E atât de bine să ştii că ai pe cine suna, când te-a călcat cineva pe coadă. Şi mai ales, să fii sunată, când nu te aştepţi. Şi încă am descoperit, cât de mişto este vârsta pe care o trăiesc şi la care puţin ce mă mai miră sau suprinde. Adică puţin din ce e urât, minciunos, mârşav şi trădător. Şi încă, mă simt mai puternică şi mai puţin dornică să înghit găluşte.

Am plâns în fiecare zi din acest an şi n-am râs chiar în fiecare zi. Am încercat să învăţ să trăiesc fără băiatul meu. Şi nu am reuşit. Mi-e frică că n-o să pot niciodată. Dar le am pe Eva şi pe Sonia, îi am pe părinţii mei şi vreau ca ei să fie mai bine ca mine. Vara am avut cea mai frumoasă vacanţă în sânul familiei şi m-am umplut de căldură şi tandreţe, fiind alături de toţi cei mai dragi.Am pescuit, am dormit, am gătit, am citit, am călătorit, am visat, am născut un nou show.

Am revenit şi la radio. Şi mi-e atât de greu să le fac pe ambele. Nici nu vă puteţi imagina. Dar nu vreau să renunţ. Nu-mi lasă loc în cap de prostii şi gânduri negre. Cunosc oameni noi, cunosc lucruri noi despre oameni mai vechi. Cum să renunţi la radio. E prima mea iubire.

Am crezut că votul meu contează şi că trăiesc într-o altfel de Moldova, decât cea care a votat în noiembrie. Acum nu mai sper. Acum sunt atât de convinsă că trâiesc întro ţară cu mulţi, mulţi, mulţi oameni răutăcioşi, invidioşi, săraci la suflet şi lenoşi, încît mi-ar plăcea să trăiesc în Moldova de pe Facebook. Acolo e o iluzie, dar e atât de dulce. Acolo e Viorel. Cu el e mai vesel şi mai luminos. Acolo e Doina care vorbeşte despre mine cu Viorel. Şi asta îţi dă senzaţia că prieneii îi am în jurul meu. M-am săturat de vorbe multe şi de sânul tău…..
Acolo e Alecu. Cu el e mai romantic şi mai cald.Acolo e Stela. Ea tot timpul are vreo 3-4 cuburi de zahăr în buzunar. Acolo e Ana. Care îmi aminteşte direct din Stockholm că cineva te poate iubi necondiţionat. Acolo e Andrei. Cu el uiţi ce zi e azi, pentru că atunci când râzi mult, uiţi de ce mai râzi. Acolo sunt şi oameni răi, dar poţi să-i ocoleşti mai uşor. Delete şi pa.

Poate de asta, în 2010 n-am fost foarte interesantă aici pe blog. Pentru că în afară de multă muncă şi durere continuă au mai fost lucruri pe care le ţineam doar pentru mine şi le ţin. Deseori m-am gândit în acest an să-i pun capăt blogului, decât să simt că intră oamenii în fiecare zi pe aici ca să nu găsească nimic nou, or să găsescă relatări din platoul de filmări.

În fine, se duce şi 2010. Iar eu greşesc din nou, prin a fi prea sinceră şi a vă scrie cum a fost, pentru a vă convinge să intraţi în Clubul Sincerilor Anonimi şi să confesaţi. Aşa dar, să respectăm tradiţia.Acum e rândul vostru.

A fost odată anul 2010….

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

46 Comments

  • Reply Diana 17 decembrie 2010 at 22:15

    Pentru asta te admir! Ai realizat intr-un an cit altii in 10. La sigur 2011 va fi mai bun.

  • Reply Diana 17 decembrie 2010 at 22:26

    Foarte sensibil si din suflet. Multumim Nata pentru tot.
    Speram ca anul care vine sa fie mai bun pentru toti. Viseaza si realizeaza ca asta asteptam de la tine. Ufff asa de multe asteptam de la tine.
    Nici sa nu te bintuie gindul sa inchizi blogul, este usa noastra catre tine, catre o Nata mai sensibila mai paminteasca decit cea de pe sticla – acolo esti asa puternica, poate prea puternica. Vrem sa intram si in continuare in casa ta, hai lasa-ne sa mai venim aici…

  • Reply Dana 17 decembrie 2010 at 22:30

    Draga Nata, orice an este o treapta spre oriunde spre nicaieri, orice drum este o directie sau o traiectorie, orice simt este o traire sau o miscare a sufletului… Tot ce ni s-a oferit trebuie acceptat ca atare, cu toate ca iti spune un om caruia nu-i este usor sa afirme aceste lucruri. Mari realizari profesionale si implinire in sanul familiei tale si nu tinde spre o Moldova virtuala, caci acolo ea nu se schimba, totusi e mai bine sa o avem asa salbatica, naiva si plina de surprize.. Sa petreci cu bine 2010 si sa intalnesti si mai cu bine 2011.

