CANATA

ÎNDRĂGOSTITĂ DE NOUA MEA CASĂ

Când te apuci, prin studenţie, să schimbi căminele sau chiriile e un fel de distracţie. Când devii mare, leneş, cu avere şi sictirit de ideea schimbării unei case pe alta  – e o “distracţie” cu totul specială.  Am atâtea să vă spun, să scriu şi să confesez. Şi mi se întâmplă deseori să adun impresiile mele pe policioara: să nu uit! ca după aceea să le uit cu succes pe toate.  Sunt lucruri care sper să devină stabile, cum ar fi o adresă, un număr de telefon canadian, o familie şi timp pentru această familie, prieteni noi pentru care niciodată nu găseşti timp. Mai sunt şi lucruri deocamdată foarte instabile, cum ar fi pe ce cale să o apuc, cine vreau să fiu, ce şcoală să-mi aleg, cum să economisesc, cum să apuc să-mi trăiesc viaţa aici aşa cum mi-o imaginam în Moldova.

Azi fac o lună de când a pornit aventura: o viaţă nouă în Canada.  Câţi dintre voi au imaginaţie suficientă să vizualizeze emoţiile  care mă copleşesc şi gândurile mele ascunse. Din toate proiectele mele de până acum, acesta este cel mai dificil. Dar şi cel mai interesant. Din fericire, datorită oamenilor mei dragi şi apropiaţi, noilor mei prieteni şi recunosc, spre marea mea surpriză, multelor mesaje pline de căldură şi încurajări pe care le-am primit de la pritenii virtuali, suntem din ce în ce mai bine. Lista de taskuri devine mai mică. Notele de plată se reduc şi devin previzibile.

Acum, că tot am, în sfârşit, internet acasă, o să ne scriem mai des. Şi voi renunţa la obiceiul de a pune pe policioara: să nu uit ! ceea ce poate fi scris azi. Eu cred că ochii care nu se văd se uită şi asta nu mă descurajează deloc în a scrie în continuare pe acest blog, dar despre o altă Nata. Nata – mama, iubita, gospodina şi rând pe rând, vor veni studenţia, profesia şi altele.  Deocamdată, dacă tot am lipsit atâta de aici, hai să revin cu lucruri frumoase, cu un top lucruri care mă fac să mă simt bine la mine acasă, în Canada. Să nu ezitaţi să-mi scrieţi care sunt lucrurile care vă fac pe voi să vă simţiţi bine acasă la voi.

Voi începe cu kilogramele cărate din Moldova: Îmi plac covoarele mele de la Iaremcea. Le-am adus de la Kiev, prin luna mai, cu gândul că se vor potrivi la decorul din noua mea casă. Am avut dreptate. Lână, culorile, căldura lor îmi fac casa mai primitoare.

Îmi place ce văd din patul meu, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc. Iepurii mei, draperiile de la Ikea, noile mele orhidei şi o stradă liniştită, îngrijită şi frumoasă.

Îmi plac în noua mea casă tablourile Eudochiei Zavtur. Au făcut o cale lungă până aici. Dar au ajuns întegi şi nevătămate. Fapt pentru care le mulţumesc celor de la DHL. Încă ne mai chinuim să le facem rame la toate ca să le agaţăm pe pereţi. Dar îngerul primit în dar de la Eudochia deja se împacă cu mobila din lemn curat, păpuşile mele preferate şi dantele aduse de acasă. Arată fix ca în visele despre noua mea casă.

Îmi plac căluţii din lemn, ciopliţi de meşterul Grigore Posternac. Ei  îmi aduc multă linişte în  casă şi se asoretează cu bastoanele parfumate de la Ikea. De fapt, Ikea rules mai la toate capitolele, mai puţin mobilierul solid.

Îmi plac cleştele cu care sunt prinse tablourile Evei.

Îmi place culoarea etajerelor din camera fetelor. Eu am ales-o, eu le-am vopsit.

Îmi place să am pe frigider operele de artă ale fetelor mele. Ne trezim la 6.30 în fiecare zi ca să meargî la şcoală. Autobuzul şcolar le aşteaptă după colţ şi tot cu el sunt aduse acasă. În fiecare zi vin altfel, cu expresii noi, cu franceză quebecoază, cu impresii despre o şcoală aşa cum nu au mai văzut.

Îmi place să învăţ şi eu de la copiii mei. Par exemple, cine dintre voi ştie cum se numeşte curcubeul în franceză? Maman, c’est arcenciel! Adică arcă în cer.

Îmi place să mă uit la aceste cucoane autocolante, în timp ce vrăjesc în noua mea bucătărie. Oalele încă urmează să fie încercate, probabil chiar azi.

