Acest mesaj a venit de la o cititoare a blogului, careia ii multumesc.Se numeste Marcela.
Draga cititor,
Am decis sa-ti scriu in urma unei excursii petrecute in satu VADUL-RAŞCOV unde am vizitat numeroase monumente, printre care si cimitirul evreiesc care se afla intr-o situatie catastrofala. Dupa anexarea Basarabie de catre Rusia din 1812 in aceasta regiune migreaza evreii din Rusia si Polonia ,astfel in VADUL-RAŞCOV este infiintat un cimitir evreiesc. Primele morminte sunt datate din inceputul sec. XIX. , iar inscriiptiile de pe morminte sunt scrise in limba ebraica. Cimitirul manifesta o atractie turistica deosebita avind niste dimensiuni uimitoare(2 ha) si avind peste 6000 mii de morminte dupa cum puteti vedea din poza ce urmeaza:
Se zice ca acest cimitir evreiesc este cel mai mare din R. Moldova si unul dintre cele mai mari dintre cimitirile evreiesti din Europa de Est.Sculptate in piatra, fiecare mormint este unic in felul sau avind ca element comun steaua din 6 colturi care simbolizeaza eternitatea:
Acum mormintele sunt transformate in pasuni pentru vacile si caii localniciilor ,iar unele dintre pietrele funerale au fost distruse de catre oameni.Avind o situatie destul de grea din cauza neprotejarii si indiferentei totale a autoritatilor si a oamenilor cimitirul risca in scurt timp sa dispara .In fiecare primavara cimitirul este inundat de catre apa Nistrului, astfel situatia grava inrautatindu-se din an in an. Cred ca acest cimitir merita macar putina atentie si respect din partea oamenilor in el odihnindu-se stramosii nostri, nemaivorbind de imensa sa valoare turistica.Sper si cred ca cu ajutorul Dumneavoastra vom reusi sa facem ceva ! Oare nu suntem noi un popor demn, mindru de trecutul lui?Oare se vor adeveri acele glume cu privinta la prostia moldovenilor, la firea lor distrugatoare? …Trebuie sa luam masuri…Opriti distrugerea ..opriti prostia!!!Oare sa aiba italienii, francezii, germanii asa o comoara ,asa un trecut, oare nu l-ar pretui? Oare nu iar cunoaste adevaratul pret?Cu totii stim raspunsul la aceste intrebari ,cu siguranta ii vor cunoaste pretul si fara indoiala vor face milioane pe turistii ce nu vor inceta sa viziteze acest loc.Sa mergem inaite ,dar sa nu uitam trecutul.Unde vom ajunge noi cu o asemenea atirnare?Oare Europa ar accepta o tara fara trecut ?Ar vedea ea in noi un aliat daca nu am avea istorie ?Fara trecut nu exista viitor, fara trecut noi nu existam, pastrati trecutul , nu uitati de stramosi.Cred ca v-am convins ca avem nevoie de o schimbare, de ajutorul Dumneavoastra.
Există un grup pe facebook. Se numește Poștașii Chișinăului. Intrați în el și implicați-vă, dacă vă pasă de Chișinău cu adevărat. Azi am ajuns și pînă la prima acțiune. Salut apariția mașinii primarului Dorin Chirtoacă cu mesajul pe parbriz: “Și eu protestez”. Mașina a fost parcată la intrarea pe teritoriul unde a fost demolată Poșta. Asta mi se pare o manifestare de poziție,dacă nu a întregii administrații municipale, cel puțin o poziție personală a primarului. Era și cazul, era și timpul, demuuult. Lupta abia a început. Azi am înțeles că la boala acestui popor și anume cea de lipsa a unei identități naționale puternice și ferme se manifestă și prin terfelirea istoriei pe care o cunoaște ș-așa destul de prost. Nu ne cunoaștem trecutul și nici nu-l vom cunoaște dacă îi vom lăsa să ni-l demoleze. Chiar dacă primarul e cu noi, supușii acestuia se pare că nu-s de aceeși părere. Cer demisia arhitectului principal al Chișăului, d-ul Modârcă. Cred că prin participarea nemijlocită a acestui “profesionist”, centrul istoric dar și întreaga capitala a Moldovei s-a transformat într-un agarod de construcții urâte din plastic, sticlă și metal. Un arhitect principal trebuie să fie cel mai aprig apărător al imaginii acetsui oraș, nu cel mai mare călău. Mâine urmează o dezbatere publică cu eroii implicați în demolările clădărililor istorice. Să vedem ce-o să iasă. Cert e că modeștii apărători de până acum, se pot bucura de susținearea noastră, a celor din massmedia, mai mult ca oricând. Azi am făcut ceea ce nu mi-a plăcut niciodată să fac, dar nu e chiar atît de greu. Am strigat în gura mare la un protest. Oleg Brega se uita la mine și zâmbea. Cred că n-am fost chiar la nivel, dar cel puțin nu m-am ascuns după umerii altora și nici n-am stat prin colțuri să mă uit la alții cum o fac.
