EVENIMENTE

Cine nu ştie să facă bine, înzadar îl aşteaptă de la alţii

Probabil niciodată nu vei avea nevoie de asta. Probabil aşa crede fiecare dintre noi. Probabil ne gândim foarte puţin sau deloc la acest subiect, încercând astfel să îndepărtăm, prin alungarea gândurilor triste, o eventuală posibilitate ca aşa ceva să ni se întîmple nouă sau celor pe care îi iubim atât de mult. Nu cred însă că dorinţa de a gândi pozitiv şi a nu permite fricilor să se cuibărească în viaţa noastră, justifică nedorinţa de a cunoaşte informaţii despre acest subiect. Subiectul este unul dur. Şi cum a zis o femeie foarte inteligentă: Cancerul este o boală foarte democratică.

8000 de oameni anual în Moldova sunt diagnosticaţi cu afecţiuni oncologice. Printre ei sunt şi mulţi copii. Şi dacă cineva crede că această boală e doar o plată pentru păcatele noastre, mă întreb cât de mari sunt păcatele unui copil de 3-4 ani diagnosticat cu leucemie.

Iniţial mi s-a întîmplat să o cunosc pe Natalia Malaniuc. Tânăra de 26 de ani, care de 11 ani nu cedează în faţa acestei boli, iar Dumnezeu a răsplătit-o pentru puterea ei şi cu un copil, multdorit, dar neaşteptat. Povestea Nataliei este plină de lecţii. Şi m-am gândit că oricine dintre noi are nevoie de ele. Am făcut la Junal TV, la Sare şi Piper o campanie în urma careia am acumulat cu ajutorul multora dintre voi, a telespectatorilor şi a lui Pasha Parfeni & starurile de la noi, peste 50 mii lei. Astăzi Natalia m-a sunat şi mi-a propus în iunie să fiu naşa de botez a lui Ionuţ. E plină de viaţă.

Apoi am aflat despre Irina, a cărei fetiţa este bolnavă de leucemie. I-am propus să facem o campanie, pe vremea când eram la Deşteptarea. Să adunăm fonduri. Nu prea şi-a dorit să intre în atenţia publicului, dar luptă mai departe.

Recent, am aflat despre o posibilitate de luptă cu cancerul, nemaiîncercată în Moldova, dar destul de practicată în lume: transplantul de celule stem. Din punct de vedere legal, procedura încă nu-şi are loc în legislaţia noastră şi am auzit că mulţi medici de la noi sunt foarte sceptici în privinţa procedurii. Pe de altă parte, imaginându-mi doar, disponibilitatea celor care suferă de cancer de a încerca orice ar putea să le salveze viaţa, aş încuraja medicii să lase loc pentru toate şansele existente. În acest context am cunoscut o tânără familie,a căror fetiţa suferă de leucemie şi care sunt dispuşi să încerce transplantul, dar se împiedică de sumele exorbitante ale acestor proceduri, care deocamdată nu se fac în Moldova.Am vrut să fac un reportaj despre ei. Au un perete plin de icoane în casă. Toate venite din diverse colţuri ale lumii. Şi am înţeles că aceşti părinţi deocamdată cred mai mult în puterea acestor chipuri, decât în cea a oamenilor de a se mobiliza şi a face donaţii. Eu îi înţeleg.

Iată că acum câteva luni l-am cunoscut la Sare şi Piper pe John McKellar. Un scoţian care se află la Chişinău pentru a coordona activitatea unei instituţii despre care poate nu aţi vrea să ştiţi. Hospice Angelus. Este singurul hospice din Moldova care oferă îngrijire paliativă.

Ce este aceasta?

