Cinemateca de Duminică

Despre „Dragoste şi alte droguri”


M-am uitat azi la filmul din titlu şi m-au lovit nişte reflecţii.

Apropos, a câta oară mă conving că e suficient să te uiţi la trailer ca să afli toată povestea. Filmul e de-un 7-8, dar unele scene au fost chiar bune. Când eroina lui Anne Hathaway vine pe la miez de noapte la el, în pielea goală, cu doar un trench pe ea.Intră pe uşa, îşi dă triumfător haina jos şi înţelege că în afară de iubitul său, mai are un spectator, pe frate-su.

Apoi a fost destul de amuzant când eroul principal îl prinde pe frate-su masturbând la imaginile pe care tot el, eroul principal, le-a filmat cu iubita sa în dormitor.

Au fost şi lacrimi, şi amor în grup, şi despărţiri, şi un moment în care eroul principal realizează că o iubeşte, chiar dacă ea are Parkinson în stadiul 1, iar boala evoluiază şi îl transformă pe om într-o salcie tremurândă pe mal de lac. Finalul nu vi-l zic, dar nici nu-i operă de artă. Tipic, banal şi previzibil.

Filmele, internetul, muzica, reclamele – toate-n jur conspiră pentru acelaşi mesaj: It’s not fancy to hear yourself saying that you love somebody. Mai pe limba noastră: Fac pe mine, de tare ce-mi place de tine, dar sunt cool, am o gaşcă care mă vrea puternic(ă) şi invincibil(ă), probabil că am tocmai un eşec nevinovat în dragoste până acum,am vâzut 7 melodrame cu final aiurea,am auzit că cei mai mari artişti din dragoste s-au sincucis,mă fac remarcat la fiecare 15 min cu ceva super sofisticat sau amuzant pe facebook, toată lumea mă vede ca pe cineva super ok şi fără angajamente emoţionale, ce te bag în rutină şi nu pot să risc cu viaţa, dacă mă aud spunâdu-ţi că te iubesc.

Mai ales că iubirea mea e una atît de nemaipomenită. Atât de deosebită. Ea nu se compară cu cea a unui şofer de maxi taxi, care revine seara acasă la nevastă-sa, împuţit de fum şi de furia pasagerilor. Iubirea mea e atât de rară, încât dacă o declar – o să dispară. Sau dispar chiar eu. Eu mânînc cremă de brânză şi sushi. Port Converse,Bata sau Adidas nu Zorile. De aceea şi iubirea mea nu-i ca Zorile.

Şi el nu-i oferă flori, deşi ştie că zîmbetul pe care i l-ar aduce ar face-o exact aşa frumoasă cum şi-o închipuie atunci când îi este dor de ea.Pentru că să oferi flori a devenit un gest prea banal. În cel mai bun caz, dar asta în cel mai bun, o duce la Mall şi-i dă bani să-şi cumpere ea ce-i place.Şi nu-l interesează deloc ce şi-a cumpărat. Ea însă, probabil, a găsit cei mai frumoşi tanga pe care ar fi vrut să-i scoată diseară în faţa lui şi nu mai apucă să o facă, pentru că el adoarme în faţa compului. Şi nici de ziua ei,nu-l duce capul să fie altul, decât cu o zi înainte. Şi ea nu-i face cafea dimineaţa. Pentru că s-a obişnuit să ignore acest gest care îl face pe el să se simtă atât de împlinit. Şi peste sexul de dimineaţă se sare ca peste pătrăţelele din „klasiki”. Şi peste cel de seară se sare fără sare….
Şi iac-aşa te pomeneşti că timpurile, moda, trendurile şi facebookurile îţi impun parametrii de belşug emoţional. Şi te simţi atât de împotriva curentului….Din tine e gata să decoleze un avion de emoţii. Iar dispecerul îţi spune: Condiţii nefaste de zbor…

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

24 Comments

  • Reply TL 6 februarie 2011 at 12:45

    Incearca filmul „Never let me go”, e film care iti va lasa reflectii pentru un timp indelungat! Adevarat, ca Love & other drogues e o comedie romatica usoara pentru o dupa-amiaza frumoasa de duminica, pe care il uiti la fel de usor cum uiti mirosul ploii cind privesti soarele primavaratic…

  • Reply Galia 6 februarie 2011 at 13:05

    frumos spus Nata!

  • Reply costashel junetzul 6 februarie 2011 at 14:02

    Produs de consum curent…azi l-am privit, miine il uit. Mie imi plac FILME gen „The other Boleyn girl”…Dar intr/un week/end ploios se poate si de urmarit.

