Calatorii

Povestea Villei Feltrinelli

A fost odată în Italia un magnat. Se numea Faustino Feltrinelli şi s-a îmbogăţit pe tinichea. Acest Don Faustino, în loc să-l apuce lăcomia şi să le ia la toţi vecinii afacerile, aşa cum ne-am obişnuit noi să credem despre magnaţi,s-a apucat cu feciorii săi,Angelo şi Giacomo, să construiască o vilă. Au cupărat vreo 3 hectare de pâmânt în nordul Italiei, pe malul Lacului de Garda şi în 1892 au zidit Villa Feltrinelli. Băieţii, muncind mult tot anul, vara evadau în vilă şi huzureau. Apoi vila a devenit proprietatea nepotului acestora, Carlo. Asta până la cel de-al II-lea Război Mondial, când nemţii l-au detronat pe regele Italiei. Mussolinii şi-a ales vila Feltrinelli drept  reşedinţă pe timpul războiului, lăsând o amprentă istorică vicioasă pe destinul acestui cuib familial.

După război, vila a revenit fiului lui Carlo, Giancomo Feltrinelli, membru al Partidului Comunist Italian şi editor, în acelaşi timp. Aşa s-a întîmplat ca în mâinile lui Giancomo să ajungă manuscrisul unei cărţi cu un pronunaţt mesaj anti-sovietic, scrisă de Boris Pasternak, respinsă pentru a fi publicată în URSS.Giancomo însă a publicat cartea, ba chiar în 2 limbi: rusă şi italiană. Aceasta a ajuns în scurt timp un adevărat best-seller,a fost şi ecranizată,  devenind un mare hit. Este vorba despre celebrul „Dr.Zhivago”. Pentru neascultarea sa, Giancomo a fost dat afară din partidul comuniştilor,iar în 1972 a fost găsit mort sub un stâlp de electricitate.

25 ani mai târziu, Bob Burns, celebrul fondator al lanţului hotelier Regent International Hotels, cumpără legendara vilă cu 3,5 mln. Acesta îşi dedică 5 ani din viaţă şi 35 mln $, transformând Villa Feltrinelli într-o operă de artă. Cele 20 de camere, cu adevărat, îţi taie răsuflarea, prin bunul gust şi luxul evident al decorului. În curînd vă spun de unde ştiu despre toate astea.

În 2007, magnatul rus Viktor Vekselberg, cumpără Villa Feltrinelli cu 52 mln.Vekselberg este căsătorit, are 2 copii şi o avere estimată cu 6,4 miliarde. Este catalogat doar pe poziţia 113 de revista Forbesc şi s-a îmbogăţit pe aluminiu şi nu numai. Dar ştiţi cum şi-a câştigat omul primul milion? Forbes susţine că omul a vândut resturi de cupru din cabluri uzate.

 

Pe lângă actualul proprietar, în vilă se odihnesc periodic diverse personalităţi. Dacă sunt foarte VIPuri, acestea aterizează cu helicopterul direct pe teritoriul vilei. Dacă sunt aşa- şi- aşa VIPuri, sunt aduşi cu taxiul de la Monaco, aşa cum am văzut eu azi chiar la poarta vilei. De obicei, foarte VIPurile nici măcar nu sunt înregistrate la recepţie. În dreptul numelului celui care a rezervat e scris foarte simplu: VIP. Nu ştiu exact cum a fost înregistrat Richard Gere, care recent s-a odihnit în luxoasa vilă, dar zice lumea că s-a purtat ca un adevărat budhist, ce este. A venit frumos, cu nevasta,cu copilul, că mai sunt şi din ăştia care îşi trimit nevestele cu celulita la ultra-all-inclusive în Maldive, dar cu iubitele suple vin la Villa Feltrinelli.

Pe site-le care recomandă destinaţii pentru luna de miere sau vacanţe romantice, această superbă VILUŢĂ este la loc de cinste. Cine chiar caută să evadeze cu persoana iubită, într-un loc magnific, izolat, cu super-service şi multă discreţie, acolo ar trebui să ajungă. Asta scriu site-le. Eu sunt de acord. Acolo, mă voi izola.De ce oare nu? Vorba aia: „Жить – хорошо, а хорошо жить еще лучше!”

Mi-a rămas doar să aleg între o noapte de miere sau o lună de miere, că iese cam scumpuşor. Cea mai ieftina cameră este 1400 euro pe noapte şi cea mai scumpă 4500. Zice lumea că wi-fi-ul e gratuit. Aici măcar se poate economisi ceva, stând în grădina de măslini şi lămâi, cu nasul în campiuter, la bursa unde indicele Dow Jones ba creşte, ba coboară.

