Monthly Archives

July 2013

CĂLĂTORII

AROME DE GRECIA

Prima dată am fost în Grecia prin 2003. Era sfărșit de septembrie, în Nea Moudania, din Halkidiki. Nisipul alb, apa super curată și plaja pustie adunau într-o impresie frumoasă farmecul sezonului de catifea. Dar gastronomia greacă, încercată atunci pentru prima dată, mi s-a părut formidabilă: cu multă verdeață și legume proaspete, cu mult ulei de măsline, cu pește și fructe de mare, cu iaurt delicios. De atunci tzatiki, plăcinta cu spanac, măslinele calamata, marinate în vin m-au cucerit pentru totdeauna. Mai ales așteptam să vină seara, când la un colț de stradă, o brutărie din localitate punea în vânzare plăcinte cu brânză, proaspăt scoase din cuptor. Le serveau cu iaurt răcoritor. Doamne, cît de mult gastronomia unei țări te poate îndrăgosti de ea. Dacă am reuși și noi, moldovenii, să înțelegem asta odată. Și să valorificăm asta cu mai mult bun gust și cu mai multă dăruire.

Acum, de când am devenit o victimă a gusturilor, caut prin călătorii să mă infrupt din tot ce poate oferi anume bucătăria locală.De obicei, asta se înțelege după o vizită la piața agricolă. La supermaket totul este ofilit, veștezit, prăfuit și îmbătrânit. La piață e o explozie de emoții: gusturi și sunete.
20130731-131702.jpg

20130731-131744.jpg
Continue Reading

De-ale mele

CETĂȚEAN AL PĂMÂNTULUI

20130724-014952.jpg

Definitiv? Da n-o să-ți pară rău? Două întrebări care deja mă fac să zâmbesc. Asta după ce mă iritau foarte tare. Răspunsul meu de fiecare dată e același. Nu există definitiv, așa cum nu există mâine. Există doar aici și acum. Orice “definitiv” poate fi înlocuit cu un “niciodată”. Într-o frântură de secundă. Și asta prea puțin depinde de noi, ființele umane.
Dar întrebarea: Da n-o să-ți pară rău? Care-i rostul să o adresezi unui om care a decis deja să suporte cu stoicism toate părerile de rău și să-și asume de toate, și rele și bune?

Continue Reading

De-ale mele

DUMINICĂ PERFECTĂ. ÎNTRE HOJINEȘTI ȘI GREBLEȘTI

Astăzi, am schimbat somnul de duminică dimineață pe un drum până la Hojinești.

Pozele făcute acolo vă vor ajuta să înțelegeți ce ați ratat.  Festivalul Internațional al Olarilor: La Vatra Olarului Vasile Gonceari, unde  în afară de oale, de care eu mi-am cam făcut plinul în ultima vreme, au fost multe alte momente prețioase.

Înghesuiala mare la oalele lui Vasile Gonceari. Meşterul – prins cu griji organizatorice, nevasta şi fiica fac negoţul.

Continue Reading

De-ale mele

SHOW CU PAHARE DE LAPTE ACRU

Dacă aș fi eu producătorul de lapte acru, o sunam pe Lidi să-i propun un contract de promovare. Dar nu sunt nici producător de lapte acru și nici în Moldova showbizul nu funcționează după reguli de: acum îi acum! Avem oameni frumoși. Lidi Scarlat și mama sa. Hai, Lidi, hai!

Aici vedeți și originalul.

De-ale mele

PEENO – O TRUPĂ CU SUFLET, DE SUFLET, DIN SUFLET

Îndrăgostită de copiii aceștia. Din prima clipă cum i-am auzit în mai, la Mai Dulce. Au cântat piese proprii, dar și câteva din popor, intr-un aranjament nou și răsunare absolut inedită. Îndrăgostită de ei ca și de tot ce e fraged, nou, frumos, românesc, luminos, adevărat, din suflet, de suflet, cu suflet și altfel. Dacă vreți o sărbătoare însoțită de o trupă care vă va cânta așa frumos, întrebați-mă vă rog cum să-i găsiți. Vă rog. Ei atât de tare ar trebui susținuți și încurajați, absolvenții de la Arte: Vera cu voce cristalină și lungă ca o coadă de cometă, Mihai cu voce bună de tăiat sticla, dar și de îmblânzit suflete zvăpăiate de fete și toată trupa asta minunată de oameni frumoși și colorați, cu un nume total deocheat. Continue Reading

De-ale mele

BUCOVINA FOREVER

20130713-234427.jpg

Aer, munte, iarbă, verde, accent de moldova, arhitectură de poveste, porți din lemn, imense, cu ornamente,primitoare, cocostârci în loc de radare, anotimpul florilor în floare, gastronomie bună, case care parcă special vor să oprească timpul în loc, agricultură eco, râsete de clopoței pe bancheta din spate, ii, ornamente nemaivăzute, 100 de ani de ii, zeci de culori în afara curcubeului, oale negre, nunți cu fanfară, mire dus de druște, mireasă la braț cu vornicei, ornamente pe farfurii din lemn de cireș, mojar din stejar, tradiții păstrate cu dinții, vase scobite în lemn, broderii lăsate ca amintiri de gospodine care nu mai există, covoare colorate ca salata de vară, drumuri bune, mănăstiri pe care le decolorează timpul, măicuțe cu zâmbete împrumutate de la hortensii înfloritoare, afinată de pe vârf de munte, mai este și zmeurată și frăgănată și doar o zi că să le trăiești pe toate. Nu-i cinstit așa, față de Bucovina. Bucovina nu are nici o vină. Este prea multă pentru cât de puțin durează weekendul. De data asta, Bucovina, ai mai îndrăgostit un om de tine. Irecuperabil. Continue Reading