Monthly Archives

November 2011

De-ale mele

PENTRU ARTIŞTII DIN MD:AM UN BRAD FRUMOS!

Aşadar, artişti tineri avem. Mi-am dat seama după feedbackul de pe blog si fb. Atunci să trecem la treabă.

Consideraţi această acţiune, în primul rând, un joc, o distracţie, o provocare, o şansă frumoasă pentru a vă promova şi mai apoi – un concurs.

Hai să ne amintim de melodia copilăriei: O brad, frumos, o brad frumos…… şi să menţionăm că de ani buni are şi capitala Moldovei un brad. Dar acesta, de fiecare dată, este atât de orfan. Atât de al nimănui. Decorat kitchos şi urât. Iaca, poftim, admiraţi-l!

În plus, bradul nostru  e natural. Ori lumea întreagă s-a învăţat să apeleze la tot felul de trucuri pentru a mai ecnomisi coniferele şi a transforma,în acelaşi timp, simbolul sărbătorilor într-un pretext de pormovare. Iată doar câteva ştiri despre brazi, apărute în ultima săptămână. În Brazilia a fost instaurat cel mai mare brad plutitor, la Talinn s-a răsturnat de 2 ori bradul, la Kiev vor avea un brad eco produs la fabrica din Ternopoli, pentru a salva vreo 30 de copaci, ca să nu mai vorbim despre feeria de pe străzile Parisului şi New Yorkului.

Presimt că în acest an capitala va arăta mai bine ca în alţi ani, la fel şi bradul. Sau poate că presimţirile mele vin dintr-o fire mai optimistă.Cel puţin zarvă se face multă. Din păcate,primarul nostru, nu ştie că decorarea bradului ţării este misiunea artiştilor locali. E o şansă unică în an să le dai libertatea de a-şi exprima talentul pentru binele comunităţii. Mă gândesc că pentru un artist ar fi o onoare să i se rostească numele în toată media şi mai ales să intre în istorie ca cel cărui i s-a încredinţat decorarea bradului. Cât de greu e să anunţi o preselecţie de idei şi mai apoi să-l alegi pe unul?  Dacă are talent şi o idee grozavă de a decora bradul ţării, îţi vei asuma meritul, ca primar, că susţii artiştii locali. Dacă nu va da mari rezultate preselecţia, vei spune, din nou, ca şi primar: N-avem artişti talentaţi. Eu am încercat.

Dacă nu autorităţle, încerc eu. Cine ştie cu ce ne alegem?  Este exact 50 /50. S-ar putea să am o mare supriză sau o dezamăgire. Sunt foarte optimistă. Şi de aceea fac acest anunţ:

Dacă eşti un artist din Moldova, ai o idee grozavă pentru a crea şi decora un brad, îţi propun un experiment. Se numeşte: AM UN BRAD FRUMOS! Tu creezi bradul, iar publicul te apreciază. Ai grijă, bradul trebuie să fie chiar ca şi cel din cântec: frumos, frumos. Poţi folosi materiale reciclabile, bomboane sau carti de vizită. Important e să aibă un concept şi să nu aibă un aspect orfan. Fă-i o poză bradului şi trimitemi-o pe adresa: nataalbot@gmail.md., ataşează o mică biografie şi contactele tale. 10 cei mai frumoşi şi cei mai trăsniţi brazi vor fi expuşi într-un loc public unde vizitatorii vor putea aprecia creaţiile adunate. 5 brazi, alături de proprietarii săi, vor ajunge la Jurnal TV şi pe paginile revistei Punkt(cel puţin, Angela Braşoveanu s-a arătat la fel ca şi mine, optimistă). Sper să putem organiza şi o licitaţie de caritate, iar 3 cei mai apreciaţi brazi, vor fi răsplătiţi cu premii: de 150 $, 250 $ şi 500  $ – exact cât costă bradul din centrul Chişinăului.

Reamintesc, e foarte probabil să nu avem artişti capabili să facă asta. Dar dacă acţiunea va lua foc, promit să fac din asta o tradiţie. Invit potenţialii parteneri, sponsori, să se alăture pentru a susţine mai mulţi artişti. Este o acţiune organizată pe cont propriu. De sărbători oricine poate fi Moş Crăciun. Dar tot ce contează e să  ne iasă şi să scoatem în faţă câţiva tineri capabili să mişte lucrurile din loc.

Criterii:

1. Prioritate vor avea eco-ideile de design

2. Bradul trebuie să fie frumos

3. Bradul trebuie să fie transportabil

4. Nu te bagi ca să câştigi, te bagi ca să demonstrezi că poţi

5. Laşi orice supărări acasă. Dacă nu ai fost apreciat, înseamnă că nu ai avut o idee strălucită

6. Respectă dead-line-ul pt preselecţie….

“AM UN BRAD FRUMOS” este o acţiune de caritate, deci nu-ţi fă griji că vei munci degeaba. Poţi face şi tu un bine…de exemplu să donezi bradul unui orfelinat sau grădiniţe.

