Calatorii

Din vacanţă

Ştiu că scriu tot mai rar, dar nici nu dorm mai mult, aşa cum mi-aş fi dorit. Chiar şi acum, în loc să dorm scriu. Ap asta-i normal? Scriu mai rar, pentru că am de povestit prea multe. Şi sincer, îmi este foarte greu să aleg un lucru anume despre care să scriu. Complexul omului care a făcut şi ştiri îmi spune să nu scriu despre mai multe odată. Să povestesc doar un singur subiect. Cu asta stau mai greu.

Ş-apoi mă tem să nu cad în banalitate cu atacurile mele de extaz visavis de locul în care de fiecare dată revin cu speranţa că acolo îmi voi petrece bătrâneţile. Da cine ştie? Poate peste vreo 35 de ani, citind acest blog, veţi afla că în sfîârşit m-am lăsat de prostii, am aterizat în Olanda şi bărbatul vieţii mele tocmai mi-am făcut cadou de ziua mea o seră de orhidei.

În fine…un scurt rezumat al celor întâmplate în ultima vreme.

Braşovul este un oraş simpatic, mai ales sub zăpădă. N-ar fi deloc rău dacă primarul nostru s-ar înţelege cu primarul din Braşov sau cu primarul celei mai prăpădite localităţi din România ca să-i facă cadou Chişinăului în fiecare an decoraţiunile de iarnă pe care le-a folosit anul trecut. Cu toţii am avea doar de câştigat. Pentru că Târgul Secuiesc arată mult mai conceptual de sărbători decât sectorul Râşcani din Chişinău. Oricum oraşele europene nu folosesc decoraţiunile de iarnă doi ani la rând, deci ce i-ar costa pe cei de la Institutul Cultural Român, dacă tot sunt atât de activi, să organizeze această binefacere. Şi noi am fi mai fericiţi pentru gusturile în evoluţie ale Primăriei de Chişinău, şi careva din România ar face un lucru bun pt Chişinău. Ruşine este să furi, să spui minciuni, nu să împrumuţi decoraţiuni de iarnă de anul trecut.

Amsterdamul nu are zăpadă, dar are narcişi înfloriţi acum, la sfârşit de ianuarie, şi este fermecător pe orice vreme. Mai ales când îţi plimbi copiii pe bicicletă, printre canale frumos iluminate, printre  chioşcuri cu hering şi printre vitrinile împânzite cu reduceri ale magazinelor, în care nu ai timp să intri pentru că eşti o mamă plecată la odihnă cu copiii. Mi-am mai împlinit un vis. Mi-am dus cele mai iubite fiinţe  în cel mai iubit oraş. Am fost cu bărcuţă pe canale, am fost cu bicicleta prin parc, am mâncat bunătăţuri şi am văzut prieteni dragi. Le merge strună şi nu duc deloc dorul ţării timide şi cuminte, ţării fără preşedinte. Proaspetele mele descoperiri sunt legate de faptul că la ei poţi primi o promovare la serviciu şi după aceea, în loc să te avânţi într-o nouă cursă de cal, poţi să-ţi iei concediu  de 6 luni.  Tot la ei, copii la grădiniţă nu mănâncă viermi, pentru că la ei copii nu sunt hrăniţi de grădiniţă. Adică sunt hrăniţi, doar cu ce le dă mama de acasă. Vai, ce minunat ar fi dacă şi la noi părinţii ar insista pe mai multă responsabilitate proprie şi în loc să se indigneze din cauza alimentaţiei proaste din grădiniţe şi şcoli, să refuze această alimentaţie pur şi simplu. Şi să-i dea copilului în geantă pachetul cu ce cosideră mama că e mai bun pt copilul ei.

Am fost şi la Paris câteva zile. Recunosc, cu toată ruşinea, că nu m-aş mai duce acolo, decât  de nevoie. Mai ales că am găsit Massimo Dutti şi la Amsterdam, în sfârşit.Pentru mine totul e prea mult acolo. Patos, statui, magazine, limbă rusă, turişti.

Denumirile de staţii în metroul franţuzesc au început să fie dublate în rusă. Înţeleg intenţia francezilor de a fi cât mai prietenoşi cu cei care îţi cheltuie atât de mulţi bani în ţara lor. Dar pentru un om ca mine,din Moldova, e puţin cam too much. Vreau să evadez, nu să schimb doar prefixul telefonic. Noroc de aceste calorifere magnifice, care mi-au mai furat gândurile de la made in USSR.