  • Reply Viorica 17 decembrie 2010 at 22:56

    Nata, te admir asa de mult, esti asa de sincera, asa de adinca, asa de puternica, luminoasa, curajoasa, esti o inspiratie pentru mine, un an nou 2011 cit mai bun!

  • Reply Ranbir 18 decembrie 2010 at 00:51

    O frumoasa spovedanie pe blog:).

  • Reply Tani 18 decembrie 2010 at 01:05

    Este o eliberare sa insiri pe foaie ganduri, o eliberare sufleteasca… numai cuvintele scrise oglindeste chipul omului… atata sinceritate, atata traire, atata sete de speranta… A fost un an… pentru unii fructuos, pentru altii – chin, dar noi obisnuim sa vedem ba pe unii, ba pe altii, si nicidecum pe noi insine si pe noi intre toti…

  • Reply jakie 18 decembrie 2010 at 01:26

    A fost odata 2010, un an in care am luat primul meu interviu, am facut primul meu stand up, am facut primul meu reportaj, am dat primul live, am devenit prezentator(cu o o tona de emotii), am cunoscuto pe Nata…persoana care m-a invatat toate cele spuse anterior!

  • Reply aurasu 18 decembrie 2010 at 09:24

    Multe ai realizat,pentru asta te admir si nu numai…esti o femeie plina de pozitiv…tot ce faci este plin cu dragoste si daruire. Tu faci parte din viata noastra!

  • Reply Tania 18 decembrie 2010 at 10:51

    Pentru mine anul acesta a fost frumos, dar nu perfect! Nu am reusit sa-mi realizez cel mai mare vis al meu si vazand cum se lucreaza in Moldova ma indoiesc ca voi reusi vreodata. Mai ales ca nimeni nu iti da o sansa sau pur si simplu nu stii de unde sa incepi! Trist..dar adevarat!

    Tie iti doresc sa ai cel putin dublu realizari pe care le-ai avut anul acesta. Sa lansezi inca 2 emisiuni, sa calatoresti de ori ori mai mult, sa petreci de 2x mai mult timp cu familia, sa-ti faci de 2x mai multi prieteni, si sa ai de 2, 3 sau 4 ori mai multa putere sa ca treci peste toate durerile si rautatile. Am si eu o fetita de 10 luni pe care o cheama Eva:). Multa sanatate familiei tale si copilasilor tai pentru ca e mai dulce decat toate.

  • Reply semiramida 18 decembrie 2010 at 11:58

    Anul 2010 ma facut sa traiesc atitea experiente noi…M-am casatorit, am fost insarcinata, am nascut o fetita superba, Sofia, am cunoscut experienta de mama si am inteles ce inseamna fericirea de a avea un copil pe care vrei sa-l lauzi la lumea toata.Ma simt zi de zi tot mai datoare ei pentru fericirea si clipele dulci care mi le ofera.
    Nu am reusit sa inteleg si cred sa nu pot intelege vreodata de ce sumt mame care-si lasa copii.

    Mamelor, nu va parasiti copii!