Îmi place să am aer şi lumină în bucătărie, de aceea geamul şi busuiocul proaspăt mă fac să-mi amintesc de hitul celor de la ROA  – place, place, place

Îmi place gadgetul ăsta deloc sofisticat care a venit în casa noastră după ce chiar în prima zi de şcoală a fetelor am întârziat la lecţii.  Ne-am scăpat cu somnul şi fiecare a  mizat pe alarma celuilat. De atunci din micile lui boxe răsună 99,5 FM, Radio Classic Montreal  – doar muzică clasică şi foarte puţină vorbă. Şi tot el ne trezeşte dimineaţa. Un radio pentru oameni în etate sau pentru cei ca noi, cu psihicul zbuciumat de stres. Dacă tot venise vorba, cea mai frecventă publicitate la ei este cea pentru un loc într-un cimitir de lux din Montreal.

Îmi place draperia din baie. Pentru că e lucrată de maică-mea şi pentru că  are un print creat pentru Ikea, de vreun student şmecher  de la vreun colegiu de Arte.Casa am luat-o goală, fără mobilă, fără electrocasnice, fără draperii. Dar la draperia din baie am ajuns în ultimul rând. Şi nu regret. Am ochit stofa asta din o sută altele.

Îmi place terasa noastră. Cu toate că nu am apucat să beau aici nici măcar un pahar de vin sau o cană de ceai aici,  pentru că s-a făcut deja rece afară, îmi place să ştiu că o am. Acest patchwork croşetat de Ecaterina Curmaeva este însă tare de folos în răcoritoarele seri de toamnă canadiană. Mulţumesc Ana, pentru cadou.

Mai am multe lucruri care îmi plac în noua mea casă. Dar mă opresc aici. Şi revin, promit, sper, cred, în fiecare zi, dacă tot încă am timp liber, cu alte: îmi place…

Mâine vin cu o super noutate pentru cei care au grijă de ce mânâncă şi cum mănâncă. Dar aveţi răbdare.

Un pup de la Montreal.

Comentarii

Previous Post Next Post

50 Comments

  • Reply moldoveancadincanada 23 September 2013 at 21:13

    Foarte frumos. Ma conving pentru a nustiu cita oara ca atunci cind depui dragoste in ceea ce faci se vede de la o posta 🙂
    Ca tot ai intrebat care sunt lucrurile care ne fac sa ne simtim bine acasa la noi, pentru mine este un coltisor din casa, in care dupa o zi de lucru ma asez si citesc ceva interesant sau privesc TV-ul si imi da asa o stare de bine si ma face sa ma simt Acasa 🙂 Asta e colutisorul de care vorbesc
    https://fbcdn-sphotos-h-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/971455_10151651111099449_1834330697_n.jpg

    • Reply nataalbot 23 September 2013 at 22:04

      frumos si intim…. mai adauga-i niste poze vesele cu voi, in niste rame neasteptate…., asa o sugestie

  • Reply Ludmila 23 September 2013 at 22:14

    De o vreme incoace am momente de ezitare cind ma gindesc ca degraba voi incepe si eu sa traiesc intr-o societate absolut necunoscuta pentru mine…… Nata, postarile tale imi readuc gindurile pozitive,si dorinta de a fi cit mai repede acolo…Un mare multumesc pentru aceasta

  • Reply Nata 23 September 2013 at 22:22

    Ador chestiile alea crocesate pe care i-ai postat Nata: de pe noptiera si patul fetelor, cuvertura de la patio; incat si predominarea cotonului, lanei si a lemnului.

  • Reply olga 24 September 2013 at 00:20

    Doamne!!! parca am citit o carte, o poveste….merg la culcare sa visez in continuare/

  • Reply alex 24 September 2013 at 01:10

    “la mine acasa, in Canada” 🙂 suna frumos, iti doresc si peste 1 an sa ramai cu aceeasi impresie 🙂 Chiar imi este foarte interesant ce surprize placute va va aduce viata de aici :))

    Interesant de asemenea ca asa oameni mari ca voi, cu stat social, au decis totusi sa paraseasca moldova, iar oamenii mici care traiesc de la salariu la salariu – continua sa se inchine, sa sufere si sa spere.

    Succese mari mari mari !

  • Reply stela 24 September 2013 at 08:07

    Cald si colorat ! Nata, trebuia sa-ti spun ca functionarii corpurilor diplomatice, inainte de a pleca din Moldova, isi fac plinul de rame la noi, caci pretul nu este asa de usturator ca la ei acasa. Poate acum aveai deja tablourile agatate 🙂

    • Reply nataalbot 24 September 2013 at 14:10

      Cu drag mi-aş fi luat rame, dar nu mai aveam locuri în bagaje:) si am scos tablourile de pe carcase ca sa le aduc aici

  • Reply Curatenie profesionala Chisinau 24 September 2013 at 09:11

    Ma tem ca o sa starnesti si mai mult dorul de duca a moldovenilor care si asa pleaca pe un capat. Istoriile optimiste sunt incurajatoare, dar prea amagitoare pt cei mai slabi de inger.
    Cu un carcater puternic ca al Natei cred ca reusesti sa rastorni muntii, dar mite sa te acomodezi in Canada. Lucrurile bune nu vin de la sine. Sunt un rezultat a ceea ce face si suntem. Asta trebuie sa intelgem si atunci vom fi mai fericiti.

