Florile Vietii

Micile plăceri mari

Numai eu şi ele, veveriţele mele gălăgioase. Timp de câteva ore ne-am umplut de vopsea acrilică, din cap până în picioare. Şi masa, şi mâinile, şi prosoapele. Dar am petrecut câteva ore superbe printre pensule, pietre şi pălăvrăgeală.Fără telefon şi facebook. Bineînţeles că fără gadgeturi e minunat. Şi fericirea are alt gust. Când a trecut o jumate de dumincă  fără net, când am văzut că nu le pot dezlipi de mine pe meşteriţele mele, mi-am pus şi eu câteva întrebără existenţiale. (Mă mai apucă uneori treaba asta cu existenţialele, dar îmi trece).De ce oare avem nevoie, după ce ne-a fost bine, să împărtăşim acest lucru cu lumea întreagă? De ce vrem aprobare şi like-ri de la străini pentru rarele clipe de fericire ? S-a simţit cineva mai fericit după 58 de like-ri la o poză sau după un status gen: ieri seara a fost foarte bine, iepuraş te iubesc?

Internetul ne-a transformat pe toţi în exhibiţionişti. Numai că noi nu stăm la colţ de stradă, în întuneric, aşteptând un trecător buimac. Noi, scoatem la iarmarocul de like-ri stările noastre de bine. Până nu demult nu puneam like-ri. Mai nou, relaţia mea cu facebook mă obligă să fiu mai atentă. Nu e bine numai să primeşti like-ri. Trebuie să şi dai. Fix ca în viaţă. Vrei să primeşti atenţie şi tandreţe, trebuie să şi oferi. Similitudinile cu viaţa reală aici abia încep.

Naşterea,moartea, iubirea, sexul, despărţirea, spovedaniile, rugăciunile, sms pentru Dumnezeu, distracţiile, cumpărăturile, căştigarea banilor, pierderea banilor – toate  sunt deja posibile pe net.  Totul. Chiar şi sfârşitul lumii acolo e posibil. Acolo chiar e mai posibil. De când cu Anonymous sau cum îi mai cheamă pe ăştea, pseudo Dumnezeii internetului.

Dar iată pietrele să le colorezi pe net nu poţi.Aşa încât să le poţi lua după aceea în mână. Şi nici pe bicicletă nu te poţi da pe net. Şi nici un herring cu cepuşoară şi castravete marinat nu poţi mânca pe net. Există plăceri şi bucurii pe care nu le poţi trăi pe net, oricât de mult s-ar încerca mimarea, reconstituirea lor acolo.  Nu e prea îndepărtată clipa când vom începe a pune dorinţe cum ar fi:  Ca nimeni să nu ne poată lua din viaţa reală micile plăceri. Şi mai ales, să putem trăi aceste plăceri fără ca bucuriile noastre să depindă de numărul de like-ri.  Succes la a vă identifica plăcerile rămase în afara netului. Şi mai ales la păstrarea lor cu sfinţenie.

P.S. Acest articol mi se adresează în primul rând.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply Angelika 11 aprilie 2012 at 02:12

    ” Uaaauuu, parca-s pietre din Egipt”,- asa a spus baiatul meu, Alexandru, 5 ani. E felul de creatie preferabil, si evident participam cu intreaga familie. Procesul captivant, gandurile te duc departe, si cel mai important e ca in suflet e liniste.

  • Reply Radu 11 aprilie 2012 at 07:48

    Laic! 🙂

  • Reply Victoria 11 aprilie 2012 at 11:12

    minuni micuțe 😡

  • Reply diana 11 aprilie 2012 at 12:39

    ce frumoaseee!!
    vreau si eu sa incerc!

  • Reply Mihaela 19 aprilie 2012 at 10:54

    Acum, dupa comentariile de mai sus, ai inteles pt ce pui pe net toate astea? 🙂 Sa te bucuri de clipe de fericire e superb, insa cand le poti iparti si altora si sa vezi cum ii bucura sau se bucura pt tine – e o minune, asa ca hai, nu te mai zgarci 🙂 Asa ca sa se faca mai multa lumina din lumina care se naste in sufletul tau, ca si ea a venit de undeva, de la cineva, dupa cum spuneai intr-un articol de mai sus. Sirul tre sa continue, asa ca nu te opri doar la savurarea micilor placeri de una singura, da mai departe :), ca sunt destule care ne umbresc fata, iar pentru unii bucuriile noastre sunt raze de lumina in intuneric, asa ca fie ca lumina noastra sa lumineaza in intuneric si ca el sa nu o biruiasca! apropo’s de treaba cu a fi o inspiratie pt cineva: eu sincer cred ca poti inspira multa lume doar prin faptul de a-ti trai viata de om intr-un mod autentic, true to yourself, ceea ce-ti reuseste inclusiv atunci cand iti pictez pietrele alea si esti tu insuti inclusiv in mod public. …Si la sigur ca sunt bucurii pe care numai sufletul tau le stie si le poarta, la astea nu atentam.

  • Leave a Reply