  • Reply E.T. 18 decembrie 2010 at 15:01

    A fost o data 1 ianuarie 2010…
    Eram fericita. Sincer, EU ERAM FOARTE FOARTE FERICTA si multumita de sine. Aveam tot ce-si doreste o domnisoara. TOT.
    Eu nustiu cui i-a parut rau, sau cine m-a invidiat, dar intr-o zi toate s-au schimbat, am pierdut job-ul preferat, dupa care, iubitul, multe persoane pe care ii consideram prietenii mei. Eu am avut o jumatate de an in care am crezut ca pursismplu am murit.
    Am suferit atit de mult …..Toate parca se tineau lant, in consecinta am ajuns la spital. Am vrut sa ma sinucid. Si Punctum. Erau persoane care se bucurau de nenorocirea mea, iar pentru familia mea care suferea impreuna cu mine ma simteam o povara… Cind au realizat asta, mama mi-a explicat ca nu-I adevarat ceea ce cred eu, ca daca eu n-as fi ea tot nu ar avea rost sa traiasca. Cu o forta comuna au incercat sa ma inteleaga, sa ma sustina, sa ma iubeasca, sa-mi scoata gindurile negre din cap si sa ma readuca la viata. Am discutat cu un psiholog, mi-am luat viata in miini si am inceput-o de la zero.
    Am invatat insa ceva. Nimeni nu se bucura de fericirea aproapelui sau. Exceptie face doar familia ta. Am ivatat sa fiu secreta si sa nu spun despre reusitele mele nimanui, sa nu povestesc despre visele mele. Acum sunt sigura ca chiar si un gind rau- poate dobori un succes. Iar Fericirea, FERICIREA e atit de fragila.Intr-o clipa poti pierde atita de mult….
    Imi propun pentru anul 2011 sa invat sa fiu mai puternica, sa fiu mai inteleapta si mai sceptica. Nu tot ce zboara se maninca. Nu sunt o rautacioasa dar ceea ce mi s-a intimplat, din invidia oamenilor pe care ii consideram apropiati, sau poate persoane de suflet….ma face sa ma trezesc la viata si sa inteleg inca o data ca inafara de familie nimic nu este mai scump in lumea asta.
    2011?- I-am promis mamei ca o sa fiu FERICITA.

    • Reply felicia 19 decembrie 2010 at 22:11

      bravo! dai dovada de putere. asa perioada in viata am avut si eu .Eram foarte fericita si apoi parca am mers in jos. Cite un pic, pina am ajuns la starea de cine sunt eu si ce fac in viata asta si cite nu am facut. Acum inteleg ca viata e o apa , trebuie sa te tii mereu la suprafata , altfel te inneci!

    • Reply miramar 19 decembrie 2010 at 23:19

      Nu esti singura, careia i s-au intimplat aceste neplaceri. Daca te-ar consola cu ceva, ti-asi spune ca-ti sunt alaturi si am trait aceleasi experiente in acest an. Ma incapaţîney însă să mai cred în relaţiile sincere dintre oameni. Îţi doresc din suflet să ai parte de acum inainte doar de experienţe pozitive. La mulţi ani!

    • Reply dany 20 decembrie 2010 at 15:51

      E.T.sincer imi pare rau de cele ce ti sa intimplat,tin minte sperantele tale din anul trecut…si mam bucurat atunci pentru tine..dar..acum mam bucurat inca odata ca esti[vie] …si ..ca incerci sa supravetuisti si sa demonstrezi la toti ca esti o luptatoare!

    • Reply E.T. 21 decembrie 2010 at 18:59

      Dany si eu ma gindeam la tine, tii minte anul trecut cit eram de fericite….ehhh….cele rele sa se spele….

    • Reply Oti 21 decembrie 2010 at 22:14

      Ce nu vi s-ar intimpla, nu lasati sa va intre in suflet deznadejdea si vointa de razbunare. Mai mare groapa nici ca se poate de inchipuit. Aceste rii psihice, intiparite in felul de a fi, in chip, in privire va vor aduce noi esecuri, noi nefericiri. Esind de unde cazuseti, e strict necesar de a va lasa in cea vagauna tot raul, toata suferinta. Cu voi sa va ramina intelepciunea imbogatita cu noi experiente, cu noi concluzii, pentru ca, tot ce nu ne omoara, ne face mai tari.

  • Reply Svetlana 18 decembrie 2010 at 15:19

    Nata te`am descoperit de la Pro Fm si de atunci tot te urmaresc.Pe langa o mama,prezentatoare,crainica la radio,esti si o blog`eritza minunata.Citesc blogul tau ori de cate ori publici cate ceva,si ar vrea ca zilnic poate si de m multe ori pe zi sa publici cate ceva :P.Apropos,nu vrei sa publici o carte?Eu cred ca ti`ar iesi…”Pranzul in aer” il ascult de multe ori in reluare,adika la 1 noaptea.Esti puternica,esti frumoasa,esti mamoasa,ai o cariera de invidiat.So be the best and F*ck the rest :D.Inchei cu o melodie care am descoperit`o tot la tine in emisiune : iubeste`ma,taci!nu Vorbi ) ((Geta Burlacu-te Visez)).Succes in noul an!bye bye