Aştept  brazii voştri până pe 14 decembrie 2011. Da, da, da ….doar 2 săptămâni. Hai! Aveţi cu ce vă ocupa în weekend.Mult succes.  Cred în voi! Iată şi câteva idei pt inspiraţie:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

30 November 2011
EVENIMENTE

Anunţ important pentru tinerii artişti!!!!!

Ştiu foarte bine în ce mă bag. Lumea artiştilor din Moldova nu e una cu care ai vrea neapărat să te legi. Flămândă şi prea puţin alintată, supărăcioasă şi ranchiunoasă. Ei tot timpul au impresia că plebea nu-i înţelege şi nu-i apreciază. Iar atunci când vrei  să faci ceva pentru ei, văd acest gest ca o tentativă de a-i vaccina contra rabiei, împotriva voinţei lor. Neapărat, chiar şi cea mai strălucită idee legată de artă îşi va găsi critici necruţători. Deci nu-mi fac iluzii că toată lumea va fi încântată de ideea&visul meu. Doar îndrăznesc să fac primul pas.

Am o idee. Adică un vis. Vis şi idee la un loc. Le am de când am început să călătoresc puţin prin lume şi să văd ce înseamnă în străinătate arta contemporană, ce înseamnă Tate Museum, ce înseamnă să investeşti în artiştii tineri, ce înseamnă viziuni artistice sărite peste şifer şi fortan.  Arta este o carte de vizită a ţării. În practică, această carte de vizită se manifestă prin expoziţii, evenimente, printr- un aspect trăsnit al locului,ce atrage turiştii şi îi face pe cetăţeni săi să fie mândri că să-au născut în ţara lor. Pentru că ei sunt mişto. Sunt cool că au în ţară asemenea talente.  E cool să fii cool. Aş vrea şi eu să contribui cu puţină susţinere, inclusiv financiară.

Am 32 de ani şi cunosc foarte puţine lucruri despre artiştii moldoveni. Mai exact cunosc doar 4 care îmi plac foarte tare. E ruşinos să fac asemenea afirmaţii, dar asta e realitatea. Poate tu cunoşti mai mulţi, poate nu- i cunoşti deloc.Şi e păcat.  Primul pe care l-am îndrăgit foarte tare a fost Marik Verlan. Un om pentru care mizeria sau minimalismul, dacă vreţi, este definiţia condiţiilor perfecte pentru a crea. El colectează pantofi prăpădiţi de alcoolici şi chiloţei de domnişoare seduse. Acestea, ajungând la Marik acasă, se transformă în sclipiri de talent. Marik Verlan îşi lasă semnătura, o pisicuţă în bărcuţă, pe toate clădirile din oraş. Dacă încercaţi să vă ascuţiţi atenţia în timpul promenadelor prin Chişinău, neapărat o veţi observa pe undeva. După mine, Marik Verlan e un geniu romantic fără asemănare. Are umor, dar nu are deloc nevoia să fie convenabil cuiva. Prima lucrare de mai jos am primit-o cândva în dar de la omul  drag. Pentru acea zi de naştere îi mulţumesc. M-am ales şi eu cu un Marik Verlan în casă.

Despre Eudochia Zavtur ştiam doar din auzite. Mi-a povestit Valentina Vidraşcu despre ea. Dar am descopert-o pe Eudochia Zavtur atunci când am petrecut 2 nopţi într-o casă veche românească din Bucureşti, cu tablouri mioritice pe perete.  Toate purtau semnătura Zavtur. Colecţia de ii pe care o are Valentina Vidraşcu la Bucureşti avea nevoie de aceste vecine pe pereţi. Să nu să se simtă în singurătate, la showroom, cât Valentina e la Chişinău. Tablourile Eudochiei fac parte din aceeaşi poveste cu iile Valentinei. Recent am sunat să o cunosc pe d-na Zavtur. Aştept să pun mâna şi eu pe o lucrare. A rămas pentru mine visul unei nopţi româneşti.

Din păcate, pe Ghenadie Popescu l-am cunoscut personal doar în acest weekend. Si am ramas cu gura cascata.Un artist al cărui cel mai mare talent se ascunde în sensibilitate şi formele pe care le alege pentru a transmite ceea ce simte. Ghenadie simte fenomenele din societatea moldovenească, dar mai ales le exprimă fenomenal. Are o colecţie impresionantă de filmuleţe conceptuale. Iată unul dintre ele, cu atmosfera unei ţări a cărei copiii sunt lăsaţi în grija buneilor şi-şi cunosc părinţii doar prin transferuri băneşti.

