Calatorii

Fix în clo-cot

Încă nu ştiu cum arată locul în care am ajuns, dar miroase bine. E cald şi umed. Bun început de poveste? Parcă ar fi un preludiu pentru o întîlnire a Clubului Erotomanilor Anonimi. E tare întuneric. Şi am valuri sub balcon şi ţânţari-tigru(negri, vărgaţi şi tare agresivi).Dar şi în paradis sper că există noapte. Acum nu vă pot arăta acest paradis, dar google images spune că la lumina zilei el arată aşa:

(Notă pt arhitectul-principal al mun Chişinău, d-ul Modârca: Eu ştiu că asta nu arată la fel de distractiv ca şi aberaţiile arhitecturale din dibond şi steclopachete din Chişinău, apărute cu aprobarea dvs. Dar să ştiţi că e normal când toate casele arată aproximativ la fel, cu acoperişuri aproximativ la fel. Aşa e drăguţ. )

Confuză. Iată cum aş caracteriza starea mea de acum. Pe de-o parte, emoţiile unei vacanţe incredibil şi neaşteptat de frumoase. Pe de altă parte câteva cuvinte pe care le aud frecvent şi îmi provoacă alergie cerebrală. Uneori am senzaţia că nici n-am plecat în vacanţa. Bani, bani, bani, bani, plahotniuc, bani, bani, sărăcie, hoţ, bani, bani, bani, greu, greu,hoţ…Mă disperă ideea infinitului unei aşteptări. Cât timp o să ne mai ia, nouă moldovenilor, să putem respira uşuraţi, să ne putem descreţi frunţile, să ne putem aminti cu căldură de locul în care revenim după  scurtele noatre escapade de vacanţă.

Am făcut azi 7 ore la volan,pe drumuri frănţuzeşti-italieneşti. Reproduc câteva fraze din multiplele dialoguri din maşină…

– Dar oare noi când o să avem aşa drumuri?

– Niciodată mămica, niciodată

Peste câteva zeci de minute…

– Dar oare ei când vin la noi în ţară şi văd drumurile noastre şi sărăcia noastră, ei ce cred despre noi?

– Ei, ce cred mămica….îi apucă jelea şi vor să investească, adică puţină binefacere nimănui nu strică. Ne iubesc femeile, îşi cheltuie nişte mii de euro, se uimesc de preţul unei camere de hotel în MD, pornesc nişte afaceri cu moldoveni care le trag ţeapa mai târziu şi se întorc cu buza umflată la drumurile lor linse.

Dar noi….Noi adunăm. Adunăm de nuntă, adunăm de cumătrie, adunăm de moarte, de pomană, adunăm de zile grele. Trăim în saraiuri, ca să ţinem casa mare curată. D-apoi unde ne-or boci babele la 3, 9, 40 de zile? Ş-apoi stai….că noi mai avem  6 luni, 9 luni, 1 an, 2 anitot de bocit. De, că aşa e obiceiul. Până nu distrugi,până nu îngenunchezi definitiv omul care trece printr-o tragedie, cu slujbe, lumânări şi pomeni, nu te poţi numi tradiţie creştin-ortodoxă. Cu cât mai grele sunt condiţiile de rugă într-o biserică pentru simplii enoriaşi, cu atât mai bine. Că de, apropierea de divinitate prin chin se obţine. Nu relaxaţi sau aşezaţi pe scaune. În picioare, lihniţi de foame,de sete şi de duhoarea lăcaşului sfânt şi nu cumva să îndrăzneşti să arăţi că ai o minte mai luminoasă, în care apar întrebări legate de anumite paradoxuri religioase. Îndată o privire evlavioasă de slujitor îţi va arăta unde ţi-e locul. Am botezat recent un băieţel. Şi mi-am permis imprudenţa să-l întreb pe părinte despre o dilemă de a mea. Uffff, iată unde poţi să te deochi.

Noi nu ne putem nicidecum lecui de necesitatea de a agonisi. Şi mai ales nu ne putem opri în a transforma fiecare cumpărătură din valută străină în lei moldoveneşti şi ne tot încleştăm mâinile la chept şi ne văităm.

Am lăsat 30 de euro la ghişeul de ieşire de pe autoban. Mintea mea de moldoveancă iar se apucă şi face calcule. Oho… tocmai 500 de lei…atâta costă 7 ore de confort pe drumuri perfecte, cu 130 la oră. Un biet şofer în faţa mea a adormit la volan, de atâta perfecţiune şi şi-a jumulit bine maşina de un perete.