  • Reply boo 18 decembrie 2010 at 23:56

    2010-un an pustiu….in care n-am realizat nimic din ce-am vrut si un an in care inca o data(de fapt de nerepetate ori) mi-a parut rau ca m-am nascut in tara asta…am sustinut bacul…mi-au murit multe speranta:cea de a ajunge in Italia alaturi de mama;dorinta si sensul de urma o universitate;cea ca omul iubit in care am investit multa,multa incredere,sustinere,timp,rabdare,indulgenta ,va ajunge a fi un om constient si pe atit de bun pe cit credeam ca poate fi…..abis cam asa a parut 2010 insa niciodata n-o sa-mi pierd spiritul de luptator….un an al deceptiei si realitatii …dar si al eliberarii,eliberarii de iluzii si sperante false-iar 2011 un an al schimbarilor pe toate planurile-am sa merg pina-n pinzele albe pentru a intoarce la 180 grade toate lucrurile care m-au nemultumit in 2010-am sa renunt mult mai usor la ceea ce nu-si merita pretul si am sa devin mult mai libera:))) in fine anul care a trecut-a trecut pentru ca avem nevoie de acest timp care sa te schimbe si deja la alegerea fiecaruia in bine sau rau.
    P.S-Nata Craciun fericit alaturi de cei scumpi si multumesc pt sinceritatea ta,esti bravo pt ca nu esti slaba de inger si pt ca prin cite incercari nu ai trecut nu te-ai transformat intr-un om de nimic ci din contra(chiar daca a durut si inca doare).

  • Reply Tania 19 decembrie 2010 at 02:14

    A fost anul 2010
    Anul in care fiul meu a sarbatorit cea de-a 2-a aniversare. Anul in care am facut cea mai buna editie a unei emisiuni care nu mai este. Emisiune la care am lucrat 1 an si jumatate. Ea a stirnit multe zvonuri si emotii negative, dar stiu sigur ca si mai multe zimbete si buna dispozitie. In acest an am cunoscut niste copii tare frumosi la suflet, dar care au nevoie de prieteni si nu in ultimul rind de parinti… Datorita lor, mi-a venit ideea unei noi emisiuni pe care am vrut sa o vad realizata in 2010. Sa stiti ca daca nu o fac in 2011 merit o bataie buna (dar despre asta vorbim la finele lui 2011).
    Am fost la un spectacol, la care am plins si am inteles cit de fericita si norocoasa sunt ca-i am alaturi pe barbatii mei, care imi daruiesc pe an ce trece mai multa dragoste si zile fericite. Anul acesta a plecat la Domnul bunica mea. Eu tot ii mai aud glasul, imi amintesc vorbele ei.
    Nu a fost cel mai bun an din viata mea, dar sunt sigura ca toti ceilalti ani vor fi cu mult mai buni.

  • Reply Lariska 19 decembrie 2010 at 03:08

    Anul 2010… nimic deodebit de anul 2009, cam din 2008 cam toate merg pe dos, este trist si amarit … An cu an mai multa durere in suflet din cauza de a fi departe de mama, tata, sora, nepoti…necunoscind momentul de ai revedea. Am depus toate increderea si mizeam pe sotul meu care imi este unicul sprijin (credeam eu) aici in strainatate, dar care a dovedit a fi un „bleg” egoist, cruda realitate de a trai cu socrii impreuna care se tot baga in familia noastra de trei ori pe zi si o data seara… criza din Europa care nea afectat nespus de mult, depresia sotului, ca noi femeile nu mai avem timp de depresii si trindaveala.. Unica si unica bucurie o am de la comorile mele de copii, refugierea mea, si frica gindurilor zilnice as putea oare sai ridic singura , in strainante… e greu sa fii singura…. Nata sincer ma bucxur pentru realizarile tale, miar placea mult sa te revad, poate organizazi vreun voyage pe la mine degraba!!! In fine, cam pesimist, dar ma intreb oare o sa fie si 2011 atit de sec in realizari si emotii pozitive cum a fost si 2010…. Putin dar totusi sper ca nu…
    Un mesaj pentru E.T. sinuciderea nu este iesire din situatie, incearca mereu sa o incepi de la un capat, dar mereu vei gasi iesi din situatie, mereu sa incerci din rasputeri… Un nou an 2011 pentru toti de la Madrid!!!!!!