Prietena mea, stabilită aici în Italia, are grijă ca toată lumea să fie mulţumită la Villa Feltrinelli. Şi clienţii şi patronii.Munceşte mult, foarte mult. Este cea mai bună. Sunt convinsă. De aia le stă în gât unor italience geloase. Dar răbdarea sa este răsplătită cu şansa de a-şi trăi măcar o bucată de viaţa sa într-un loc splendid, de poveste, cum este Lago de Garda şi cu câteva sărutări aeriene de la Richard Gere, mulţumindu-i că i-a găsit brăţara rătăcită printre cearceafuri de mătase.

Nu, eu nu stau la Feltrinelli. Doar am trecut pe alături şi mi-am muiat picioarele între-o bucată de plaja învecinată, de unde adevăraţii paparazii pot vâna imagini spectaculoase.

Am ajuns acasă însă şi am făcut o adevărată investigaţie pe net că să vă aduc această poveste despre nu cum omul face locul, şi nici cum locul face omul. Mai cu seamă e o poveste despre cum istoria face locul.

 

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

15 Comments

  • Reply NATY 11 iulie 2011 at 09:01

    …Am citit cu atita placere articolul si am ramas atit de impresionata de Vila,de oamenii care au construit-o ,de istorioara pe timpul razboiului ,de rusul si de milioanele lui dar mai ales de starea care-ai redat-o …trebuie sa fii tare talentat la scris sa pui cititorul sa traiasca in mijlocul descrierii tale …multumim muuult pentru orice informatie speciala cu mult farmec adusa de tine ,Nata.

  • Reply marina 11 iulie 2011 at 11:14

    esti o norocoasa, orice n’ai zice 🙂 Dumnezeu te are la inima )) ca sa ajung aici tre sa muncesc vreo 10-15 ani la greu, dar cred ca numai asa voi simti adevarata placere

    • Reply Laura 19 iulie 2011 at 21:05

      …norocul ti-l faci singur 😀 mai mult optimism si viata nu e atit de complicata pe cit ne place noua sa ne o complicam 😛

  • Reply Vladimir 11 iulie 2011 at 19:44

    Mia placut foarte mult articolul , le citest cu mare placere!

  • Reply Elvira 11 iulie 2011 at 21:41

    Ce descriere frumoasa! Citit cu mare placere si asteptam alte povesti picante si multe poze… Distractie placuta pe mai departe!

  • Reply naty 12 iulie 2011 at 11:56

    Tu ai de gand sa scrii cartea ceea odata ori nu? Mai repede si despre asta vila oleaca mai in detalii, va rog!
    Scuza-ma ca-ti zic asa, dar recitind asta as mai asculta povesti de-ale tale.

  • Reply Sofia 12 iulie 2011 at 17:55

    Pur si simplu superba postarea. Pentru o clipa am vrut cu ardoare sa stau pe o plaja din Italia.

  • Reply Diandra 12 iulie 2011 at 20:39

    Chiar e foarte interesantă postarea, am citit-o cu interes de la început pînă la sfîrşit, chiar îmi place că tu Nata mereu descoperi colţişoare de rai, indiferent unde călătoreşti, dar şi mai important este că ai ochi să le vezi şi desigur talent să scrii articole atît de captivante. P.S. Chiar e plăcut să vezi că oamenii ştiu să păstreze acestă vilă-bijuterie şi nu numai să distrugă sau să reconstruiască totul în stil „modern”.

  • Reply aurasu 13 iulie 2011 at 18:14

    Iti multumesc!!! am citit cu placere articolul,imi place ca nu te plictisesti si in permanenta ne aduci lucruri noi…te iubim..odihna placuta!!!

  • Reply Aura 16 iulie 2011 at 10:47

    Bravo Nata un articol de 5 * ! Succese …. Mai des sa vii cu asemenea informatie

  • Reply Fluture 16 iulie 2011 at 13:25

    o frumoasa poveste cu personaje reale, cu tarile si viziunile acestora….merita citita, caci are si o morala povestea

  • Reply Ada 19 iulie 2011 at 00:23

    un articol foarte captivant. As vrea sa aflu mai multe despre vila si poate sa vizitez. Nu ati putea sa-m oferiti ceva date de contact a prietenei dvs, vreun e-mail poate?

  • Reply Renata 19 iulie 2011 at 03:26

    Ah! M`am bucurat foarte mult sa aflu ca s`a implinit visul (daca pot sa zic asa, stiind cat de mult si`a dorit ) minunatei doamne cu un chip de inger si un suflet mare. 🙂 P.S.: Lago de Garda e un MUST in lista de calatorii!

  • Leave a Reply