Ghenadie filmează, pictează şi crează diverse instalaţii din mămăligă. Am găsit pe net ca să vă arăt şi un tablou de-al său. Îmi este simpatică şi tânăra Anna Constantinova. Lucrările sale îmi place să le admir de la distanţă. Deschideţi linkul ca să înţelegeţi de ce. Dar Anna are un stil splendid. Uşor inspirat de la Dali, dar foarte personal în acelaşi timp.Am aflat recent că Anna este nepoata lui Glebus Sainciuc şi m-am încîntat. Anna nu afişează această legătură de rudenie. Cred că e bine şi cu aceste mici secrete de familie. Eu am ales cea mai puţin reprezentativă lucrare a Annei.

Sunt convinsă că mai sunt în Moldova artişti de care m-aş îndrăgosti. De câteva ori mai mulţi decât îmi imaginez. Dar nu-i cunosc, aşa cum nu-i cunoaşte o mare parte a populaţiei. Pentru că arta nu-i ca pâinea.Se consumă mai greu. Mai ales când nu ştii cum e la gust şi nici nu te-a făcut nimeni curios să-i cunoşti gustul. Poate fi sculptură, pictură, filme de scurt metraj sau instalaţii.

Despre ce este ideea mea? V-o spun foarte curând, dacă îmi promiteţi să transmiteţi un mesaj tuturor artiştilor liberi,tineri (până în 35 ani) pe care îi cunoaşteţi. Vreau şi eu să-i cunosc. Am să le propun ceva….

29 November 2011
De-ale mele

Când Brega se bate, câştigă privesc

Numai mie mi-a mai rămas să scriu despre ultima ispravă a lui Brega. În rest, parcă toată lumea s-a dat deja cu părerea. De ce mi se pare subiectul hot? E simplu. Pentru că în Moldova se crează un precedent. Pentru că prima dată este atins, printr-o instanţă de judecată, un domeniu cum este comunicarea virtuală, care nu-i chiar atât de virtuală.

În primul rând, sunt totalmente de acord, că prin aprobarea comentariilor spurcate, ca multe dintre cele de pe unimedia, protv şi altele, aceste portaluri le permit unora să creadă că-s la ei acasă, pe budă. Nu e ciudat că aceşti oameni cred că libertatea de exprimare înseamnă să-ţi faci nevoile în capul cuiva. Ciudat e că site-le aprobă aceste exprimări nocive de libertate. Mă enervează homofobii cam la fel de mult cum pe ei îi enervează homosexualii. Dar niciodată nu am simţit nevoia să-i insult sau să chem minorităţile sexuale la  răzbunare.

Mă bucur că odată cu această decizie judiciară s-a făcut atâta zarvă. În afară de Dodoni, comunişti şi atacuri raider nepedepsite în Moldova sunt o groază de teme nevorbite. Una dintre ele, spre marea mea surprindere, este spaţiul virtual moldovenesc, fără un cadru legal relevant şi decizia judecătorească prin care Oleg Brega ar trebui să fie despăgubit cu peste 5000 lei, pentru o dicuţie mai puţin creştinească pe privesc.eu. A fost sancţionat site-ul, deşi în viaţă reală pentru o asemenea faptă ar fi fost pedepsit user-ul, adică omul care instigă la violenţă şi insultă. Dacă aş fi în locul lui Brega, eu şi pe userul homofob l-aş da în judecată. Aşa, că să-i învăţ minte pe alţii. Din păcate, ştiind cât de putredă e justiţia în Moldova, trebuie să-l întristez pe Brega. Nu justiţia a triumfat în cazul lui, ci mai cu seamă, ştiindu-l câştigător de dosare la CEDO,presupun că e vorba de nedorinţa Moldovei de a mai figura cu un dosar la Strasbourg. Pentru că aşa, privesc.eu pierd 350 euro. Să fi pierdut Brega procesul, Moldova ajungea să-i plătească poate vreo 3-4 mii euro. Apropo căştigul lui Brega nu se compară cu cât au avut de câştigat băieţii de la privesc.eu. Ei, norocoşii nici n-au visat să aibă atâta publicitate gratuită la minunatul lor site. Apropo, ideea site-lui e grozavă şi sunt convinsă că numărul vizitatorilor privesc.eu (numai eu câţi îi trimit acum la voi)a crescut simţitor, ceea ce vorbeşte despre cel puţin 3 happyend-ri ale poveştii de azi:

– Brega  a făcut un bănişor fără să asude prea tare

– privesc.eu şi-a tras fără mari investiţii o campanie de  marketing de milioane

– Poporul a aflat că i se poate da şi peste gură, dacă nu se poartă frumos

P.S Azi Brega a mai înhăţat nişte lopeţi homofobe pe fb. Urmează oare vre-un proces şi cu Zuckergerg?