Recunosc. Sunt puţin descurajată. Adică nu. Stai că mint. Mi s-a tăiat puţin din elan. Şi asta doar din cauza unui avânt adolescentin care n-a trecut testul unei anterioare experienţe de organizare a unui brainstorming prin facebook. Există şanse să vină prea puţini oameni sau prea mulţi. Regula nr.1 a unei acţiuni sociale de amploare. Stabileşte scenariul acţiunii într-un cerc restrâns, dar foarte restrâns, apoi prezintă scenariul unui public larg, dar cât mai larg…şi atunci: având motor şi itinerar…ai toate şansele să ajungi la destinaţie.
Neaşteptat de multă lume a reacţionat azi la ideea unei furtuni de idei cu privire la organizarea unui ceva, încă nu ştim ce, pentru a opri fărădelegile care se întîmplă cu patrimoniul arhitectural al Chişinăului şi mai ales cu aspectul lui steclopatizat. Asta nu poate decât să mă bucure. A venit un tată cu odraslele lui scumpe, protestatari profesionişti, ruşi îndrăgostiţi de Chişinău, bloggeri şi specialişti în comunicare( mult prea buni, dar mai puţin entuziasmaţi de reuniune). Mulţi şi vorbăreţi. Toţi supăraţi pe aleşii poporului, lipsiţi de adevărată putere de decizie şi foarte corupţi. Toţi erau conştienţi că discuţia urma să fie depolitizată, pentru a fi una cât mai eficientă. Odată decis acest lucru, numele primarului Dorin Chirtoacă a început să răsune tot mai rar, însă a celor doi subordonaţi ai săi, viceprimarul Nistor Grozavu şi arhitectul principal Vladimir Modârcă – nu. Participanţii la reuniune, mai ales cei foarte implicaţi şi documentaţi, nu puteau povesti despre cele 80 de demolări de până acum, fără a menţiona numele celor care s-au semnat sub ele. Culmea e că Dorin Chirtoacă cunoaşte situaţia. De ce nu ia măsuri mai radicale? Un motiv ar fi legislaţia care nu-i permite să-şi demită funcţionarii implicaţi în aceste istorii. De ce nu-i permite? Pentru că prin judecată aceştia vor fi restabiliţi în post.Aşa cum s-a întîmpla, de fapt, cu arhitectul Chişinăului, V. Modârcă, care în cei 20 de ani de urâţire a Chişinăului, a reuşit să se restabilească în post, chiar în timpul mandatului anterior a lui Chirtoacă, dacă nu mă înşel. D-ul Grozavu, din discuţie, mi s-a părut un om ok. Poate doar mi s-a părut, poate nu. Deci s-ar putea degeaba omul să sughiţe după întîlnirea de azi. Dar pe Modârcă nu-l poate demite.Asta este ipoteza primarului nostru. Serios? Mă întreb eu. Nu are probe relevante la mână pentru a porni o eliberare legală din post sau nu vrea să le aibă?
Dar sub acest steclopachet proaspăt instalat pe str. Mitropolit Varlaam, ştiţi cumva cine s-a semnat? Vreau şi eu să aflu, de ce un magazin de cosmetice, aşa peste noapte bagă o carcasă oribilă pe colţul decupat al intrării în această curte, crezând, probabil, că omul care a proiectat, cândva demult, această intrare în curte, aşa doar dintr-o prostie a hătărât anume aşa să-şi imagineze acest loc din Chişinău.
Revenind la reuniunea de azi. Am reuşit într-un final, graţie lui Dumitru Ciorici, să mai potolim nişte spirite, să stabilim o agendă şi să luăm nişte decizii. Despre punerea lor în practică vă voi ţine la curent. Deocamdată, am hotârît să-i susţinem pe cei de la Curaj, care au pus deja la cale o acţiune de protest chiar lângă nemaiexistenta Poştă veche a Moldovei, din intersecţia Pârcălab şi Mitr Varlaam. Luni, 27 iunie, la 9.00 poftiţi de vă alturaţi. Vom fi acolo şi noi.Dacă din cei 1500 de vizitatori ai mei, măcar 1/10 vor găsi timp să vină cu două flori şi o lumânare, voi considera că mi-am împlinit misiunea. Dacă nu, avem răbdare.. Dacă nu noi, apoi cine o să le facă bube în cap aleşilor noştri.
Cea mai mare bucurie a mea, dacă tot am stabilit în sfârşit o legătură cu d-ul Chirtoacă, e să-l văd la acest protest, aşa cum mi-a promis şi dacă tot va fi prin zonă, să treacă şi pe la locul cu pricina, din poza de mai sus, ca să vadă isprava supuşilor săi. Unul dintre supusi, d-ul Modârcă nu acceptă apariţii tv, dezbateri, nu ştiu cum arată, şi nici google images nu oferă măcar o poză prăpădintă. Mie însă mi-ar plăcea ca poporul să-ţi cunoască eroii.