  • Reply Tatiana 24 September 2013 at 13:52

    Foarte cu gust aranjata casuta, camerele asa calde si primitoare….
    adie a caldura, a soare pe asa timp rece…
    eu cred ca si iarna se poate cu o ciocolata fierbinte, cu ardei iute, sa stai invelita la terasa si sa savurezi prima zapada…

    succese in toate!

  • Reply Ana 24 September 2013 at 16:27

    Esti super. Te invidiez mult ca ai ajuns acolo.

  • Reply Tezera 24 September 2013 at 17:34

    super tare! Nata, esti incantatoare! Si curajul tau este molipsitor!!

  • Reply Ecaterina 24 September 2013 at 18:46

    Nata este o norocosa pentru ca are familia in Ca care o susține si asta este cel mai important. Pentru ceilalți veniți cu 3 valize si fara cineva care sa i ajute este mai diferită integrarea. Este o aventura de lunga durata care necesita multă răbdare, timp, curaj, putere si desigur munca. Succese mari Nata si fie ca visele tale sa devină realitate cit mai curind. Esti o femeie puternica

  • Reply Dorina Sova 24 September 2013 at 19:09

    Draga Nata te urmaresc cu drag, la tot ceea ce scrii. Ne lipsesti foarte mult! ai o casa noua aranjata cu gust si multa originalitate! Super!

  • Reply Tamara 24 September 2013 at 22:12

    C`est sur que vous allez tout reussir)))
    Si on a des problemes avec le francais, je pourrai vous aider avec plaisir))))

    • Reply Alex 25 September 2013 at 02:20

      Comment aider si votre français est plein de fautes?

  • Reply Tamara 24 September 2013 at 22:15

    La maison, d`apres les images, est tres agreable)))
    Cat de mult mi-asi dori si eu o astfel de casuta…

  • Reply Rodika 24 September 2013 at 22:32

    CALD,GINGAS,DULCE…….asta imi vine in gind privind si citind ……..
    Ve-ti reusi in toate sunt sigura!!!
    Fie ca sa aveti mereu in casa si in suflete- Arcenciel!!!
    Pupici de la Moldova!!!!!!

    • Reply Iurie 25 September 2014 at 03:48

      “…de la Moldova” – super! Stampila de calitate…

  • Reply Gina 25 September 2013 at 10:05

    citeam povestea frumoasa de mai sus si cind am finisat mi-am dat seama ca pe fundal se auzea piesa asta http://www.youtube.com/watch?v=DHEOF_rcND8&list=PLPkdLKqSwwvMMtLWbi21H8-9eJIzF7Qp6 . si totul este atit de firesc, de ok, de simplu. dorul de tine ne face mai puternici.

    • Reply nataalbot 25 September 2013 at 14:05

      frumoasă, tare frumoasă piesa. Multumesc.

  • Reply mariaS 25 September 2013 at 19:31

    Salut…..foarte frumos spus….eu am venit aproape 4 ani in urma in Montreal…si acum imi amintesc ce diferit imi parea tot….si ce rau imi parea ca am venit….totul imi parea sur…si nu cum ar trebui sa fie….acum dupa atita timp…..dupa ce am si un copil aici….si cind citesc ce scrii …..e intr-adevar asa…..si asa a fost intotdeauna….de cind am venit asa a fost….oare ce a fost la mijloc….nu pot sa-mi dau seama…..doar aici e mult mai calm….oamenii sint mai zimbitori…..si uneori chiar mai intelegatori….ai descris tot asa cald si frumos……apropo…in ce zona e asta?

  • Reply dana 26 September 2013 at 10:48

    Citesc si incep sa visez,cum intr-o zi lo sa ajungem sa finisam casuta noastra si sa simt si eu “oboseala” absolut placuta de a face eforturi sa-ti amenajezi, o oaza de liniste si pace a ta…..
    Iubesc felul tau de a scrie…. ma face sa cred ,ca as putea face orice si cu siguranta am sa reusesc

  • Reply Maria S 26 September 2013 at 11:01

    Felicitari si bafta multa!

