De-ale mele

Unde lutul începe să respire

Pe eroul postării de azi l-am cunoscut acum 2 ani la Iurceni, la Bâlciul Olarilor. Mi-a atras atenţia căldura cu care comunica cu oamenii şi umorul cu care îşi trata lucrările din lut. Datorită acestui umor şi lucrările i se vindeau ca pâinea caldă. Ne-am revăzut peste 1 an la acelaşi eveniment. Iar mai apoi, în decembrie, am aflat că lucrările care au făcut furori la Balul Brazilor de Crăciun purtau semnătura întregii sale familii: Andrei, Victoria şi cei 3 copii ai lor. Bradul cu 164 de ulcioraşe din lut atunci a luat locul 2.

Iar acest brad a fost creat de Alin, unul dintre copiii familiei Sclifos şi s-a vândut la Bal cât ai zice peşte. Alin are o pasiune pentru tot felul de avioane, tancuri, vapoare şi soldăţei. Şi este foarte talentat, ca tata şi mama.

Imediat după Bal am primit o invitaţie pentru a veni în vizită la familia Sclifos. Am întrebat dacă vom putea vedea şi atelierul de lutărit. Am un vis de mulţi ani să pot avea şi eu un aparat la care să învârtesc lutul. Şi pentru că deocamdată rămâne doar un vis, mi-ar fi plăcut să vin cu fetele şi să încercăm măcar o dată această îndeletnicire. Acum o săptămână, în sfârşit, am făcut o vizită la familia Sclifos acasă. Andrei pare să nu ardă de nerăbdare să se vadă la tv, de aceea ne-am înţeles să vin fără cameră, deşi mi-ar fi plăcut enorm să pot face o poveste despre această familie de milioane. I-am cerut permisiunea să fac o postare pe blog. A zis că dacă vreau eu aşa, fie.

Pe lângă tocana de iepure şi plăcintele a căror gust probabil îl voi ţine minte tot timpul, am rămas în memorie cu o emoţie care neapărat trebuie să fie pusă în topul motivelor pentru care merită să vizitezi Moldova. Nu sunt atât de multe aceste motive, dar ospitalitatea, căldura şi generozitatea cu care unii oameni ştiu să-şi primească musafirii sunt calităţi pe care nu toate popoarele le eu. După masă a venit şi momentul intrării în sanctuarul meseriei care învie lutul. De aici în colo urmează doar poze.


 

Bineînţeles după o vizită ca asta nu puteam pleca acasă fără un cadou de la meşter. Acest melc este acum o amintire la fel de frumoasă ca şi cele care s-au păstrat doar în memorie. Andrei, ştiu că nu arzi de nerăbdare să ştie toată lumea cât de bravo eşti, dar eu mă închin în faţa talentului, zelului tău şi pozitivismului cu care încarci orice centimentru din jurul tău. Casa ta, familia ta, curtea, ta, gardul tău, vecinii tăi sunt o dovadă a faptului că omul face locul. Oriunde ar fi, chiar şi în Moldova.

Comentarii

Previous Post Next Post

9 Comments

  • Reply karina 10 February 2013 at 01:32

    Consider ca articole despre asemenea persoane ar trebui sa fie date la stiri si plasate pe prima pagina a ziarelor. Astea sunt exemple demne de urmat: e frumos ce face omul, si mai pui ca e implicata intreaga familie, inclusiv cei 3 copii. BRAVO.
    Daaaa, mi-ar place si mie sa simt lutul cum imi urmeaza miscarea miinilor si cred ca ar mai fi doritori, poate se gaseste vreun mester care sa realizeze un master-class si sa ne ofere posibilitatea si nou sa ne implinim visul.

  • Reply natalia 10 February 2013 at 10:02

    Extraordinar …Asta e stire de ora 19 si nu ziua catelului zosea! Pe acest om si ce face el merita sa l cunoasca toata lumea! Foarte frumos …

  • Reply Rodika 10 February 2013 at 12:36

    Chiar daca de la un timp incoace,sunt un pic sceptica gandidu-ma la fraza lui marele Dostoievski ca frumusetzea va salva lumea,totusi mai SPER cind vad asemenea oameni pu care oxigenul este ARTA ,CREATIA, FRUMOSUL.
    Absolut deacord – Omul face locul! Mi-a placut enorm pestele auriu,as vrea sa procur citziva.Nata, se vind undeva in capitala produsele familie Sclifos???
    Merci anticipat!SUCCESE !!
    Copilasii din poze sunt foarte dulci !!!

    • Reply nataalbot 10 February 2013 at 13:50

      Pestii nu pot fi cumparati. Au fost creați ca si trofeu pt concursul celor mai buni pescari. In rest, celelate produse din lut, pot fi cumparate la piata de linga teatrul Mihai Eminescu

  • Reply Rodika 10 February 2013 at 21:29

    In piata de linga teatrul Eminescu nu am vazut asemenea pesti draguti,dar voi mai cauta…
    In familia mea sunt 5 persoane nascuti in zodia pestelui ,inclusiv eu si mereu cumpar asemenea figurine,probabil sunt prea obsedata:::)))

    Apropo ,poza in rama neagra de dupa melc,este BESTIALA …o privire fulger….

    • Reply nataalbot 10 February 2013 at 22:38

      Am scris și mai sus. Peștii nu sunt de vânzare. Sunt un trofeu pentru Campionatul de pescari

  • Reply Rodika 11 February 2013 at 10:44

    Am inteles ca sunt trofeu si nu se vind::))adica trebuia sa precizez ca voi cauta altceva,nu pestii dn-ului Andrei…..
    Am consumat si noi miere de la Vinipuh din sat. Opaci,foarte delicioasa!
    Interesant new look ,dar o sa-mi fie dor de verdele in care sa nascut blogg-ul::))

    Pina la urma conteaza continutul textelor si mesajul final,dar nu culorile!
    Bafta in continuare pu mama blogg-ului!!!

  • Reply Liliana 11 February 2013 at 16:56

    Cunosc aceasta familie, este intr-adevar extraordinara si talentata. Merita sa-i cunoasca toata tara!!!

  • Reply Nicole 16 February 2013 at 15:16

    Draga Nata eu de mult caut informatii despre mestesugarii moldoveni…..si mi-ar placea mult daca ar fi cit mai multe articole despre aceti oameni care au o fantezie care cauta care ne invata sa vedem frumosul din oare si din tot ce ne icnonjoara…..asa ca asteptam de la caemra ta si ochiul tau de a ne aduce cit mai multe despre ei…

  • Leave a Reply