Aceste poze sunt dedicate celor care cred că trebuie pus capăt vechiturilor din Chişinău şi de mordernizat oraşul.
Ceea ce a mai rămas din el
Aşa s-a întîmplat că nevorbind de mai multe săptămâni cu Viorel Mardare, neştiind prea multe despre ce are în cap Vlada Ciobanu, neînţelegându-mă cu vreun alt blogger, ne-am pomenit azi dimineaţă sincronizându-ne cu toţii la acelaşi mesaj: Trebuie oprită distrugerea Chişinăului. Unii au fost duri, alţii mai duri în mesaje. Pe la 11 am dat şi de Antoniţa Fonari, care era pe aceeşi lungime de undă, adică gata să facă ceva, dar nu ştia ce anume, apoi ni s-a alăturat şi Dumitru Ciociri. Uite-aşa, fără a împrăştia pliante, fără a ne trimite sms-ri, fără vorbi la telefon, am simţit mai toţi acelaşi junghi în coastă.
Culmea e că acelaşi junghi în coastă l-a simţit şi omul pe care îl viza nemijlocit indignarea noastră: Dorin Chirtoacă, primarul de Chişinău.Doar că noi eram supărăţi pe lipsa de acţiuni din partea lui, iar el – de exces de zel din partea noastră. M-a sunat azi. Era foarte sincer supărat. Aş îndrăzni să presupun că îl durea mult valul de critici apărute pe net. M-a întrebat de ce îl ponegrim, fiind neinformaţi. De ce ponegrim? De ce neinformaţi? Noi toţi credem că de asta mergem la vot. Să alegem omul care are toate răspunsurile şi toate soluţiile.Şi mai ales să credem că oferindu-i votul, vom avea tot dreptul să-l şi taxăm pentru încrederea noastră înşelată. Culmea e că cel cu soluţiile, zâmbeşte mulţumitor şi cu greşeli de pe panouri, iar alesul nostru susţine că suntem neinformaţi. Eu însă, de câteva ore ştiam deja despre faptul că această clădire a fost demolată ilegal, dar nu cu autorizaţia Primăriei, ci practic cu aprobarea legii, al cărei promotor este organul de drept -Judecătoria.Poftiţi:
“Demolarea monumentului de arhitectură de importanţă naţională din str. Vlaicu Pârcălab, 71
În legătură cu demolarea monumentului de arhitectură de importanţă naţională din str. Vlaicu Pârcălab, 71, inclus sub numărul 280 în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de Stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1531-XII din 22.06.1993, Direcţia Relaţii Publice a Primăriei Chişinău face următoarele precizări.
1. Lucrările de demolare se execută în lipsa autorizaţiei de desfiinţare, a avizului Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii şi fără un proiect de execuţie a lucrărilor, aprobat de autorităţile publice locale.
2. În anul 2008, Primăria Chişinău a eliberat autorizaţie de desfiinţare pentru imobilul din str. Mitropolit Varlaam, 77, în baza avizului Ministerului Culturii. Imobilul respectiv însă era unul separat, care nu reprezenta monument de arhitectură.
3. Între timp, cele două imobile au fost comasate, conform informaţiei ÎS „Cadastru”, astfel încât adresa juridică a imobilului din str. Vlaicu Pârcălab, 71, a fost modificată, devenind str. Mitropolit Varlaam, 77, iar Primăria Chişinău a dispus sistarea valabilităţii autorizaţiei de desfiinţare.
4. Primăria Chişinău a sesizat Procuratura municipiului Chişinău, Comisariatul General de Poliţie al municipiului Chişinău şi Inspecţia de Stat în Construcţie privind demolarea neautorizată a imobilului din str. Vlaicu Pârcălab, monument de arhitectură de importanţă naţională, însă proprietarii imobilului continuă executarea lucrărilor de demolare.
În context, Primăria municipiului Chişinău regretă lipsa acţiunilor de rigoare din partea organelor competente, pentru a opri demolarea monumentului de importanţă naţională, din str. Vlaicu Pârcălab, 71. De asemenea, ne exprimăm regretul în legătură cu acţiunile ilegale ale agentului economic, proprietar al imobilului respectiv, care au condus la distrugerea unui monument de arhitectură de importanţă naţională, din cetrul Chişinăului.”
Aşa dar, ne ciocnim de unul dintre fenomene basarabene – tranzitul de vină şi responsabilitate. Se numeşte: Asta nu eu! L-am întrebat atunci pe d-ul Primar, de ce în loc să puncă capăt demolărilor, apar tot mai multe gherete din steclopachete şi clădiri monstruoase, în schimb? Mi-a spus, că a stopat autorizarea gheretelor încă acum 1 an şi jumătate. Cele care încă mai apar acum, au autorizaţii mai vechi.