  • Reply browser 26 September 2013 at 14:16

    Felicitari!
    Si acum o gluma de care mi-ai adus aminte cu postarea ta:

    Diary of a Demented Snow Sniveler

    December 8- 6:00 PM
    It started to snow. The first snow of the season and
    the wife and I took our cocktails and sat for hours by
    the window watching the huge soft flakes drift down
    from heaven. It looked like a Grandma Moses print. So
    romantic we felt like newlyweds again. I love snow!

    December 9
    We woke to a beautiful blanket of crystal white snow
    covering every inch of the landscape. What a fantastic
    sight! Can there be a more lovely place in the whole
    world? Moving here was the best idea I’ve ever had!

    Shoveled for the first time in years and felt like a
    boy again. I did both our driveway and the sidewalks.
    This afternoon the snowplow came along and covered
    up the sidewalks and closed in the driveway, so I got
    to shovel again. What a perfect life!

    December 12
    The sun has melted all our lovely snow. Such a
    disappointment! My neighbor tells me not to worry-
    We’ll definitely have a white Christmas. No snow on
    Christmas would be awful! Bob says we’ll have so much
    snow by the end of winter, that I’ll never want to see
    snow again. I don’t think that’s possible. Bob is such
    a nice man, I’m glad he’s our neighbor.

    December 14
    Snow, lovely snow! 8 inches last night. The
    temperature dropped to -20. The cold makes everything
    sparkle so. The wind took my breath away, but I warmed
    up by shoveling the driveway and sidewalks. This is the
    life! The snowplow came back this afternoon and
    buried everything again. I didn’t realize I would have to
    do quite this much shoveling, but I’ll certainly get back in
    shape this way. I wish I wouldn’t huff and puff so.

    December 15
    20 inches forecast. Sold my van and bought a 4×4
    Blazer. Bought snow tires for the wife’s car and 2
    extra shovels. Stocked the freezer. The wife wants
    a wood stove in case the electricity goes out. I think
    that’s silly. We aren’t in Alaska, after all.

    December 16
    Ice storm this morning. Fell on my ***** on the ice in
    the driveway putting down salt. Hurt like hell. The
    Wife laughed for an hour, which I think was very
    cruel.

    December 17
    Still way below freezing. Roads are too icy to go
    anywhere. Electricity was off for 5 hours. I had to
    pile the blankets on to stay warm. Nothing to do but
    stare at the wife and try not to irritate her. Guess I
    should’ve bought a wood stove, but won’t admit it to
    her. God I hate it when she’s right. I can’t believe
    I’m freezing to death in my own livingroom.

    December 20
    Electricity is back on, but had another 14 inches of
    the damn stuff last night. More shoveling! Took all
    day. The damn snowplow came by twice.
    Tried to find a neighbor kid to shovel, but they said
    they’re too busy playing hockey. I think they’re
    lying.
    Called the only hardware store around to see about
    buying a snow blower and they’re out. Might have
    another shipment in March. I think they’re lying. Bob
    says I have to shovel or the city will have it done
    and bill me. I think he’s lying.

    December 22
    Bob was right about a white Christmas because 13 more
    inches of the white **** fell today, and it’s so cold,
    it probably won’t melt till August. Took me 45 minutes
    to get all dressed up to go out to shovel and then I
    had to piss. By the time I got undressed, pissed and
    dressed again. I was too tired to shovel. Tried to
    hire Bob who has a plow on his truck for the rest of
    the winter, but he says he’s too busy. I think the
    ******* is lying.

    December 23
    Only 2 inches of snow today. And it warmed up to 0.
    The wife wanted me to decorate the front of the house
    this morning. What is she, nuts?!!
    Why didn’t she tell me to do that a month ago? She
    says she did, but I think she’s lying.

    December 24
    6 inches – Snow packed so hard by snowplow, I broke
    the shovel. Thought I was having a heart attack. If I
    ever catch the son of a ***** who drives that snow
    plow, I’ll drag him through the snow by his balls and
    beat him to death with my broken shovel. I know he
    hides around the corner and waits for me to finish
    shoveling and then he comes down the street at a 100
    miles an hour and throws snow all over where I’ve just
    been! Tonight the wife wanted me to sing Christmas
    Carols with her and open our presents, but I was too
    busy watching for the damn snowplow.

    December 25
    Merry f—ing Christmas! 20 more inches of the damn
    slop tonight – Snowed in .
    The idea of shoveling makes my blood boil. God, I hate
    the snow!
    Then the snowplow driver came by asking for a donation
    and I hit him over the head with my shovel. The wife
    says I have a bad attitude. I think she’s a fricking
    idiot. If I have to watch “It’s A Wonderful Life” one
    more time, I’m going to stuff her into the microwave.

    December 26
    Still snowed in. Why the hell did I ever move here? It
    was all HER idea.
    She’s really getting on my nerves.

    December 27
    Temperature dropped to -30 and the pipes froze;
    plumber came after 14 hours of waiting for him, he
    only charged me $1,400 to replace all my pipes.