Vă imaginaţi, îmi zice mie o pâmânteancă stabilită în Italia, aici cad smochinele coapte din copac şi nu vine nimeni să le fure. Dar mama mea, munceşte acasă în MD pe ogor tot anul şi mi se plânge la telefon că au fost şi i-au furat usturoiul şi popuşoiul într-o noapte.

Dar asta cum vă place? Ca să-i ajute pe cei de acasă să ducă un trai mai decent, ai noştri moldoveni îndură chinuri şi umilire prin străinătăţi. Cei de acasă, conştienţi fiind de motivele care i-au mânat pe cei dragi spre păşuni străine,de aici primesc bănişori prin tranfer, de aici se uită toată ziua la NIT. Cum e posibil ca fraţii să fie dezbinaţi pe motiv că cei din MD votează pentru comunişti, iar cei plecaţi din MD nu mai găsesc forţe şi motive să-i convingă pe cei rămaşi să nu-i mai voteze?  Nu, dragă Western Union, sloganul tău de pe panouri este unul total lipsit de bun simţ. Pentru că dragostea nu se transferă….dragostea, de la distanţă, nu are echivalent bănesc.

 

-Nu-i drept aşa. Nu-i drept să aibă ăştia atâta mare frumoasă şi noi să nu avem măcar o bucăţică de plajă cu ieşire spre mare…..Frânturi de gânduri exprimate cu voce, după peisaje pe care eu credeam că doar Richard Gere le are pictate  prin filme. Munţi, mare, sute de tuneluri,livezi de măslini, viluţe unicromatice conidmentând aceste peisaje.

Valentina Vidraşcu s-a adeverit a fi o foarte bună parteneră de voiaj. Câte istorii am aflat de la ea. Şi mai are atâtea legende de povestit. Despre oameni mari, despre trecutul lor glorios. Dar asta nu e la fel de interesant ca dragostea Valentinei. Dragostea pentru dragostea pe care a pierdut-o şi pentru tot ce e frumos. 16 euro Valentinei pot să i se pară o avere când vine vorba să achite nuş ce taxă la aeroport. Şi i se par un fleac când vine vorba despre ultimul Vogue sau Elle. În viaţa mea n-aş da 8 euro pe-o tâmpenie de revistă de modă. Valentina însă ştie să mă complexeze pentru această lipsă de interes pentru lucruri frumoase. Ea îmi arată exact articolul pentru care a meritat să-şi mişte fundul de pe plajă ca să meargă la chioşc şi să lase acolo cei 16 euro. Să nu fi fost Valentina, nu mă mai duceam eu în vecii vecilor la Cannes, pe arşiţa cea mai mare. Şi doar graţie insistenţelor sale am văzut vitrine de magazine – opere de artă, vânzătoare care stau şi în genunchi, doar să le cumperi pantofi de la Miu Miu cu 576 euro perechea. Şi tot Valentina are talentul de a fi categorică când vine vorba despre anumite principii de viaţă şi absolut flexibilă sau neutră, când nu conteaza.Am prietene mature, coapte. Şi cred că aşa trebuie să ne fie prietenii. Ca să avem ce învăţa de la ei.

Oare despre ce-a fost articolul ăsta? Despre o cratiţa cu borş, care tocmai a dat în clocot, deci e bună de scos de pe foc.

Lago de Garda. Eu îs a ta.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

14 Comments

  • Reply alexa 10 iulie 2011 at 08:24

    Nata,te invidiez, desigur in sensul bun al cuvintului, ca ai posibilitatea de a calatori, de a cunoaste locuri deosebite cu oameni deosebiti….Esti foarte bravo…. Citind impresiile tale imi imaginez si eu cit de bine si frumos trebuie sa fie…macar imaginar deoarece posibilitatile mele de a calatori sunt minime, de fapt nici nu exista….
    Nata, o mare rugaminte ma la tine… Caut o rochie de seara din dantela, am cutreerat magazinele noastre in lung si-n lat si nu gasesc nimic. Ma intreb daca in colectiile d-nei Valentina Vidrascu se gasesc asemenea rochii? Si daca da cum pot lua legatura cu dumneaei? Apropo, nu am paramentri de manechin, sunt un pic mai plinuta…. si tare mii greu sa-mi gasesc ceva frumos. Vacanta placuta in continuare!!!