  • Reply Oti 19 decembrie 2010 at 12:55

    A fost cum a fost… Stiu, insa, ca, in fine, totul va fi bine…

  • Reply costashel junetzul 19 decembrie 2010 at 13:21

    bravoooo!…

  • Reply Nata 19 decembrie 2010 at 13:45

    Doar dupa aceasta postare, am inteles si eu ca 2010 se duce… Pentru mine a fost un an superb… am calatorit, m-am mutat cu prietenul, am ajuns sa-mi impinesc un vis de 2 ani inainte(sunt bursiera de merit:) si miercuri voi fi rasfatzata pe deplin), am incercat o fotosesie profesionala, am conlucrat cu multi jurnalisti si lucratori media, am creat partea media a 2 evenimente… am cunoscut oameni superbi…. am invatzat ce inseamna sa incerci sa uiti de prieteni, care mi-au provocat multa durere fara nici o cauza… am incercat si incerc sa inteleg ce vreau de la viata…incerc sa lansez un nou brend si sa-mi notez toate ideile inovatoare care inca nu sunt realizabile la moment…
    Dar sper ca aceasta nu e sfirsitul, ca asta e chiar inceputul a ceva mai bun…
    Stii, Nata, cind am fost suparata o persoana foarte draga mi-a zis ca toate relele se intorc ca bumerangul la cei ce le fac, de aia trebuie sa traim asa cum stim noi ca e bine, ca acest bine sa se intoarca la noi intreit! Succese si realizari cit mai multe! Totul va fi bine! Si ceea ce se face – se face spre bine! in asta tre’ sa crezi:)

  • Reply xyz 19 decembrie 2010 at 14:12

    Pentru toti romanii din lume,
    Acum cand se apropie Craciunul, ascultati minunatele colinde romanesti! Ascultati minunatele colinde romanesti, mai ales in interpretatrea Corului National de Camera “Madrigal”, formatie profesionista a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, infiintata de catre maestrul Marin Constantin la 11 aprilie 1963 si veti avea revelatia ca l-ati redescoperit pe Dumnezeu. Stiati ca, alaturi de manastirile ortodoxe pictate din Bucovina, bisericile de lemn din Maramures ( cea de la Surdesti este cea mai inalta constructie de lemn din lume – 72m ), manastirea Hurez din Oltenia, bisericile fortificate sasesti din Transilvania, dansul “Calusul” pastrat inca de pe vremea dacilor, doina, delta Dunarii, parcul national Hateg, din 1992 corul “Madrigal” a fost declarat Bun al Patrimoniului Universal UNESCO, find considerat cel mai bun cor de camera „a capella” din lume? Dumniei voastre, familiei si tuturor romanilor, oriunde s-ar afla, sarbatori fericite!

  • Reply Ana 19 decembrie 2010 at 23:16

    Am lucrat la job cu un stres mai mare ca oricind, am ingrijit o persoana draga, am calatorit la Chisinau pentru prima data dupa mult ani, am sperat ca iesim din criza, am inteles ca nu iesim decit dupa ce or sa iasa toate tarile `dezvoltate`, am renuntat la a mai cumpara mincare din supermarket si am trecut la piata agroalimentara ( ca sa mai cistige si afaceristul local), n-am plecat in concediu decit 3 zile (la Madrid). Nu am facut nimic spectaculos… doar am supravietuit.
    Ma bucur ca se termina 2010 si sper ca 2011 sa fie un an al fericirii si norocului.

  • Reply Z.M. 20 decembrie 2010 at 01:14

    Anul 2010-sec de la inceput, bogat spre sfirsit, am adus pe lume o fetita care mi-a mplut inima si sufletul de fericire. Aceasta realizare a lasat in planul 2 toate celelalte si acum e unica grija si ocupatia a noastra. Toti asculta de sefa…. Asteptam deacu 2011 sa vedem ce surprize ne mai aduce. La toti vizitatorii blog-ului si in special Natei Va doresc un Nou An mai bun, plin de realizari mari si numai vise implinite caci ele sunt multe..