    December 28
    Warmed up to above -20. Still snowed in. The ***** is
    driving me crazy!!!

    December 29
    10 more inches. Bob says I have to shovel the roof or
    it could cave in. That’s the silliest thing I ever heard.
    How dumb does he think I am?

    December 30
    Roof caved in. I beat up the snow plow driver, and now
    he is suing me for a million dollars, not only for the
    beating I gave him, but also for trying to shove the
    broken snow shovel up his ***** . The wife went home to
    her mother.
    Nine more inches predicted.

    December 31
    I set fire to what’s left of the house. No more
    shoveling.

    January 8
    Feel so good. I just love those little white pills

  • Reply Doina 26 September 2013 at 14:40

    Buna, off-topic
    unde pot vedea reportajul cu plecarea Natei? nu am gasit cautind pe google?

    Multumesc

    • Reply nataalbot 26 September 2013 at 16:37

      Ce reportaj?

      • Reply maria macari 26 September 2013 at 21:17

        Ma bucur ca ai o casa care-ti place, asta conteaza mult, cu atat mai mult ca o amenajati si o decorati cu lucruri de-acasa. Va doresc sa va simtiti bine in Canada, si sa va fie cald si confortabil in casa voastra.

  • Reply Lidia 27 September 2013 at 09:05

    Mi-am luat o cana mare de ceai cu o felie de tort ”Skazka” si am inceput sa o citesc pe Nata. La un moment dat m-am oprit si nu-mi puteam da seama ce e mai dulce: articolul sau torta? E un mesaj cu adevarat frumos – plin de inspiratie si caldura domestica. Respect Nata! (pentru curajul de o lua de la capat si de a trai pentru tine si copiii tai, nu pentru lume (cu toate ca lumea iti simte lipsa)).

  • Reply cristina 28 September 2013 at 11:10

    citesc cu invidie, ca un moldovean de rind , unde sinteti Nata, si vreau sa ma schimb, aici unde sint , sa fiu ceea ce nu sint, privind pozitiv cu o minte pozitiva lucrurile care le am si pe care vreau sa le am.Pup, merci pentru lumina ta….

  • Reply MARIANA 28 September 2013 at 22:31

    Nata ma bucur pentru voi, si mie imi place, place, place…. noua ta casa, dar mai ales cit de mult mi-as dori sa aud si eu franceza aceea de la Sofia si Eva. Pup de la mine voua!!!

  • Reply Rodica 1 October 2013 at 23:46

    Eu m- am indragostit de optimismul tau,te-am fresco permit
    Nu foarte demult,dar imi esti foarte draga,si eu sunt in
    Strainatate si vreau sa ma molipsesc de optimimsm… Astept tot mai multe postari
    De ale tale…pup si numai bine

  • Reply Lili 15 October 2013 at 21:05

    Nata, mi-e dor de tine…

  • Reply Kokolina 4 November 2013 at 17:29

    … şi mie mi-e dor de tine …

  • Reply enya 30 December 2013 at 15:21

    nata, esti bravo ca intre cariera si familie ai ales cea din urma,…bucuria de a fi alaturi de copii…de a fi iubita si de a iubi!!!CA este si visul multor moldoveni …parca stabiliti si pusi bine pe picioare, si in acelasi timp – zapaciti.daca se poate,sa-mi scrii pe mail, cu ajutorul carei agentii ai ajuns sa-ti traiesti visul…cautam un ghid sigur.merci anticipat!!!!

    • Reply nataalbot 31 December 2013 at 16:56

      Fără nici o agenție.Le-am făcut pe toate singură. Și cu sfaturi de la oameni care au trecut prin această experiență.

  • Reply Polvei Diana 27 July 2014 at 03:35

    Draga Nata , noi avem planuri sa plecam in Canada ! Am depus deja actele asteptam raspuns . Daca sincer pentru noi blogul acesta este foarte interesant si ca un ghid , absorbim tot ce priveste Canada cu mare placere.

    • Reply nataalbot 27 July 2014 at 10:39

      Dragă Diana, când ajungeți aici dați un semn.