    • Reply nataalbot 10 iulie 2011 at 08:48

      Pentru ce ocazie ai nevoie de rochie. Valentina are ceva proaspăt creat, dar depinde de ocazia la care vrei să o porţi. Pe 16 iulie va reveni acasă, dar dacă ai nevoie de rochie mai devreme, suna la atelier, tel.292463…acolo sunt fete care te vor ajuta. Rochiiile Valentinei se ajustează pentru orice siluetă, vei vedea şi tu

      • Reply Alisa 11 iulie 2011 at 11:43

        Pacat, ca pentru a ajunge la rochiile Valentinei, trebuie de contactat pe Nata….
        … de ce nu deschide un magazin sau nu se face cit mai multa reclama? Astia sunt Oamenii nostri(dintre putinii), care fac ceva si trebuie neaparat sa se faca cunoscuti (si nu doar de 20 de oameni care citesc blog-ul Natei)!!!
        … sau imi scapa mie ceva?

  • Reply mitch 10 iulie 2011 at 10:16

    si Bilbao tot pe malul marii e.. si livezi de maslini sunt 😛 dam o tura? in august acolo e o megafiesta.. un fel de ziua orasului .. de vreo juma’de luna

  • Reply alexa 10 iulie 2011 at 10:49

    Multumesc mult. Neaparat o sa sun.

  • Reply manane 10 iulie 2011 at 11:12

    Vacanta placuta!!! dupa poza crezusem ca esti prin Croatia sau Muntenegru:)

  • Reply Cristi78 10 iulie 2011 at 16:14

    Bravo Filat! Bogdaproste pentru salariile de 500 EUR.

    Bravo Ghimpu! Multumiri pentru cedarea Palanca.

    Bravo Chirtoaca! Cate doua drumuri in patru ani ne arata cat de mult doresti sa ne aduci in Europa descrisa de Nata Albot.

  • Reply Tatiana 10 iulie 2011 at 23:25

    🙂 pai carei concluzia, se merita totusi de dat 8 euro pe elle si vogue ??

  • Reply Tatiana 10 iulie 2011 at 23:26

    PS: vacanta frumoasa Nata :*

  • Reply Viki 11 iulie 2011 at 10:37

    bine le mai zici Nata despre firea moldoveanului!!!! taman la tzanc ! despre traditiile ortodoxe ale noastre ! am asistat la o slujba catolica in Italia acolo se zice ” mensa” si am simtit deodata tot discomfortul unei slujbe ortodox – crestine ….

    Visez si eu la o asemenea vacanza splendida. minunata departe macar pe putin timp de spatiul mioritic.

    ti auguro di trascurare una bella vacanza sull Lago si Grada!

  • Reply Alina 12 iulie 2011 at 16:55

    Am revenit si eu recent de pe Cote d’Azur, cit mi e de mare bucuria ca am revenit la Bruxelles si nu la Chisinau. Admir oamenii care mai gasesc puteri sa si dea intrebari si sa faca comparatii, si chiar undeva sa spere la o schimbare in Moldova, eu una am lasat miinile in jos si am plecat…

  • Reply Ina P. 16 iulie 2011 at 12:30

    Demult nu am mai pus piciorul pe blogul tau… ti-ai schimbat felul de a scrie sau poate imi pare… dar e din ce in ce mai atragator gindirii 🙂

  • Reply Elena 21 iulie 2011 at 09:39

    Salut, o stiu si eu pe Dna Vidrascu, sunt o fata trecuta prin scoala ei de modele de unde am luat cel mai folositor lucru pentru mine atunci si care ajuta mereu, increderea in fortele proprii, Pt ce ii si spun un Multumesc. Dar nu acesta a fost scopul meu de a scrie comentariu. Nata, daca sunteti mai aproape poate, printre altele, ii sugerezi sa faca un blog? Cred ca Dumneaei are multe sa spuna despre tot si toate, mai ales sa dea sfaturi fetelor ,,glamurniie” de la noi.

  • Reply snej 22 iulie 2011 at 15:54

    au trecut fiorii, mi-au dat lacrimile..ador tot ce faci si cum le zici! ce bafta pe fetele tale cu o asa mamica !!! sanatate voua

  • Leave a Reply