Mă opresc puţin, încerc să mă dumeresc şi îl întreb. Şi dacă atâtea zoi se toarnă pe nedrept în capul primarului, de ce nu se implică, de ce nu ripostează, de ce nu vine la emisiune, după ce l-am invitat de atâtea ori şi m-a ignorat, de ce nu face conferinţă de presă ca să redirecţioneze atenţia turmei spre persoanele nemijlocit responsabile şi vinovate?
Aşa dar, să presupunem că Primarul nostru a făcut maxim ce i-a stat în puteri şi nu a autorizat demolarea unei clădiri vechi.În primul rând, având deja 4 ani de experienţă în comunicărea cu presa din MD şi presupunând că ouăle vor începe prin inerţie să cadă în capul primarului, fă gălăgie, urlă, arată-ne adevăraţii făptaşi. Cine este următoarea verigă responsabilă? Din cele scrise mai sus cu roşu, presupun că e vorba de cineva de la Cadastru, care poate comasa, după cum i se scoală, clădirile din Chişinău şi le schimbă adresa juridică pentru a fi mai uşor lichidate. Presupun că şi cei de la Procuratură se chinuie cu unele fărădelegi mai grave, ignorându-le intenţionat sau ba, pe cele din capitală. Rămîne să înţeleg: dacă sunt un primar conştient că m-a votat jumătate de oraş, dacă îmi pasă cu adevarat de Chişinău, încrucişez palmele şi aştept până se trezesc cei de la Procuratură sau bat alarma până ajunge şi la un Minstru al Justiţiei, şi la un prim-ministru, la urma urmei. Oi fi eu naivă să cred că arhitectură Chişinăului poate să -l precocupe pe d-ul Filat acum mai mult decât păpuşarul, dar dacă insişti, faci o conferinţă de presă, poate iese ceva….
Mi-e milă de acţiunile de protest prost organizate. Îmi vine să-i susţin pe toţi cei care au ceva de spus, dar nu m-am alăturat pînă acum, pentru că nu vreau să dau greş prin acţiuni umile şi ineficiente. Cred însă în puterea bloggerilor din Moldova, în spiritul rebel a lui Oleg Brega,în forţa de convingere a Antoniţei Fonari, şi în miile de vizitatori ale site-lor de ştiri(în cititori cu scaun la cap) şi mai ales cred în minţi creative, capabile să mobilizeze mase. Pentru mine Pavel Turcu şi Hai Moldova sunt singurele două acţiuni în care mass-media, în special cea electronică, a demonstrat că se poate . Se poate să ai un mesaj şi să-i faci pe oameni să-l audă şi chiar să-l transmită în lanţ. Pavel Turcu a fost o distracţie, Hai Moldova – o acţiune utilă. Bine, noi nu-i putem elimina pe toţi păpuşarii din ţara asta, ca să facem ordine,dar noi suntem capabili să ne facem auzită vocea. Cea care strigă: Opriţi-vă! Nu ne mai trageţi atâta ţeapă. Nu ne mai consideraţi nişte imbecili, pe care oricine îi poate călări. Ştim că oricum totul devine o rutină, totul se uită, nimeni nu stă să urmărească până la urmă fiecare poveste cu nedreptate.Apoi, în locul poveştilor mai vechi, vin altele mai noi şi le pierdem şirul.
Nu cred, însă că vreau să merg pe alături mai departe. Nu cred că demolarea clădirilor istorice în Chişinău se va opri de la sine. Vreau să-i dau de capăt. Dacă primarul susţine că utorizaţii nu se eliberează, înseamnă că vreau să ştiu cine-i păpuşarul de aici. Bun venit la Teatrul de Păpuşi “Moldova”.
ATENTIE! DACĂ ÎNTR-ADEVĂR VA PASA DE ORASUL ÎN CARE V-ATI NÂSCUT….
Sîmbata, la 18.00 la terasa de la Palatul National, se întîmplă o furtuna de idei despre cum sa oprim aceste actiuni ilegale. Nu ma bat cu pumnul in piept si nici nu urc pe baricade, dar mi-as dori o actiune de protest sau de sensibilizare a autorităţilor, bine organizată, originală şi de amploare.O acţiune la care se va alătura şi actualul primar. Cel puţin aşa mi-a promis la telefon.Curios, el împotriva cui va protesta?
Dragi parinti, bloggeri si chişinăuieni, faceţi-vă auzite ideile. Ieşiţi afară din facebook. Afară atât de frumos miroase a tei.