  • Reply carmen 23 September 2014 at 10:46

    Am accessat fara sa vreau comentariile voastre , si m-au surprins placut. Mai intai de toate, sunt fericita ca va scrieti in romaneste desi probabil ca multi dintre voi ati invatat in ruseste., apoi vad ca in inimile voastre s-a pastrat acea caldura sufleteasca specifica zonei, acea energie pozitiva care emana fiecare din voi. Va felicit pentru asta si va rog sa nu va pierdeti aceasta trasatura. Eu locuiesc in Romania, desi am fost in Canada, si drept este ca nu m-am simtit ca acasa in aceasta tara , asa ca am ales sa ma intorc. Va iubesc , va admir pentru echilibrul vostru, sunteti deosebiti. Pentru Nata, nu ii doresc decat sa fie “descoperita” si apreciata la adevarata ei valoare. Sa ramaneti vii si puternici in traditiile voastre, sa fiti sanatosi si sa dainuiti multi multi ani prin calitatile voastre. Va iubesc

  • Reply Iurie 25 September 2014 at 03:28

    Sunt, probabil, unicul, care ceva nu intelege in toata povestea asta… Oare la noi acasa, in Moldova, este imposibil de avut un apartament cu balcon si vedere la strada? Nu inteleg, de ce ar trebui sa te lansezi in “provocarea vietii” avind ca obiectiv… ce? Un trai linistit si asigurat? Oare in Moldova nu poti avea un trai linistit, cu serviciu, apartament/casa, masina, televizor, plecari la mare, distractii etc? Ce “CEVA” poti avea “acolo”, care nu poate fi gasit in Moldova (nu scriu “acasa”, deoarece, daca inteleg corect, e un termen deja depasit pentru tine?).
    Personal, am avut ocazia sa locuiesc peste hotare mai mult timp (Marea Britanie)si am locuit in conditii “de sera”, unde totul era achitat – cazare, masa, asigurare (eram inclus intr-un “proiect”). Deseori imi venea gindul – daca cineva mi-ar garanta conditii de existenta “fara griji” – serviciu, domiciliu, salariu suficient etc., as accepta oare sa fac “marea schimbare”? Raspunsul a fost si ramine univoc – NEVER !
    Pina la urma, ce au “ei” altceva, mai mult decit avem “noi”? Casa, masina si televizor color? Pai asta am si aici! Serviciu si salariu satisfacator? Am si aici! Altceva ce au? Griji ordinare cotidiene, gen copiii – la scoala, economia stricta a cheltuiellilor, probleme cotidiene, alergaturi dupa una, dupa alta etc – pai asta avem si aici!!! Si atunci, CARE E MAREA MOTIVATIE, de a schimba “ceva” pe “altceva” identic, aparent mai bun?
    Or fi “acolo” strazile putin mai curate (daca asta, pentru tine, conteaza atit de mult, incit devine un motiv enorm si suficient pentru emigrare (personal, nici nu prea examinez, “la centimetru patrat”, strazile noastre)), or fi zimbetele de complezenta ale celor de “acolo” ceva mai largi (desi toata lumea de “acolo” intelege, ca nu conteaza ce simti, conteaza ce afisezi), ar fi poate altceva (magazine?), dar la sigur, ceva CATEGORIC INVENTAT, care (hai sa recunoastem, suntem de-ai nostri…) serveste, de fapt, in calitate de motiv salvator si de autosugestie – “…O, da, “asta” e, “asta” e cel mai important, pentru mine “asta” conteaza enorm, fara “asta” nu pot sa-mi imaginez viata, etc…
    Si ultima nedumerire. De ce totusi, te simti atit de atasata de noi, de cei de “aici”, de ce conteaza pentru tine existenta acestui fir firav de conexiune virtuala cu “noi”, de ce vii pentru “noi” cu impartasiri si trairi, de ce conteaza enorm, pentru tine feed-backul pe care-l colectezi de pe net cu setea unui calator aflat in arsita unui pustiu, de ce?
    Sa nu uitam de eternul “blestem” implicit, pentru cei plecati: dorul de casa, care va perpetua pina la momentul plecarii pe veci, la cimitirul de lux “de acolo”, imposibilitatea de a savura “pe viu” caldura prietenilor (dar si raceala mobilizatoare a dusmanilor) si… o Doamne, sentimentul de “pustnic” aruncat prin hazardul destinului pe meleaguri straine, sentiment care nu va fi compensat nici o data de placerea “privelistii unei strazi” vazute din geamul unui apartament inchiriat si nici chiar din geamul unei case proprie (visul nebun al oricarui dintre “noi”)…

    • Reply nataalbot 25 September 2014 at 09:45

      Dragă Iurie, câți oameni, atâtea destine, știi? Ce știi tu despre motovațiile mele? Și dacă ți-aș spune care sunt adevăratele mele motivații, m-ai crede? Abține-te de la a îmbrăca oamenii după propria croială. Te asigur, că această schimbare nu am făcut-o pentru un trai mai bun. Pentru că un trai foarte bun l-am avut în Moldova.
      Dacă ti-as spune că am avut nevoie sa învăt lucruri noi și in Moldova nu am putut gasi asta, m-ai crede? Daca ti-as spune ca mi-am dorit sa ma rup de confortul meu, pentru a-mi permite, cit nu e tirziu, o provocare, m-ai crede? Cit despre scrierele mele pe acest blog, sunt un animal foarte social, Iurie, nu scriu carti, dar imi place sa scriu. Pe linga asta imi place sa gatesc, sa ma ocup de copii, sa invat lucruri noi. Scrierea face parte din boiurile mele. In plus, este o forma a mea de ma expune social si a tine legatura cu niste oameni. Ar tebuie sa ma simt vinovata pentru asta? Nu impun nimanui scrierele mele, dar faptul ca ai ajuns sa ma citesti, ma face sa cred ca a meritat sa iti pierzi timpul ca sa-mi scrii un mesaj. Sanatate!