  • Reply Ranbir 6 februarie 2011 at 19:42

    Unul dintre motivele pentru care nu mai este linga mine: in timp de doua luni nu i-am daruit nici o floare! Eh…

  • Reply Vlada 6 februarie 2011 at 20:27

    Incercati Love and Other Impossible Pursuits

    desi denumirea se aseamana partial, continul difera

  • Reply Vlada 6 februarie 2011 at 20:33

    BTW pt acest rol i-as da Oscar-ul lui Portman, dar nu pt. cacatul bolnav a lui Aronofsky…

  • Reply Lia 6 februarie 2011 at 23:45

    Offfffff, la aia cu florile, m-ai prins rau de tot. De ceva vreme incerc sa inteleg de ce barbatilor le place ceea ce femeilor le displace, si ce e cel mai rau, barbatii nu vor sa faca in ruptul capului ceva de dragul fericirii femeilor. Si ce e Si mai rau, ca le e rusine sa daruiasca flori, sa zica un cuvant de bine, sa-ti zica te iubesc, sa-ti zambeasca pur si simplu. Melodia aia „Cele 2 cuvinte” de la Taxi, e tare buna.

  • Reply Nona 7 februarie 2011 at 13:53

    Ma regasesc in tot ce spui…Te admir mult.

  • Reply sylvia 7 februarie 2011 at 15:04

    florile sunt frumoase si asteptate, kind sunt daruite rar (nu la ocazii) … iar kind vine cu flori si cele din vaza inca n-au reusit sa se ofileasca deja plictiseste …

    • Reply Daniela 8 februarie 2011 at 16:54

      prostii….
      mie imi bucura ochii cind intru in bucatarie si florile imi spun buna dimineata… e extraordinar

    • Reply sylvia 9 februarie 2011 at 13:32

      fara nicio suparare Daniela..fiecare scrie ce simte …eu nu-mi permit sa zic „ce ati scris Dvs sunt prostii”…Eu nu am zis ca florile nu ar fi frumoase si nu ar bucura ochii…dimpotriva! am zis doar ca uneori vreai o pauza…am zis ca daruite prea des nu mai sunt la fel de asteptate … cel putzin asta simt eu … imagineaza-ti ca adori pur si simplu o prajitura, dar daca ai minca-o zi de zi nu ai ajunge la saturatzie? exact aceesi vacantza …iti place o destinatzie anume, dar daca ai merge vacantza de vacantza, la un moment dat nu te-ai satura?

    • Reply curcudus 10 februarie 2011 at 11:09

      unui prieten de al meu, ii place tare multe, de mancare… si ca sa calmeze placutul asta, apu manca de fiecare data mult, mult pana vomita si deja ii era greata de produsul dat si trecea la urmatorul…

      nu stiu care e legatura, dar are ceva cu „nu imi mai place deam'”

      PS: prietenul cela nu sunt eu

  • Reply Daniela 8 februarie 2011 at 16:57

    E dureros faptul ca barbatii nu pot darui fericirea… cit ii trebuie unei femei?
    Atentie, dragoste oferite prin lucruri marunte…
    dar realitatea e dureroasa citind cele scrise mai sus… inca o data realizez ca acest „usual” e in fiecare familie, fiecare casa,, fiecare apartament… e in singele moldovanului…