Când nici un tratament nu mai dă rezultate, iar durerile resimţite de un bolnav aflat în faza terminală a unei afecţiuni sunt de nesuportat, familia poate apela la îngrijirea paliativă. Această îngrijire nu vindecă boala, ci are scopul de a proteja demnitatea pacientului. Scopul ingrijirii paliative este asigurarea calitatii vietii pacientului si a familiei acestuia. Oricine poate solicita serviciile Hospice Angelus. Însă capacitatea instituţiei este de a deservi anual circa 500 de pacienţi. Aceştia primesc 20-25 de vizite gratuite la domiciliu, cu îngrijirea, susţinerea psihologică şi medicamentele necesare. Despărţirea cu demnitate de propria viaţă e un subiect pe care nu cred că vreţi să-l discutăm, Hospice Angelus îi ajută de pe cei cărora medicii nu le mai dau nici o şansă, să aibă parte de un sfârşit mai fericit. Deşi acest cuvânt sună puţin cam exotic în contextul folosit. Familia pacientului beneficiază şi ea de susţinere, consiliere psihologică, inclusiv după plecarea omului drag.

Anul acesta Hospice Angelus a organizat a doua ediţie a Balului de caritate. Iar John McKellar ne-a propus, mie şi lui Andrei Bolocan, să găzduim acest bal. Iniţial am  zis da. Apoi am început să ezit, pentru că mi-am imaginat oameni mari, politicieni, businessmani care vor veni la eveniment şi pe care va trebui să-i convingem să scoată bani din buzunar pentru a susţine acest Hospice.

E una să prezinţi concerte şi petreceri şi e cu totul altceva să găzduieşti un Bal de caritate. Trebuie să ai stofă, trebuie să fii credibil, trebuie să ai o imagine  care i-ar convinge pe oameni să urmeze un mesaj cu care vii în faţa lor. Nu înzadar în toată lumea pentru astfel de cauze se apelează la participarea unor mari personalităţi, vedete. Lui John i s-a părut că noi le avem pe toate acestea. Lucru pentru care ţin să-i mulţumesc.

Taxa de participare la eveniment a fost de 75 de euro. Nu atât de mult încât să fie  atât de puţini politicieni şi oameni de afaceri la bal. S-a organizat şi o tombolă, iar mai târziu şi o licitaţie. La cea din urmă musafirii s-au ales cu biciclete, vacanţe la munte, bilete la concertul lui John Bon Jovi în schimbul unor sume mult mai mari decât preţul acestor obiecte. În fine, nici aici nu s-a putut fără moldoveni care fie că erau puţin chercheliţi, fie că nu au mai participat niciodată la o licitaţie şi de aceea încercau să instaureze ei propriile lor reguli de licitaţie. Suma adunată în urma Balului de Caritate  nu o cunosc, însă banii adunaţi doar de pe urma licitaţiei (circa 10500 euro) mi s-au părut  nu foarte mulţi, deşi organizatorii au rămas foarte încîntaţi de eveniment şi rezultate.

De rând cu noi, prezentatorii de la Sare şi Piper, s-au alăturat acestei iniţiative şi cei de la Trigon, şi cei de la Snails.

N-aş putea să închei fără a recunoaşte cât de tare mă bucur că am avut ocazia să prezint acest eveniment, să învăţ cum se face o licitaţie:))(e nevoie de o viteză şi de capacităţi de exprimare deosebite) şi să-i cunosc pe doi oameni foarte plăcuţi : Prinţesa Marina Sturdza şi Dragoş Bucurenci

Pentru final, vă recomand să vă înarmaţi cu răbdare şi să vedeţi un film extraordinar:

KOMT EEN VROUW BIJ DE DOKTER

Comentarii

Previous Post Next Post

17 Comments

  • Reply Nicanor 8 May 2011 at 15:33

    Tot respectul Nata !!! Esti o fire foarte receptiva si deosebita prin tot ceeia ce faci!!! Felicitari!!!