Am dansat duminică pentru a mobiliza tinerii la vot, am votat,apoi am aterizat după amiază la Budapesta. Oraşul pe care am tot amânat să-l vizitez până acum. Şi am greşit. Pentru că Ungaria în mintea mea a intrat cândva demult ca patria celor două plapume, verde şi roşie în carouri, cu care maică-mea s-a întors de acolo , pentru mine şi fratele meu. Cea verde îmi plăcea cel mai tare, dar nu mi-a revenit mie. În schimb , când s-a însurat fratele meu, ambele au fost ale mele. Apoi despre Ungaria aflasem că este patria europeană a pornografiei, apoi ca e patria gulaşului, apoi ca e patria unor oameni destul de morocănoşi şi ciudaţi. Dar nimeni nu mi-a spus cât de simpatic poate fi un oraş separat de o Dunăre, cu un patrimoniu arhitectural păstrat cu o sfinţenie deosebită, iluminat noaptea ca cea mai preţioasă comoară, cu străzi aerisite , largi, spaţioase, cu un trafic rutier de invidiat, fără nici un poliţist văzut în 3 zile, cu piste civilizate pentru biciclişti, cu câteva poduri splendide peste Dunăre,cu piscine cu apă tremală chiar în centrul oraşului, cu lume care-şi vede de treaba sa.Merita să descopăr farmecele Budapestei mai înainte. Este oraşul perfect pentru a îmbătrâni fericit,alături de un om drag.
Am revenit la Chişinău, după câteva zile fără net, şi am constatat că avem un primar. E trist, dar trebuie să spun că nu-l pot considera victorios. Asta nu e o victorie, asta e doar un simplu noroc sau matematică cu erori presupuse. Victorie e atunci când poţi cu mândrie să spui că eşti dorit de majoritate. Când însă majoritatea ta e cu doar 1 % e mai mare decât a concurentului tău…ce fel de victorie e asta? Şi cum îndrăzneşti, intrând în funcţie să-ţi răslplăteşti alegătorii cu o ţeapă atât de mare. M-am despărţit azi, cu amărăciune în suflet, de sediul primei Poşte din Chişinău. Un an şi jumătate treceam pe lângă ea, în drum spre Jurnal. Vâzând că se munceşte acolo, sincer m-am bucurat, c a un copil naiv. Îmi făceam speranţe că şi copiii mei vor vedea acea veche, dar foarte interesantă clădire de culoare roşie. Azi însă,am simţit nevoia să vă întreb dacă numai mie îmi vine să urlu după atâta cruzime şi să ies în stradă şi să cer demisia acelui om care consemnează demolările din Chişinău. Idioţi, tâmpiţi, animale necruţătoare, care trăiesc doar cu clipa de azi. Acesta este oraşul meu. Acesta este oraşul celor care vă aleg. Cum îndrăzniţi să schimbaţi arhitectura veche a Chişinăului, pe chioşcuri din steclopachet, dibond, plastic. Cum poate mâna unui om, fie el Nistor Grozavu sau cine o fi, să pună semnătura pe acte care permit distrugerea Chişinăului. Iar noi stăm ca proştii şi ne uităm cum trenul pleacă cu tot ce ne este mai drag. Ne uimim în fiecare zi de mizeria pentru care votăm şi ne culcăm cu dinţii spre perete, şoptindu-ne: Moya hata s kraiu….
Dacă aş ieşi singură să protestez, nu m-ar lua nimeni în serios. Dacă se adună cineva care suferă ca şi mine, anunţaţi-mă…că eu nu mai pot…oraşul ăsta tare doare…Noi însă am putea opri demolările, numai să vrem…Iar viitorii copii al actualului primar o să citească istoria Chişinăuluui de pe tabliţele agăţate pe prăvălii de steclopachet: Aici tata vostru a mai dat voie să se distrugă o clădire frumoasă, şi aici, şi aici, şi aici, şi aici…..
Eu m-am simţit foarte bine aici. Am fost mândră de mine şi de oamenii care s-au alăturat. Chiar şi cei care au venit să caşte gură, păzind trotuarele ca să nu cadă – şi prezyenţa a lor m-a bucurat. Am o controversă interioară cu mine de mult timp. Încerc să scap de frica de a apărea penibilă în faţa cuiva. Am participat în acest expremint şi din acest motiv. Să mă duc, să dansez fără a cunoaşte mişcările şi să înfrâng în mine spaima ca nu cumva cineva să râdă de mine, de neghiobia mea. Iar cei în cărucioare sunt cei mai adevăraţi luptători, spre deosebire de cei care pot merge pe 2 picioare şi unul dintre ele l-au băgat azi în destinul acestui oraş. Cred foarte mulot în acţiuni de mobilizare a tinerilor prin metode creative, artistice. Astăzi a fost doar un test.
P.S. Am fost şi am votat după asta. Lista era plină de semnături. Semnături lăsate de cei care au fost şi în turul doi. Multe căsuţe au rămas însă la fel de libere ca şi acum 2 săptămâni.