25 November 2011
De-ale mele

Răsar casinouri în staţiile din Chişinău

Până acum pe străzile Chinăului puteai găsi minibaruri, minimarketuri şi mini chioşcuri cu ţigări în staţii.

O bună posibilitate de a menţine moralul moldovenilor speriaţi de noile  facturi şi de ştirile cu violuri şi accidente  de la televizor  este să le pui în fiecare staţie câte un mini casino.Cât îşi pregăteşte omul 3 lei pt călătorie, să-i bucure ochiul aceste mici căsuţe de nebunii. Afară demult nu mai plouă, butcile apar ca ciupercile după ploaie. Ei lasă, că primarul are acum o grijă mai mare. El are de decorat bradul, altfel iar dă cu obrazul în glod.Şi nu e bine deloc.

6 mln lei – atât a pierdut Moldova de pe urma unei semnături “nevinovate” lăsate de Ghimpu sub o lege care scutea casinourile de nişte impozite.Uite-aşa, pur şi simplu. Coincindenţă sau nu, dar cineva s-a simţit liber să instaleze casinouri pe la colţuri de stradă în Chişinău.

23 November 2011
De-ale mele

Prima zi.

Acum, mai mult ca oricând, mă simt ca orice femeie de pe pâmânt. Am început să am primele probleme cu greutatea. Nu am stat să observ cum apar kilogramele, dar am observat când au apărut toate odată. La grămadă. Anul acesta am multe motive pentru care n-am mai făcut mişcare, am mâncat mult şi gustos, am mâncat seara şi noaptea şi am crezut că n-o să trebuiească să plătesc nimic pentru asta. Noroc de oameni buni care au grijă să-mi amintească de colăcei, de Doina care ştie să facă o mie de aluzii despre Wellnesland şi mai ales de Sârghi care m-a împins la sală. Azi am fost la prima tortură. Mi-e somn. Visez să dau jos 7 kg. Oare cât îmi ia? Azi am cunoscut-o pe Cory Grămescu. O superfată. Inteligentă. Acum are 28 şi este într-o formă de mln. La 17 ani cântărea 86 kg. Acum viaţa ei nu mai poate fi fără pilates, taebo şi alte minunăţii. Cât din ambiţia ei aş putea avea şi eu? Nu mă las până nu mă las.

22 November 2011
EVENIMENTE

Valentina Vidraşcu revine cu ultimele creaţii. Câştigă invitaţii!

Nu ştiu dacă mai există oameni în Chişinău, ca şi mine, atât de ofticaţi pe activitatea funcţionarilor, de la primărie şi până la guvern. Ceea se i se întîmplă Chişinăului este o moarte lentă. Tot ce era mai  frumos, mai cu gust, autentic , este mistuit de kitch, reclame, termopane şi business centre din sticlă şi metal. Vara această mă gândisem să-i aduc un omagiu Chişinăului. Locurilor, pe care încă n-a pus ochiul vreun Gabi Stati, vreun Plahotniuc sau nu mai ştiu care barosan, deloc interesat de monumente şi cultură. Omagiul meu nu ar fi fost deplin dacă nu aş fi îmbrăcat bluzele Valentinei Vidraşcu, una dintre foarte foarte foarte puţinii rămaşi apărători ai autenticului moldovenesc. Recunoaşteţi aceste locuri? Recunoaşteţi aceste ţinute? Şi unele şi altele sunt parte din noi. O mică parte, din păcate. Mă închin în faţa celor care îşi investesc averile în clădirile vechi ca să le dea un nou suflu. Mă închin şi în faţa Valentinei care îşi cunoaşte menirea şi nu se lasă doborâtă de disperarea pe care i-o aduce indiferenţa. Vineri, 18 noiembrie, la ora 18.00 Valentina va prezenta la Chişinău cele mai recente creaţii ale sale. Biletele la eveniment nu sunt în vânzare. Intrarea se face doar pe bază de invitaţii. Dar Valentina mi-a spus că şi-ar dori să vadă nu doar vedete ci şi femei simple, dar îndrăgostite de ceea ce face ea. Aşa dar, vă propun câteva invitaţii la prezentare. Dar pentru a le câştiga trebuie să ghiciţi măcar 4 dintre cele 5 locuri ale Chişinăului, apărute în pozele de mai sus. Nu e complicat. Atrageţi atenţia la mici detalii şi le veţi recunoaşte îndată. Ne vedem vineri.

16 November 2011