Hobby

Păpuşile mele

Fiecare are nevoie de o zăbăgică. Unele îţi consumă timp. Eu pentru pictat pietre timp nu prea mai am. Altele le primeşti în dar sau le aduci din călătorii. Mai sunt şi din acelea pe care ştii exact de unde să le iei ca să-ţi satisfaci necesitatea de ceva nou. De ce avem noi nevoie de toate astea? Probabil e vorba de nişte rămăşiţe ale copilăriei, or necisităţi născute în urmă unor lipsuri. Eu tot timpul, de când am început să călătoresc, rămâneam cu buza umflată vâzând vitrinele magazinelor stil franţuzesc, cu păpuşi, iepuri, îngeri handmade. În străinătate acestea tot timpul sunt destul de scumpe.  Dar mie, mor ce mult îmi plac. Am o pasiune pt dantele şi handmade.

Totul a început exact 1 an în urmă. Când de Ziua Reginei, la Amsterdam se organiza cea mai mare Piaţă de Vechituri sau Flee Market (Piaţă de purici). De data aceasta cumpărăturile nu au fost o prioritate şi de aceea chilipirurile s-au întîmplat spontan şi haotic, pe ultima sută de metri. Pe una dintre aleele Vondel Park, unde de obicei vând doar copiii, am întîlnit o olandeză care vindea această păpuşă. Cu faţa, mâinile şi picioarele din porţelan, aceasta se ascundea printre fermecătoarele sale dantele şi avea un bant foarte frumos în cap. Păpuşa a aparţinut bunicii acelei doamne care o vindea. Păpuşa avea peste 40 de ani. Am dat pe ea vreo 20 euro şi am fost cea mai fericită.

Apoi, la o ediţie de Yardsale, am pus ochiul pe  această păpuşă. Costumul acesteia mi s-a părut o adevărată operă de artă. Croşetat, cu o mulţime de detalii şi foarte curat lucrat – un detaliu important pentru obiectele handmade. A fost meşterit chiar de fata care o vindea. Deşi costa la fel ca şi prima mea păpuşa din Amsterdam, mi s-a părut cam scumpă aşa că am ezitat puţin, ca până la urmă să înţeleg că nu-mi dă pace. Ştiu că unora această păpuşă  li se va părea în poză puţin kitchoasă. Dar să o vedeţi în realitate cum e. Ochii îi sunt vopsiţi cu acuarelă, iar  degete şi faţa îi sunt atât de fragile.

După ce anul trecut am prezentat concertul Doinei Sulac, habar nu am prin ce exerciţiu de intuiţie, aceasta o hotărât să-mi ofere în dar un iepure. Totuşi e mult mai simplu să te achiţi cu omul, să-i spui un mulţumesc şi pa. Doina însă nu ştiu de unde aflase sau simţise că îmi place genul ăsta de păpuşi. Aşa a apărut în colecţia mea cea mai elegantă iepuroacă.

După asta, toate vizitele la Yardsale începeau cu meşterii de păpuşi. Mă duceam cu fetele mele, cu pretextul că le cumpăr şi lor ceva, cumpăram iepuri şi îngeri. Tot timpul perechi. Aşa, poliţa a devenit neîncăpătoare, dar foarte caldă. Păcat că meşteriţa mea preferată de păpuşi, cea care are o slăbiciune pentru buline, în ultima vreme nu a mai produs nimic.

În schimb, s-au îndesit îngerii şi fetiţele cu cosiţe pe la alţi meşteri din Yardsale.

Ultima achiziţei a fost şi cea mai mare. De ziua Soniei i-am luat o păpuşa de la Yardsale, pentru ca tata să vină  mai târziu la ambele fete cu câte o păpuşa la fiecare, de la aceeaşi meşteriţă. Aşa au apărut în colecţie mea cele 3 surori: cu ochii pictaţi manual, fiecare cu coafură şi stilul său, mirosind a vanilie. Sunt fantastice.

La ultimul Yardsale, de Sf.Valentin, m-am îndrăgostit de această bebeluşă cu inima în mână, şi ea îndrăgostită de cineva.

Următorul zahod la Yardsale e prin mai. Când raiul se mută la Chişinăul pt 2 luni. Abia aştept să-mi cunosc noile prietene.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

13 Comments

  • Reply cristina 18 martie 2012 at 14:30

    superbe papusile!

  • Reply Kokolina 18 martie 2012 at 18:14

    Cine eşti, păpuşă mică,
    Cu ochi verzi de levănţică
    Şi cu unghii de urzică?…
    Cine eşti, păpuşă blondă,
    Cu prezenţa vagabondă
    Când p-aici…
    Când pe colea –
    Până şi-n odaia mea?…
    Cine eşti
    Şi ce pofteşti?
    Vrei odaie cu chirie,
    Sau un loc pentru vecie?…

    Esti tare dulce, dar si piperata, draga Nata, ca si papuselele tale!
    Un sfirsit de saptamina frumos!

  • Reply Kokolina 18 martie 2012 at 18:22

    Mai am aici un vers:

    Amintiri

    Pîlpîie lampa
    cu care te
    caut
    prin zile negre,
    copile.

    Unde sînt fluturii
    de altădată,

    păpuşa zării,
    unde-i?…

    Dragă Nata, am o întrebare, ai vrea sa te întorci în copilărie sau îți este bine acum și aici?

    • Reply nataalbot 18 martie 2012 at 22:12

      Nu vreau decât la ai mei 20 şi să revin şi să-i mai trăiesc o dată

  • Reply Doina 18 martie 2012 at 18:31

    Felicitari, Nata! Ai sa ramii pururi tinara, asa cum nu ti-ai pierdut copilul din tine.

  • Reply Kokolina 18 martie 2012 at 18:32

    Mi-a plăcut păpușa blondă ciufulită cu papucii ca peruzeaua și inima gri…
    Și iepuroaica Doinei Sulac, are tatuaje … ca și cei de la „Transbalcanica” :)).

  • Reply Valeria 18 martie 2012 at 18:49

    Sunt superbe toate,iar in viziunea me a doua papusa cu degetele lungi e deosebit de frumoasa)))

  • Reply Diana 18 martie 2012 at 21:09

    dragalase toate una ca una……. papusi,iepurasi si ingerasi 🙂

  • Reply irina 19 martie 2012 at 17:54

    Cele 3 papusi sint dragalase si haioase,place:-)

  • Reply natalia 20 martie 2012 at 15:06

    ooooooooo multumim Nata ,iar ne-ai impresionat si mai mult ca atit ai reusit sa ne duci si pe noi in lumea copilarie …

  • Reply Olga 22 martie 2012 at 09:21

    Un articol foarte interesant si neobisnuit de la Nata Albot! M-am scufundat si eu in timpul cititului intr-o lume dulce de copilarie! Like!!!

  • Reply cristina 25 martie 2012 at 12:34

    bine ca ai scris cind e urmatorul… mi-e rusine 🙂 da n-am fost acolo niciodata, dupa articolele tale morrr de curiozitate sa vad cum e… poti sa-mi spui unde se petrece? mersi anticipat

  • Leave a Reply