  • Reply aurasu 8 May 2011 at 16:17

    esti extraordinara…si ai un suflet mare

  • Reply Irina 8 May 2011 at 16:39

    Buna, Nata! Multumesc pentru ca existi tu si blogul tau!
    Am fost mentionata si eu in acest articol, deja de un an si 3 luni luptam, traim, speram ca fetita mea de 3 ani sa nu mai stie de durere, pastile si chimioterapie. Nu stiu daca cunosti motivul de ce am renuntat la o campanie insa o spun si aici. In sectie am intilnit multi copii cu forme mai grave de leucemie, cu forme care nu dadeau nici o sansa la viata. Si am vazut ca acei parinti nu luptau ci lasau ca timpul sa treaca sperau la o minune si atit. Le spusesem despre Desteptarea, despre aceia ca sanse sunt, insa lumea nu credea ziceau ca asta totul e doar publicitate si nu cred ca cineva ar putea sa doneze suma de 150.000 de Euro, suma necesara pentru un transplant. In acel moment refuzasem ajutorul in favoarea altcuiva care avea nevoie de transplant. Noi am iesit in remisie prin chimioterapie si speram sa uitam de aceasta diagnoza a fetitei.

    Cit tine de Angelus. As dori ca ei sa plaseze informatie despre ei si in sectia de Oncohematologie Pediatrica. Acolo nimeni nu cunoaste ca e cineva care i-ar putea ajuta. Insa m-a durut cind am auzit ca cineva din acel Hospice mi-a zis ca leucemia nu e cancer si ca nu ajuta pe cei bolnavi diagnosticati cu leucemie.

    Oricum le multumesc lor ca le pasa si ca fac lucruri mari. De s-ar implica mai multa lume si mai des.

  • Reply xyz 8 May 2011 at 17:20

    De ce ziua de 9 mai, Ziua Schuman, Ziua Europei, se sarbatoreste la Chisinau pe 7 mai? Asta imi aduce aminte de o istorioara comica ce circula, in Romania, in perioada comunismului. Pe usa de intrare a unei case de cultura a tineretului trona un afis: “In fiecare sambata organizam “Joia Tineretului”.
    Si totusi de ce asa? Tineti, cu orice pret, sa nu-i suparati pe cei cu “Gheoghievskaia lenta”? Pentru ca pe 9 mai este si ziua victoriei impotriva nazismului? Si ce daca? Peste tot, in Europa, cele doua zile coincid. Nicaieri insa nu i-a trecut nimanui prin cap sa le separe. In plus in Romania este si ziua independentei de stat. Asta nu inseamna ca cele trei evenimente sunt sarbatorite in zile diferite. De unde vine aceasta falsa pudoare? Ce ascunde, de fapt, ea? Are asta legatura cu previziunea lui Marian Lupu, care este in realitate o dorinta intima a sa, ca Moldova va adera la Uniunea Europeana peste 10-20 ( !!! ) de ani? Peste 20 de ani nici nu se stie daca Uniunea Europeana va mai exista. Cel putin nu in forma actuala. Nu cumva prezenta lui Marian Lupu in AIE demonstreaza ca democratia nu a invins inca in RM?

  • Reply diana g. 8 May 2011 at 19:50

    filmul e super…

  • Reply diana 9 May 2011 at 12:52

    10000 de euro??? ce poti sa faci cu banii astia? cred ca numai la un bolnav de cancer ii trebuie mai multi bani intr-un an.

    • Reply nataalbot 9 May 2011 at 15:04

      Diana, este vorba nu despre tratament, ci despre ingrijire prin 20-25 vizite pentru un pacient.

  • Reply E.T. 9 May 2011 at 21:42

    Azi am fost intr-un loc public si cit asteptam am vazut pe masa revista 15 min, oooooooooooooooo taman ce vroiam eu sa citesc, Nata Albot.
    Ceea ce-am retinut “Nu pierd nimic pentru ca nimic nu-mi apartine”…..am fost la yoga dupa si tot ma gindeam, oare ce-ai fi vrut sa spui cu asta?
    Acum un sfert de ora am privit filmul recomndat………..offffffffffffffff am inteles multe lucruri inclusiv explicatia frazei de mai sus.
    Femeia ii femeie, si femeia ii Buldiozar, da barbatii “ato asobaia nasilenia” care ori o accepti ori iti maninci sufletul. Carmen o femeie tare clasnaia, frumos a cazut frumos s-a ridicat, frumos a murit. Problema-i alta, chiar si asa femei sunt inselate.
    Iar vreu sa pling, in fine.