Faceţi un click pe această minunată poză şi descărcaţi noul single al băieţilor de la Snails.Îi iubesc atât de mult, pe toţi la un loc şi pe fiecare în parte şi mi se par incredibil de buni în acest nou album, pe care se pregătesc să-l scoată în toamnă. Tot materialul este în l.engleză. Piesele au fost înregistrate în Suedia, vocalistul Lilian Severin zis şi Liurex sună extraordinar,adolescenţa din vocea lui a devenit mult mai matură. Apariţia lui Igor Buzurniuc în trupă nu putea să rămână neobservată în noul sound al Snails-lor, Vitalie Colţ şi Mircea completează acest puzzle cum se poate mai bine. Un artist zilele trecute mi-a venit la emisiune cu părul vopsit şi cu ţinută de interpret de operă, brâu, sacou şi tot felul de alte chestii inadecvate. Mie însă îmi plac artiştii, cu părul natural, puţin nespălat, ciufulit, în maiouri şi blugi, cu simţul umorului în buzunar.Vă rog mult şi nişte comentarii despre piesă.
Acum câteva săptămâni, într-o dimineaţă însorită de duminică, mă puteai vedea frumos îmbrăcată, alături de Valentina Vidraşcu şi Violet Malibu (fotografă) în preajma celor mai frumoase locuri arhitecturale ale Chişinăului. Hotărâsem să folosesc o bucată de weekend pentru a realiza o idee pe care o tot amânam din lipsă de timp. O sesiune cu noile creaţii ale Valentinei, într-un context urban special: locuri din Chişinău, pe care nici timpul, nici Modârcă şi nici un primar n-au apucat să le distrugă. Mici oaze ale Chişinăului care îi dau un farmec şi un romantism de poezie.
Am schimbat 12 ţinute şi cred că şi vreo 12 locaţii. N-a fost uşor. Mai ales că aveam un deadline cu Valentina. Să apucăm în acea duminică, la 17.00,master classul criticului de modă, venit din Rusia – Alexandr Vasiliev . Dacă nu mă convingea Valentina că merită, probabil că nu am mai fi ajuns acolo, după o zi atât de plină şi istovitoare.
Pe la 17.30 am ajuns şi noi în sală, unde pe scenă defilau modele care purtau nişte haine oribile. Iertată să-mi fie atitudinea categorică, însă eu veneam după o zi în care m-am scăldat în ţinute unice, lucrate manual, haine care îţi ţin privirea captivă şi de care cu greu te desparţi. Or pe scena defilau paiete, imprimeuri, rochii mult prea colorate şi kitchioase, haine fără gram de personalitate. Ieri lângă piaţa centrală văzusem câteva din astea şi băiatul care le vindea propunea cumpărătoarei să probeze un maiou drept pe marginea drumului, sub umbrelă. Să revenim la acţiunea de la Operă. Aşa dar master class-ul începuse cu defilarea unei colecţii prezentate de un magazin local. De aia mă scuz pentru impresii, mai ştii poate omului care vinde aceste haine, chiar îi place ceea ce vinde.
Apoi, un nene scund, cu burtică şi cu ochelari, a apărut în scenă şi a început să ne povestească, în baza unui slideshow cu imagini din Vogue, despre tot ce se poartă, ce-i la modă, ce-i trendy, ce-i cool. Vasiliev e un foarte talentat povestitor. Puţin acid, puţin tăios, are umor şi chiar dacă a insinuat că unele moldovence se îmbracă fix ca nişte femei cu moravuri uşoare, asta, mi s-a părut, că n-a supărat pe nimeni. Vasiliev e un specilist cu un foarte impresionant background. A muncit mulţi ani pentru teatre din străinătate, creînd decoruri de scenă. Ştie cum să aranjeze lucrurile pe policioară şi să povestească despre modă, fără ca să te plictiseşti.
Într-un moment dat mi-am zis: ce-ar fi să fac nişte notiţe în telefon? Omul povesteşte cu atâta pasiune despre tendinţe. Poate cineva tocmai se gândea să dea o tură pe la magazine şi nu ştia cum să-şi cheltuie cel mai bine banii.Ascultând recomandările lui Vasiliev am înţeles că în sfârşit voi fi şi eu la modă. Pentru că ceea ce se poartă în acest an, e ceea ce port eu tot timpul.
Aşa dar, moda mondială în 2011 este marcată de războiul religiilor şi criza economică. De aceea tot ceea ce sclipeşte(paiete, accesorii şi încălţăminte de lac), branduri, lux, şic, nu se mai poartă. Se poartă tot ce are aspect de ros, uzat, şters, spălat,second hand, adică obşarpanoe. La modă e stilul Obşarpe. Picioarele se spală în ligheane sovietice, telefoanele cxu butoane se înlocuiesc cu tlefoane cu firul răsucit, găurile din haine pot fi înmulţite, ţărţămurile de altă dată revin cu succes. Ce ar fi să fac un copy paste la notiţele din telefon…iar vouă vă doresc mult succes la cumpărături estivale.