  • Reply Alecu 20 decembrie 2010 at 15:15

    anul acesta am descoperit universurii si galaxii noi. cu planuri generale si bete private. cu noi trairi si emotii noi. am vazut lumi si am inventat civiizatii. am creat un ecositem de prieteni, pe care ii respect si iubesc. le-am cantat pentru ca sunt prietenii mei. si pentru ca prietenii ii vreau in jurul meu.
    anul acesta am vazut cine e fiinta din spatele acestui blog.
    e una adorabila, credeti-ma.
    si nu pentru ca e o superfemeie
    si nici pentru ca e o prietena buna,
    si nu pentru ca are showuri si vraji la tele, radio, net.
    pentru ca e unul din oamenii,
    care mi-a schimbat viata.
    tu stii, cum

    • Reply Nata Albot 21 decembrie 2010 at 01:51

      ei, Alecu, revelionul garantat impreuna…

  • Reply A.C. 20 decembrie 2010 at 17:07

    Imi place cum gandesti! Sunt putine jurnaliste tinere de valoare in MD. Eu sincer cred ca ai un potential enorm si o sa vina o zi si o emisiune – a ta! Nu stiu daca m-am facut inteles.
    https://blogulluicazacu.wordpress.com/2010/12/09/am-si-eu/

  • Reply Laura 21 decembrie 2010 at 19:26

    Citind această confesiune, mi-au zburat gîndurile tocmai la o vorbă înţeleaptă „slăbiciunea oamenilor puternici se află în puterea lor”, pentru o femeie, însă este mult mai greu. Nu este atît de simplu să zîmbeşti cînd simţi că nu poţi, să nu plîngi atunci cînd eşti cu nervii la pămînt, sau să ceri ajutor chiar dacă eşti jos! Acesta este preţul pe care-l plătesc oamenii ca tine, oamenii puternici. Nata, tu eşti blestemată să ai succes, de aceea vrea să ştii că există în MD, oameni buni, oameni adevăraţi, care oferă mult fără să ceară nimic la schimb. Îţi urez un an frumos şi nu uita eşti o femeie puternică!

  • Reply Tanea 22 decembrie 2010 at 18:38

    Draga Nata, sa-mi fie iertata indrazneala, dar cred ca pentru a diminua durerea ta (pe care nu cred ca se poate uita vreo data, insa macar se poate diminua) ai trebui sa mai nasti un copil si sa dea Domnul sa fie baiat si cred ca astfel iti va fi mai usor. Crede-ma, am vazut familii care tot au pierdut unul sau doi copii, dar au nascut altii si astfel au reusit sa treaca peste bariera aceasta din suflet. Gandeste-te macar putin la aceasta idee, iarta-mi indrazneala

  • Reply Ssssss 22 decembrie 2010 at 21:03

    De ce zici c-ai gresit fiind sincera? De exemplu, prietenul meu zice ca s-a indragostit de mine pt ca-s sincera………mi-a placut mult ce am auzit………..si chiar sint convinsa ca sinceritatea sta la baza tuturor faptelor/lucrurilor bune care se petrec! Eu consider ca fiind sincera esti si originala. Tot datorita faptului c-am fost sincera am reusit sa ma angajez la un serviciu bun acum inainte de sarbatori.. In 2010 am descoperit blog-ul tau,am cunoscut oameni interesanti,mi-am facut prieteni noi,am cistigat la loto(un fier de calcat:-))am fost si dezamagita….am facut reparatie acasa(si tot n-am mai terminat)…n-am fost in vacanta, dar am fost inconjurata de persoane dragi, care mi-au umplut toate golurile!
    VA DORESC TUTUROR SARBATORI FERICITE, SI S-AVETI MULT NOROC IN TOT CE V-ATI PROPUS SA FACETI!!!!!!

  • Reply Aliona 23 decembrie 2010 at 13:59

    A fost odata 2010 ,inceputul anului a fost greu mi-am pierdut o buna prietena intr-un cumplit accident rutier, am simtit pe pielea mea ce inseamna sa ai grija de un copil dar la rindul lui acesta era un mos de 49 de ani ,zacind de o boala crunta ingrijindul zi de zi,ca mai apoi s-a isi revie din nou la viata,am ramas fara de servici,sefii motivind ca sunt prea tinara si nu pot face fata colectivului ….dar dupa zile triste pline de necazuri si lacrimi a venit si ziua cea mare m-am casatorit dupa 8 ani de intilniri de busurii si necazuri,am sufletul pereche aproape si asta m-a face cea mai fericita zi de zi!!!Nata multumesc ca existi ,te admir si imi dai multa incredere in tot cea ce pornesc s-a fac!!! la toti un an cit mai resuit si linistit, la multi ani!!!