      • Reply Iurie 27 September 2014 at 08:15

        Draga Natalia (na, ca-mi permit tupeul sa ma adresez in asa mod unei celebritati (fara ironie!)), probabil ca nu am plasat corect accentele.
        Rabufnirea mea (daca o calific aşa), nu este axata pe interpretarea deciziei pe care ai luat-o, pornind de la motivele pe care le-ai avut, oricare nu ar fi fost ele (desi, probabil intuiesti, ca fiind persoana publica si celebră destul timp pe meleagurile noastre, iar pe de alta parte, Moldova fiind doar o mahala mare, “motivele” tale nu sunt o mare taina, cu toate distorsionarile de rigoare, care apar la transmiterea “stirii” de la om la om).
        Inteleg perfect savoarea gestionarii tangibilitaţii personale, care poate fi realizata doar “acolo”, deoarece aici (of si iarasi of!)suntem inclusi (cu voie sau fara) in “retea” – de rude , de obligatii, de monitorizari etc. Apropo, fiind un timp peste hotare, am avut parte de atare savoare… Nu zic, nu e rău, deci savurare placuta in continuare îti doresc!
        Rabufnirea si imboldul de a scrie a venit de la parcurgerea mesajelor de pe acest mic forum. “Ah ce bine ca ai reusit sa evadezi de aici…”, “ah, cit de mult te invidiez si cit de mult mi-as dori si eu sa plec acolo…”, “ah, Canada, tara de paradis!” si altele multe de acestea.
        Daca as avea posibilitatea financiara, as arenda un vapor mare-mare, pentru toti doritorii de a pleca din “iadul de aici” si as anunta data si ora imbarcarii. Calatoria spre orice destinatie (doar tur) ar fi gratuita si cu fanfara inclusa ca bonus!
        Cum naiba oare se face ca anumitor (calificativ) de la noi, dintr-o data, li se lumineaza si li se limpezeste atit de mult mintea, incit sesizeaza ca iată, deja se înăbuşă aici, deja nu le ajunge aer, deoarece autoaprecierea (obiectiva, desigur) le spune ca au ajuns la aşa nivel de “sclipire multidimensională” încît… cogineaţa locală şi gloata surie de cosângeni nu mai cadreaza cu “aspiraţiile fireşti” ale propriei distinse personalităţi şi… doar “alte meleaguri”, poate, le-ar reda nivelul dorit de oxigenare a plămânilor şi a minţii, doar pe alte meleaguri şi-ar realiza pe deplin “potenţialul” si “valoarea”.
        In rest, draga Natalia, toate bune si frumoase, iti doresc o depănare liniştită a firului vieţii, in armonie cu tot ce ai si cu ce vei mai avea la noua ta casa.

        • Reply nataalbot 28 September 2014 at 09:50

          Forumurile nu sunt decat o mica si irelevanta fisura prin care poti simti pulsul unui popor. Este firesc la asemenea subiecte sa avem atat o avalansa de suporteri cit si aparitita unor Don Quijote ca tine. Si sa nu crezi cumva ca acesti oameni brusc peste noapte au ajuns la concluziile lor de evadare. Asemenea ganduri se coc mult timp, iar la mine pe blog si-au gasit doar locul de exprimare.

    • Reply canadianu 10 May 2015 at 13:01

      Iurie, daca nu stii ce are Canada (sau orice alta tara MULT mai civilizata decat cele din lumea a 3a gen Moldova sau Romania) in plus desi zici ca te-ai plimbat pe afara inseamna ca nu prea te duce capul. Parerea mea.
      ps : eu, dupa aproape 8 ani de Canada, inca mai sunt impresionat cand soferul de autobuz imi multumeste ca am compostat biletul, iar pasagerii ii multumesc acestuia cand coboara

  • Reply Iurie 8 October 2014 at 10:11

    Da’ la noi…

    Da’ la noi a inceput campania electorala!
    Feţe-feţe de politicieni si analisti (de la “a face analize”) s-au lansat în polemici, critici, promisiuni, zoiri reciproce etc., tocmai cum e bine pentru aceasta perioada. E perioada de aur a jurnalistilor care-i provoaca pe politicieni (şi nu numai) la sinceritati si ne ofera, aproape zilnic ştiri-bombe! Voronin! Petrenco! Lupu! Filat! Nantoi! Vrem mai repede acasa, sa deschidem televizorul! Viaţa pulsează! VIN ALEGERILE !!!