Ştiu, ştiu că pentru unii e dureros, dar eu zic Ura! În sfârşit nu se mai poartă haine cu brandul scris pe ele. Fetelor, aveţi şi voi puţin mai multă demnitate. Vă plăteşte cineva să le promovaţi pe piept D&G, gucci, guess şi alte prostii? Din cîte ştiu voi plătiţi pentru aceste haine. Deci voi îi plătiţi ca să le faceţi lor reclamă. Vindeţi la Yardsale tot ce aveţi cu inscripţii de branduri. Apropos, următorul Yardsale e pe 26 iunie.
În schimb, femeia din 2011 poartă: pantaloni kliosh, rochii, fuste şi bluze cu dantelă, hainele albe, palarie tip poganka,
Sunt în vogă accesoriile improvizate, handmade gen coroniţă din romaniţe pe cap, rochii extramaxi lungi şi voluminoase,
Revin în port umerii mari la sacouri, se poartă decolteu mai modest, aşa că bogăţia de acolo doar să se întrezărească, se poartă salopetele şi la modă sunt culorile toxice, aprinse , shoking pink, galben, albastru, verzui – culoarea sticlei de chefir.
Se acceptă chiar şi combinaţia de 4 culori într+om ţinută. Se poartă poncho, coafura tip Angela Davis, accesorii măşcate(cele mărunte le puteţi trimite în concediu din cont propriu).
Sandalele grecesti, pantaloni din piele , gentile tip ruxac, hainele unisex. Precum susţine şi Valsiliev la modă este femeia divorţata, concediată pe timp de criza,păr puţin slinos, culoare naturală, blondele nu mai sunt la modă, sprâncene naturale, fără tatuaj(mare durere pentru cele care şi-au tatuat sprâncenele pe viaţă). La modă este femeia, aşa cum a creat-o Dumnezeu, fără implanturi, botoxuri, singură, pe cont propriu, dar puternică, descurcăreaţă, luptătoare.
Şi pentu băieţi avem noutăţi. Nu se mai poartă cravata. Există doar 4 activităţi care îi permit bărbatului să mai poarte cravata: în partid, la banca,la guvern, în birou de servicii funebre. Nu se mai poartă şosetele(e criză totuşi) sau doar şosete foarte colorate. Nu se mai poartă cămaşa sub cardigan, direct pe pielea goală şi de dorit e ca bărbaţii să-şi etaleze pieptul cât mai păros. La modă sunt bruneţii cu mustaţă sau barbă.
Se recomandă să umbli neras, distrus, umilit – e criză totuşi. Bărbatul la modă e cel îngrijorat că n-are nici bani şi nici motive să cumpere o lamă si crema de ras. Se poartă păr lung, pălăriile trilby, fularasşe la maiouri cu tăietura tip V.
Cine are măcar puţin umor, poate întrezări în cele înşirate mai sus ironia povestitorului. Inspiraţi-vă, nu copiaţi. Moda este termometrul timpurilor pe care le trăim. Am stat la primul act cu Valentina, ne-am amuzat şi am plecat în pauză să stăm la oo terasă şi să golim o sticlă de vin, pentru a corespunde cât mai bine modelului de femeie la modă,pe timp de criză…..
Eu nu am cuvinte. Este uimitor cum în doar câteva zile, blogul meu – un loc cu interes redus pentru unii cetăţeni, brusc se trasnformă într-un câmp de luptă pentu ei. Îmi vine să le strig la toţi cei care au comentat la ultimul articol:Marş înapoi pe unimedia şi protv! Sunteţi dezgustători. Si voi, cei supernaţionalişti şi peste măsură încrezuţi în sine, dar cu un nivel cam redus de inteligenţă, dar şi voi, cei cu atitudine de stăpâni pe turma, pe moldavskaya bydla. De când am scris + 1, peste zi se adunau peste 20 de comentarii, pe care le aprobam fără a le citi, iar mai apoi am înţeles că prin nefiltrarea lor am provocvat o invazie de frustraţi pe blogul meu.Care au mai şi crezut că sunt acasa, unde toata lumea arde de nerabdare sa le auda offurile nationalist-lingvist-patriotice. Hai sa va dezamagesc. Ma doare prea mult ce faceti voi, asa ca aici o să vorbim despre modă, gay,tendinţe, vacanţe…..vise,frici,eşuări şi restanţe. Iar pentru diareile voastre, poftiti pe portaluri de alti frustrati.
Tara nu va datoreaza nimic.Doar în ziua când toate etniile din Moldova vor înţelege că nimeni nu le este dator cu nimic, nici ruşii moldovenilor şi nici moldovenii ruşilor, doar atunci vor putea face loc şi pentru o comunicare nu caineasca ci omeneasca. Deocamdată, tot ce fac ruşii şi moldovenii din MD este să hamăie unuii la alţii.
Off topic. Dragi şoferiţe. Luaţi în vizor ideea achiziţionării unui sau mai multor prieteni la care să puteţi apela pentru schimbarea unei roţi, în caz de pană la miez de noapte.Şi n-ar fi rău să poată conecta nişte cleme, în caz de baterie descărcată.