  • Reply Maria 23 decembrie 2010 at 18:18

    A fost odata un JurnalTV, care promite sa fie bun. Dar oricat de buna ar fi Nata si oricat de geniale ar fie ideile eu, nu poate salva Jurnalul de mediocritatea si ingamfarea multor dintre angajatii lui, mai ales din echipa de la stiri. Jurnale fara sclipire, unele si aceleasi informatii, fara cultura, divertisment viu si varietate de stiri. In tara si capitala se intampla atatea lucruri frumoase…Ne-am saturat de mutre blege si crispate. Nata…te imploram…fa ceva.

  • Reply Natalia 24 decembrie 2010 at 16:28

    Pentru mine anul acesta a fost mai dificil decit precedentul cu mai multe cumpene dar imi doresc sa ramina tot cea fost in anul 2010 sa nu sa se tina coada in anul nou, in rest copiii mei minunati au compensat totul ca-ci sunt niste dulci si foarte mult ii iubesc.Apropo Nata sunt sigura ca pe toate le cunosti spune-mi terog vre-o gradinita privata buna cu spatiu pentru joaca suficient ar fi bine telecentru,centru,mersi mult si iti doresc si tie in anul care vine sa ai cit mai multe emotii pozitive si la copii multa sanatate.

    .

    • Reply Nata Albot 24 decembrie 2010 at 20:50

      Nu cunosc nici o gradinita privata buna….asa ca nu p-ot sa-ti fiu utila

    • Reply otilia 28 decembrie 2010 at 22:33

      Natalia, baiatul meu merge la o gradinita privata, mie mi se pare bunicica, e la telecentru. Scrie-mi la palade007@yahoo.com si iti dau contactele.

  • Reply Natalia 24 decembrie 2010 at 22:02

    Cred ca acuma n-ai fost deloc sincera,doar nu te-a costat nimic,mersi.

  • Reply Maria 25 decembrie 2010 at 09:53

    Cea mai buna gradinita privata buna este o dadaca inteligenta si cu dragoste de copii. Aceasta poate fi o invatatoare la pensie, care cunoaste psihologia copiilor mici si nici nu te paste primejdia ca sa-ti ,,fure,, sotul, cum stim ca s-au intamplat cazuri, cand dadaca era mai tanara decat mama copilului.

  • Reply natalia 25 decembrie 2010 at 13:09

    Tu pentru mine esti un exemplu ,primul lucru care il fac cind conectez calculatorul intru pe blogul tau privesc emisiunea cit de des posibil ,te apreciez foarte mult si iti urmez mereu sfaturile si te mai consider o femee foarte sincera si intelegatoare.Imi pare foarte rau ca m-am grabit cu al doilea mesaj,aveam impresia ca nu tu mi-ai scris raspunsul la primul.Mersi mult.

  • Reply Dana 25 decembrie 2010 at 18:33

    Esti bravo Nata! Tu mereu demonstrezi ca imposibilul poate deveni posibil. Tu dai culoare Moldovei prin tot ce faci si multa caldura, multa multa. Fii tare si plina de idei in continuare. Tu ne inspiri 🙂 Un sincer multumesc si craciun fericit 🙂

  • Reply Nadejda 27 decembrie 2010 at 10:53

    Nata, sa stii ca esti o adevarata insipratie pentru foarte multe fete/femei din Moldova!

  • Reply Gerassol 29 decembrie 2010 at 14:35

    Citeam eu rindurile din postarea ta si vorbeam cu mine :<>
    Nata esti un exemplu de gospodina,mama,fiica ,cetateanca daca vrei,pentru mine,cel mai mult imi pare rau ca nu reusesc sa fiu ca si Exemplul meu.Succese multe multe…te astept deseara la Sare si Piper…interesant azi cum vei fi imbracata?!;)

    • Reply Nata Albot 29 decembrie 2010 at 15:54

      Azi nu animal print…promit

    • Reply Gerassol 30 decembrie 2010 at 11:35

      Ca de fiecare data asteptarile au fost pe masura!!!!!!!Geniala ideea cu covrigeii:))si Andrei si asa e haios dar aseara ..jos palaria:).
      In 2010 am invatat sa iubesc orhideiele si brosele…nu mai zic de la cine:);)pupici!

    Leave a Reply