    Da’ la noi a fost festivalul vinului – iaraşi prilej de dat în spectacol pentru cei multi şi mici, dar şi pentru cei putini dar mari. Oaspeţi, vin mult, concerte, tone de gunoi care au fost colectate din PMAN…

    Da’ la noi se apropie Hramul oraşului! Chirtoacă va tăia panglica drumului ce duce spre sect.Ciocana! Ura! Chirtoacă l-a construit! Singurel ! Iata de ce, “votati PL!”

    Da’ la noi a venit toamna… E cam frig, lumea intreba “oare cînd vor da caldura”…

    Da’ la VOI ?

    • Reply Ghena 23 October 2014 at 21:27

      Iurie, pur si simplu Bravo! Sustin la 100% cele relatate de tine!
      Mai facut sa ma amuz foarte tare, in special ultima postare. Totusi, trebuie sa stii ca lipsa de tact si respect fata de opinia celorlalti este unul din marile neajunsuri ale poporului nostru. Sintem un popor mai putin rafinat pe plan emotiv, ceea ce creaza ca urmare marile vicii ca invidia si ura pentru reusitele semenilor nostri, respectiv bucuria si ,,haz de necaz” pentru esecul lor. Frustrarea pe care o resimti, Iurie, tu in Moldova, din cauza grijilor, vesnicii goane dupa bani, concurentei cu semenii tai care reusesc mai bine (in pofida faptului ca tu esti increzut ca esti mai bun de 100 de ori ca ei)… te chinuie, te macina. Ca rezultat ajungi sa-ti pui intrebarea: De ce EU, asa Patriot, nu sunt atat de apreciat ca acei ,,tradatori de Patrie” care au plecat peste hotare si se tot avanta in descrieri si declaratii pompoase???
      Mai multa icredere in sine, Iurie, si viata va fi mai frumoasa, si sufletul tau mai impacat.
      Sa ne invatam sa ne bucuram si sa ne mandrim de reusitele neamului nostru, oriunde ar fi! Doar atunci, nu vom mai avea declaratii, la Voi, la ei… ci doar la NOI – poporul nostru iubit si drag!!!

      • Reply Iurie 29 October 2014 at 08:19

        Extraordinar! De unde ai luat ca am cituşi de puţina frustrare? Probabil scriu mult si incâlcit, dacă unii reprezentanţi ai “lumii”, adică tu, au înţeles astfel mesajul meu.

        Din contra, firul roşu al mesajelor mele este că suntem în stare să fim fericiţi acasă! Şi nu deoarece sunt patriot. Sa-ti spun un secret – sunt prea pragmatic ca sa fiu patriot (dar sa nu spui nimanui). Şi încă ceva, care se referă la mine – chiar nu aş avea motov de frustrare. Eu am aici, în Moldova, totul ce mi-aş dori, adică un serviciu foarte bine plătit, casă, masă, maşină, rude etc şi chiar sunt apreciat de cei, care mi-ar plăcea să mă aprecieze.

        Invidie? Da de unde??? Ba din contra! Ia zi – ce ai tu “acolo” şi eu nu am aici? Chiar sunt curios! Poate “papi” două găini pe zi? Sau poate dormi pe două paturi şi priveşti concomitent două televizoare?

        În schimb, pot să enumăr multe, de care te lipseşti tu, fiind “acolo”!

        Ceea ce nu am acceptat nici o data este eterna scâncire a semenilor mei, care sunt aici şi cărora veşnic ceva nu le ajunge – ţara e rea, salariul e mic, şefii sunt nesuferiţi, guvernarea e proastă, în fine – globul se roteşte nu în direcţia corectă! Şi, desigur, unica salvare este evadarea spre paradisul altor ţări!

        Ok, dacă e aşa, aşa să fie! Doar am scris ca dacă aş avea posibilitatea, chiar i-aş ajuta pe toţi să-şi realizeze visul, adică să plece acolo unde este foarte bine şi să nu mai scâncească atâta!

        Dar bine, fiecare-şi construieşte propriul destin şi nu ştiu dacă este cineva mai tolerant decât mine la acest capitol.

        Referitor la ultima postare – halal daca nu ai inteles “cârligul” mesajului dar nici savurarea sinceră (de către mine, cel cu limba bifurcată) a pitorescului nostru…

        • Reply canadianu 10 May 2015 at 13:05

          “ce ai tu „acolo” şi eu nu am aici?” N-o sa intelegi niciodata. Si nu, nu e vorba de gaini, paturi, vilane, mertzane sau alte chestii de acest gen.

    Leave a Reply