  • Reply Dima 9 May 2011 at 22:29

    Recent am fost in Polonia si acolo am facut cunostinta cu Fundatia Gajusz (hospitiu la domiciliu) pentru copii bolnavi de maladii oncohematologice si neurologice. Cunosc voluntarii de acolo de 2 ani incoace, kind am colaborat la un proiect pentru Centru Mamei si a Copilului.

    Initial (sunt medic de specialitate) mi-a fost greu sa inteleg ce inseamna hospitiu la domiciliu, insa cind am vizitat impreuna cu echipa mobila copii acasa – jos palaria pentru acesti oameni ! Ei fac un lucru enorm, ii ajuta pe cei lasati in voia soartei de medicii si servicii sociale.

  • Reply costashel junetzul 10 May 2011 at 08:33

    of, of, iar spiritul meu de redactor.ma intreb…oare expresia “in zadar” se scrie separat sau impreuna? fara nici o suparare…

    • Reply Elvira 10 May 2011 at 14:16

      In zadar incerci sa zbieri:) ai dreptate “in zadar” se scrie separat si asta ai retinut tu din tot ce a incercat sa spuna Nata?:)))

      • Reply costashel junetzul 11 May 2011 at 15:58

        Articolul e foarte bun, k toate de altfel.lipsa unor comentarii denota si ea o apreciere,nu este neaparat sa ma rup in commenturi gen “wow,ai tot respectul”, sau “ma kish kipitoc dupa fiecare cuvint al tau”…a fost o nota gen apropos…dar ce sa/i faci…si mai ai pretentia de a te numi Elvira…ah Elvira, Elvira…ne vidati tebe mundira…
        P.S. Considera si asta un zbierat daca asa iti place…

  • Reply margareta 10 May 2011 at 09:37

    Am plins citind mesajul. Gindul ca atita lume lupta cu aceasta maladie nu ma lasa sa traiesc si sa ma bucur de viata si de cite ori trec pe linga sp. onco. imi fac semnul crucii si ma rog pentru familia mea si pentru acei ce stau acolo. Nimic in viata asta nu are pret daca omul nu are sanatate. Si acelora care pot sa faca multe nu le pasa. Nu ma intereseaza nimic din ceea ce fac ei, atita timp cat nu fac nimic pentru sanatatea natiei, pentru copiii bolnavi. Vin oameni cu sufle mare de undeva, la noi nu se gasesc de astea(la noi doar portofelul e mare la unii). Cred ca e timpul sa se implice toata societatea. Dar cum oare sa ajungem sa fim uniti… Ma iertati pentru indignarea mea, dar asta chiar ma doare si mai mult ma doare ca nu pot face nimic.

  • Reply Tatiana Alexandrov 10 May 2011 at 11:51

    e greu sa faci lucruri frumoase

  • Reply Mihai Tanase 10 May 2011 at 20:31

    Buna seara,

    Va multumesc ca ati deschis discutia pe blogul personal despre aceasta procedura medicala relativ noua – transplantul de celule stem.
    Cancerul este intradevar o boala foarte democratica, vezi cazul mostenitorului imperiului Opel, Gunter Sahs, care s-a sinucis zilele trecute refuzind lupta cu boala.
    Din pacate aceasta boala afecteaza intr-un mod dramatic viata tuturor celor apropiati persoanei diagnosticate iar in Moldova sistemul medical nu prea le da nici o sansa celor care lupta cu aceasta boala nu mai zic de vreun ajutor…

    Cu respect,

    Mihai Tanase

  • Reply moldoveanul 10 May 2011 at 21:16

    de asta nu doar te citesc, dar și te respect – pentru că știi să trăiești 😉

  • Reply elena 11 May 2011 at 13:40

    de multe ori imi aduc aminte “sunt iarba, mai simplu nu pot fi” de Grigore Vieru. si nu mai stiu cine spune despre iarba “cat de mult poti sa iubesti ca sa rasai iara si iara”.atita timp cat avem zile trebuie sa iubim si sa rasarim.creste omul sau se vestejeste prin faptele lui

  • Leave a Reply