Oamenii toţi, trebuie trataţi cu mare grijă. Unele clipe de nepăsare în relaţia cu oamenii pot genera cicatrice pe viaţă. La mai mulţi oameni.
Limita există. La unii e atunci când încep să aibă impresia că-s aproape de demenţă.Aici e limita.Stop.
“Pomul vietii” e un film prea bun ca sa-l vada toata lumea.In Moldova e prea putina lume buna pentru “Pomul vietii”. Dar asta nu e cel mai grav. Mai trist e ca o sala mica, plina de oameni, este tinuta intr-o caldura infernala la 137 min ale unui film, la care 3/4 din din spectatori rid acolo unde e de plins.
Eu cred că ştiu cine va căştiga alegerile. Eu cred că cei care acum prezic rezultatul alegerilor dau greş. Şi dacă greşesc eu…atunci ţara asta încă vreo 6-8 ani n-o să ştie încotro îi este traseul şi au s-o întindă în dreapta şi în stânga activişti, ca cei pe care îi alung inapoi de unde au venit.6-8 ani? Adica eu nici la 40 n-am sa ma pot bucura de-o lumina la capatul tunelului? Fuck
Miroase a tei afară. Albinele fac conservături de tei, flori de câmp. Vine şi solstiţiul de vară.
Revin la subiect. Trebuie să ne mai dăm o şansă de comunicare fără pietre.Pentru că se poate. Câteva linguri de toleranta, o porţie sănătoase de bunăvoinţă, puţin fatalism şi mai mult respect pentru orice creatură de pe pâmînt.Indiferent de sex, culoare, vârstă, limbă.
De cîteva zile pe facebook pozele de profil ale multor utilizatori sunt înlocuite cu +1. Eu încă nu mi-am înlocuit-o. Dar susțin ideea.Ideea de a lăsa scârțîitul acasă și a merge la vot cu orice preț, chiar și cu prețul de a alege răul cel mai bun.
Păcat că ne apucăm să stingem focul cînd totul e APROAPE cenușă. Păcat că suburbiile devin brusc foarte importante strategic pentru candidații la primărie. Păcat că la 5 zile de alegeri, cineva suprinzător, ne amintește că nu suntem legume și deci nu e cazul să ne împărțim pe culori. E o poziție pe care o salut cu brațele deschise și o așteptăm cu toții de atâta timp, dar nu mi se pare sinceră.Pentru că e apărută peste noapte, cînd cuiva a început să-i tremure fundul din cauza unui presimțit eșec. Da, d-ul Dodon, la dvs mă refer. Sunt tristă că aveți o echipă atît de bună,care v-a făcut o campanie atât de bună, atât de bine închegată. Panotaj stradal de calitate, maiouri calitative și colorate, slogan, concert, spoturi tv – toate la un nivel de cîteva ori mai bun decît ale lui Dorin Chirtoacă. Sunt tristă că vă duce capul să vă selectați echipa de pr și nu faceți cel mai important pas: acela de a-i lăsa pe comuniști în paza Domnului și a vă construi o carieră politică fără un electorat bătut în cap, buimăcit și mai ales disperat.Disperat pentru că nu are cine să le reprezinte interesele. De ce nu vă anunțați ca un politician anticomunist care să reprezinte interesele vorbitorilor de rusă în țara asta. Acei ruși care votează comuniștii de nevoie, nu din simpatie. De nevoie, pentru că toți ceilalți eroi politici se pomenesc că avem ruși în țară numai la alegeri și întrebîndu-se cine naiba îi mai votează pe comuniști. Dar eu am rude,colegi, prieteni, fini, vecini care votează pentru comuniști. Și asta doar pentru că sunt singurul partid care cîtuși de puțin îi mai ia în seamă pe ruși. Iată, d-ul Dodon ce cred eu că ar trebui să faceți…dar asta după ce toți tinerii vor ieși duminică la vot. Toți, netoți…cine-i știe…poate acțiunea pusă la cale de mai mulți bloggeri din Moldova va avea un impact mai mare decît cred eu. De aceea mă și alătur și voi ieși și eu duminică să dansez Duck Sauce.
Așa dar, joi,la 11.50 în Piața Marii Adunări Naționale bloggerii din MD se adună, împreună cu artiști, trupa Just Friends a lui Igor Munteanu, pentru a face o repetie de dans la melodia pe care o vedeți în clip. Iar duminică, în ziua alegerilor, la 11.50 în același loc, toată lumea este chemată pentru o acțiune de solidarizare, de mobilizare la vot. Mesajul e simplu: Mergi pe la secția de votare înainte să te duci la frigărui, bronz sau vilă.
Acțiunea nu are culoare politică (deși e clar prin metoda excuderii care-i culoarea), dar mă alătur.Pentru că mă interesează, în primul rînd pentru că încă mai am de gînd să trăiesc în Chișinău, mă interesează ca și experiment pentru a testa puterea internetului și mai ales pentru că nu face nimănui rău.