Gata cu voi.Revin la cartea mea. Nici nu vă spun cum se numeşte şi despre ce e. Pentru că e minunată.Când o termin, v-o recomand. O săptămână bună.

 

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

15 Comments

  • Reply ana 17 ianuarie 2012 at 02:53

    buna nata

    mi-a spus Iana ca ai venit pe la Amsterdam

    sa stii ca ai prieteni in vest, nu te rusina sa ne contactezi sau mai ales sa ne ceri ajutor cand ai nevoie! oki?

    multa bafta in toate,

    ana

  • Reply LILIANA 17 ianuarie 2012 at 08:41

    incep sa ma contaminezi de admiratie pentru Amsterdam din descrierile tale atat de pasionale despre acest oras… Trebuie de vazut!

  • Reply vipascan 17 ianuarie 2012 at 11:24

    Buna si la multi ani Nata si tuturor cititorilor!
    Cat ma bucur sa vad si sa aud lumea care stie sa-si petreaca bine timpul liber, fie el acasa la caldut cu o carte buna in maina, fie el la sute de km de ea…Imi place sa-ti citesc calatoriile si sa intrevad entuziasmul cu care te pregatesti de fiecare data la o noua aventura fie ea personala fie ea de servici, nu te cunosc personal, dar de catva timp iti urmaresc pagina. As avea daca-mi permiti o mica remarca (critica constructiva, sau informativa.::)). Referitor la „Sibiu” si „orasele Romaniei”, eu, nu stiu suta la suta cum functioneaza in Romania, dar sunt convinsa ca nu functioneaza mai bine ca in alte orase ale Europei, inca, sunt sigura insa ca in marile orase ale Europei, decoratiile de Craciun, nu sunt platite de primarie, doar in centrul istoric eventual, in cartiere in caz ca exista decoratiuni (si asta e sigur ca exista), sunt toate inchiriate. Este logic si practic ca exista societati care se ocupa cu amenajarea si cu substituirea in caz de defectiuni si dupa sarbatori tot ei se ocupa sa le „elimine” si tot ei se ocupa de cumpararea altor noi, primaria, dupa mine ar trebui sa aiba prin contactele sale o societate de genul asta, care-i la curent cu toate noutatile din domeniul decoratiilor si ornamentelor si sa apeleze la ea de fiecare data cand e nevoie, in caz de sarbatori, sau de amenajarea in caz de un concert s.a.m.d. Daca ne referim la cartierele rezidentiale cei care contribuiesc la plata chiriei… iti zic imediat, platesc comerciantii, adica cei care au magazine pe strada principala a cartierului (fiecare cartier rezidenital, are si o strada principala cu magazine, asta de obicei se intampla in Italia, ei fiind cred unii din putinii care tin la bunul gust, multe orase din Europa sunt extraordinare in centru, dar nu atat de mult si la periferii) cu cat cartierul e mai „bogat” in boutique-uri si magazine, cu atat mai frumoase sunt decoratiunile. Eu personal am „placere de sarbatori” de cativa ani obisnuiesc sa „hoinaresc” cu masina prin cartiere sa vad care are cele mai frumoase decoratiuni, multe din cartierele asa zise „snob” nu prefera sa-si infrumuseteze cartierul cu lumini ci opteaza pt. asa zisa „sobrietate” pe care eu personal o gasesc fara gust, dar imi „bucur ochii” privind hotelurile (iata hotelurile, cred isi platesc singuri decoratiile, caci majoritatea au actionari si sunt de proprietate privata), de exemplu in cartierul in care locuiesc, anul trecut au inchiriat ornamente noi, erau minunate, asa cum ne-au placut noua locuitorilor au placut cred si celor care le-au platit, asa ca si anul asta au inchiriat aceleasi, in plus fiecare magazin are si decoratiunile proprii care sunt extraordinare de fiecare data… C’est tout, un an nou cat mai luminos si mai fericit!

  • Reply margareta 17 ianuarie 2012 at 11:58

    Imi place foarte mult Londra si shoppingul de acolo, dar dupa cum admiri tu Amsterdamul, o sa merg si eu sa-l vad. Am descoperit si eu Massimo Dutti la Londra. Apropo, daca nu ai fost inca sa vezi Londra,poti sa vii, vei avea toate conditiile in centrul, chiar linga London Iye.