    • Reply curcudus 10 februarie 2011 at 11:11

      shi nu ne jeluim…
      a ne jelui e in sangele moldovanului

      dar mai este alta vorba: „p**deti, ne meshki taskati

  • Reply Natalia -Andra 8 februarie 2011 at 18:25

    Nata, imi placi din ce in ce mai mult ,pot chiar sa-ti povestesc cum te-am vazut de citeva ori in oras admirindute ( de ex. cum mergiai cu bicicleta inmbracata in ceva de ghipiur foarte sexual si te opriai la orice pas sa mai discuti cu cineva, exc…),te admir, eu numas incumeta sa fac asa ceva in Chisinau nicodata,cu toate ca pot sami permit (am in vedere picioarele si fundul chia dupa ce am nascut trei copii) in fine am inceput sa te idealizez dar dupa cite se stie idealizarile sunt periculoase ,cu cit mai mult idealizezi ceva ,viata fiind balansata face ca obiectul idealizarii peste un timp sal vezi exact invers… si din cuza ca tare vteau sa ramii in inima mea am inceput sa ascult toate emisiunile la radiou, sa prinesc TV, cind am timp si sa citesc , sa citesc, sa citesc blogul …Si azi am gasit! Am gasit ceva ce nu mia placut .Inseamna ca esti om si nu ideal. Zorile .Eu cred ca eii sunt bravo!Doar atit de mult aud la tine si la oaspetii tai ca vrem o Moldova …Super!…Si tot noi vorbim apoi despre Adidas…Eu chiar li-am cumparat copiilor mei papucei Zorile ,mai inti sa le poarte in grupa si chiar mam bucurat cind am vazut ca mamasile din gradinita noastra GLAMUR uitinduse cu ce incalta vecina de dulapior copilul au inceput si ele sa-i incalte pe copii in pantofiori Zorile si nu in DG. Apropis sunt foarte comozi. Pentru prima data am ajutat si eu cu ceva MOLDOVA mai bine zis fabricat in MOLDOVA .Acum imi cer scuze , im-i ard cartofii la bucatarie si nu voi corecta greselile .Pa

    • Reply Nata Albot 9 februarie 2011 at 01:06

      Cred ca Zorile sunt pe calea cea buna. Cel putin la modelele pentru maturi. Am folosit un stereotip, recunosc, cam invechit. Multumesc pentru remarca.

    • Reply Aurica 9 februarie 2011 at 15:46

      Corectează…..;D
      De exemplu italienii îs foarte mîndri(deși recunosc că au și o istorie de decenii, tradiții) de tot ce e Made in Italy, și cît de bune ar fi produsele de export, tot mai bune rămîn ale lor, la toate compartimentele…. Ce se referă la încălțăminte, deoarece sunt aici prefer Inblu, sau cele lucrate manual, etc, doar italiene să fie….
      Prin asta începe respectul față de țară;D față de noi.

    • Reply curcudus 10 februarie 2011 at 11:18

      eu oricum n-o sa procur Zorile si … o fi ele bune, o fi a noastre, dar deja is prea scumpe 🙂
      patria merita iubita, daca intradevar merita

  • Reply diana 9 februarie 2011 at 15:27

    eu de ex ma iut la nata ca la o carte : imi place si o citesc, si nu-mi schim parerea despre ea daca nu sint intr-u totul de acord cu ea. si ma enerveaza astia care imi spun ca cartea pe care EU o citesc nu le place LOR. sa nu se uite in cartea mea. eu macar citesc (invat ceva de la tine) ,iar ei doar birfesc fuuuuuuuuuuu. referitor la zorile ia vezi asta: http://estilat.eu/?s=zorile&x=0&y=0 le doresc mai mult inspiratie si nu plagiere. succese

  • Reply curcudus 10 februarie 2011 at 11:23

    salut nata.
    privim si noi sare si piper… si ma uit asa la tine si asa cum te admiram noi, uneori observam cum impungi asa subtil, ca un scorion adevarat… sa stii ca se observa bine si eu cel putin mi-am creat impresia ca lumea in studio nu se pune cu tine, caci se tem, sa nu fie intepati de un scorpion.

    nu vreau sa te supar sau randurile mele sa fie percepute incorect. e parerea mea doar, care am decis s-o expun.

    copilul nostru e scorpion si ne bucuram, de copilul nostru, caci mai bine sa fii scorpion de cat… cal

    PS: ce e cu „casha” ceea de lazania?!

    • Reply sylvia 11 februarie 2011 at 11:51

      Dar hai sa fim de accord, daca Nata nu ar avea un pic de „sare si piper ” nu ar fi atit de adorata de noi totzi! Pentru familia noastra cel putzin ea e un adevarat energizer:) uneori, seara dupa servici , trecem pe la market, iar fetitza mea tzine mereu sa-mi aminteasca „mamai, daca o sa te mai fitzii atit prin magazin n-o sa reusim s-o vedem azi pe Nata” 🙂

    • Reply curcudus 13 februarie 2011 at 22:53

      bine e ca ne aduce bucurii in case de la tv… dealtfel ne arata doar pornografii cu actori politici… eu deja am obosit de politica asta si schimb postul cand vad o mutra al de plahotniuc si comanda… dar la vot o sa am grija sa merg. deocamdata doar asa pot sa am atributie…

      PS: pe cale democratica, alegem comunistii… tara de moldoveni

  • Reply naty 10 februarie 2011 at 14:31

    esti tare buna si starnesti atata invidie…
    te mananc 🙂

  • Reply rita 10 februarie 2011 at 20:30

    adevăraaaaatt !!! ….am rămas fără cuvinte…

  • Leave a Reply