  • Reply Olga 17 ianuarie 2012 at 17:41

    Salut Nata!
    Ma bucur ca iti place Olanda atit de mult. Eu am fericita ocazie de a merge cu bicicleta in fiecare zi oriunde am chef.
    O mica remarca ar fi,in dependenta de gradinite, ca si aici, copii sunt hraniti. Mincarea este adusa de parinti numai in cazul daca copilul e alergic la unele alimente sau are nevoie de o formula speciala de lapt, ori alte restrictii.
    In mare majoritate a cazurilor nu se accepta mincare de acasa,deoarece ei argumenteaza ca pariniti deja platesc suficient taxa.

    • Reply nataalbot 18 ianuarie 2012 at 00:12

      Povestirea am auzit-o de la o prietena din Belgia,dar si de la una din Olanda…deci fenomenul exista, poate nu se refera la general

      • Reply Lucia 19 ianuarie 2012 at 17:34

        🙂 ..povesti ti-au spus „prietenele” . Daca ti-au spus-o cei la care ma gandesc, copii lor merg la „peuterspeelzaal” (adica la „salile de joaca” fara plata unde stau +/- 3 ore pe zi). Gradinita costa!

        ..si cu concediile de 6 luni suna dubios! Mai ales acum, in timpul crizei si cu politica guvernului nou!!!!!!!!!! Poti sa-ti ei un asa concediu numai in caz ca ai semnat contractul oferit dupa termenii de stagiu care deobicei dureaza de mai multe ori ani de zile.. In plus, tre sa ai motive f. serioase, maladii severe..etc.. Aici concediul de maternitate dureaza numai 3 luni, si inca nu toti sunt deacord sa ti-l plateasca!

        Se „risuesc” bine compatriotii in fata ta :))))))))))) ! Mai da prin sita informatia!

        • Reply Lucia 19 ianuarie 2012 at 18:54

          ..si mai vreau sa adaug: In Olanda nici la inchisori si ospicii pentru indivizi decazuti moral si fizic nimeni nu e intretinut in conditii de antisanitarie sau hranit cu viermi! Sectorul social e atit de bine dezvoltat pentru ca sectorul comercial plateste taxe extraordinare, care in plus mai cresc in progresie in dependenta de castig! Cunosc persoane care platesc taxe care in suma depasesc de 3 ori venitul curat! Insa… Mentalitatea societatii e educata in inteles de ‘self-consiouseness’. Clasele care castiga mult simt cointeresare sa plateasca acele taxe anume pentru ca sa sustina clasele sub nivelul mediu si in acest fel sa mentina in tara sa un mediu prosper! Si asta-i cel mai interesant in Olanda!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Societate futuristica!!!!

          • Alina 23 ianuarie 2012 at 12:22

            Din Belgia, cutiile cu mincare de acasa pentru copii sunt in orice gradinita, pentru gustarea de la ora 10 si de la 16, la prinz e cum vor parintii prinzul cald oferit de gradinita sau tot de acasa.

  • Reply cristinaevtodii.com 18 ianuarie 2012 at 01:34

    Bucuroasă pentru tine! Nataaaaa…. aşteptăm recenzia cărţii 🙂 Sunt intrigată 🙂

  • Reply Olga 18 ianuarie 2012 at 18:16

    Da e adevarat, fenomenul exista. Eu am vrut sa mentionez acest lucru din considerentul ca blogul tau e citit si apreciat foarte mult si mi s-a parut corect ca lumea sa fie informata. Nu a fost nici o critica.

    Scrie in continuare, deoarece citesc cu placere.

  • Reply Alisa 19 ianuarie 2012 at 13:39

    …cit de mult respect gindirea europeana: „nu se accepta mincare de acasa, deoarece ei argumenteaza ca pariniti deja platesc suficient taxa”
    … pacat ca suntem atit de departe de asa ceva…

  • Reply Oti 21 ianuarie 2012 at 09:07

    …suntem atit de departe de asa ceva, deoarece la noi încã nu e „человек человеку волк”(lupii între ei se respectã…), dar „человек человеку жлоб”

  • Reply inger 23 ianuarie 2012 at 13:14

    sant momente cele mai fericite cand poti calatori cu copiii alaturi,sa descoperi impreuna cu ei,sa te minunezi si sa disfruti,cu gradinitele eu cred ca peste tot e la fel,de fapt cele publice sant gratis;dar mancarea costa,meniul se afiseaza pe o saptamana innainte si poti sa le ceri de pilda daca esti musulman sa nu-i dea copilului carne de porc,in rest toti isi au experientele proprii si sa spui ca anume e asa sau altfel e pur moldovenesc

  • Leave a Reply