EVENIMENTE

PREMIERĂ! UN FILM DESPRE IUBIRE ÎN TOATE “CULORILE”


 

<RO> A fost o perioadă în relaţia mea cu Viorica, acum 2 ani cred, când pur şi simplu a dispărut din vizor. Nu ne vorbeam, nu ne sunam, nu ne întălneam. Nu că ar fi fost mult mai activă comunicarea noastră până la asta. Dar, cel puţin, 1-2 ori pe săptămână ne vorbeam la telefon. Aici însă, a fost o tăcere totală. Când am sunat-o să întreb ce  s-a întâmplat, mi-a spus simplu: scriu un scenariu. Îmi este greu. Trebuie să transmit o idee foarte importantă, dar să o transmit aşa ca lumea să o prindă, să o înţeleagă şi să o accepte.  Peste ceva timp mi-a trimis şi scenariul să-l citesc.  Viorica are un talent mare în a rămâne femeie în meseria sa cinematografică. Adică în a ţese intuiţie, cu experienţă personală şi cu întortocheri de situaţii psihologice foarte interesante. Mie scenariu mi s-a părut curios, bineînţeles că am adăugat eu ale mele 5 kapeici, dar neînsemnate. Apoi Viorica iar a lipsit din vizor. Intrase în producţie. Producţie anevoioasă, complicată, cu casting, costume, echipamente, locaţii, filmări nocturne. Apoi a venit o altă perioadă, poate chiar mai complicată. Post producţia. Montaj video, (montaj) sunet, grafică, muzică specială pentru film. Ce să mai zic?  Cinematografia are o bucătărie atât de complicată, atât de consumatoare de energie şi eu încă multe nu le cunosc. Lucrurile devin şi mai complicate când trebuie să te încadrezi într-un buget, să renunţi la idei bune pentru că nu ţi le poţi permite. Sponsorii nu stau la rând să-ţi suplinească bugetul şi trebuie să te descurci cu ce ai şi pe lângă asta, mai trebuie să respecţi deadline…care, firesc, se schimbă de vreo 3 ori cel puţin. Eu mai apucam, în trecere pe la studioul Atelierului Sergiu Prodan, să văd frânturi de dialoguri, câteva scene şi să o tot întreb, hai când îl scoateţi, hai c ând, că ard de nerăbdare.culorile_20

În fine, ceea ce s-a  născut în urma acestor 2 ani de muncă urmează să fie prezentat în premieră, pe 23 noiembrie, la Odeon. Filmul se numeşte “Culorile”. Este despre dragoste. Aceea care vine prima dată şi ţi se pare că e ultima. Sunt sigură că fiecare dintre voi se va regăsi în începutul acestei poveşti. Dar sper nu fiecare să se regăsească în ce ceea ce va ajunge mai târziu să fie această poveste de dragoste.

Fenomenul abordat de Viorica în film este unul extrem de frecvent. Deşi, Viorica afirmă că subjugarea emoţională este un fenomen care afectează în egală măsură atât femeile cât şi bărbaţii, eu parcă nu aş fi chiar atât de sigură ca ea. Dar cum trăim în vremuri când egalitatea de gender este primordială, hai să admitem că şi bărbaţii ajung uneori în sclavia emoţională a femeilor şi sunt nevoiţi şi ei să renunţe la visele lor.

Mă simt o norocoasă că am văzut deja filmul. Şi de aceea pot să vă recomand să-l vedeţi. Iar după ce-l vedeţi,   să prindeţi la curaj, la aripi şi să nu permiteţi nimănui, oricât de mare ar fi dragostea, să vă spulbere visele şi aspiraţiile. O iubire te poate doar înalţa, nu priponi.

Despre distribuţie vă pot spune doar de bine. Guz este fenomenal! Păcat că cinematografia din Moldova este atât de sporadică. Guz ar fi avut un destin frumos ca actor, dacă aveam mai multă producţie în ţară. Guz a compus şi o piesă pentru coloana sonoră. O să vă îndrăgostiţi de el în scena aceea.

Irina Vacarcciuc s-a identificat de minune cu rolul. Spun asta, pentru că în viaţă e un spirit rebel şi nonconformist. În film a trebuit să fie cu totul altcineva. Şi i-a reuşit. Un cuvânt de bine am pentru Dianna Rotaru, în rolul verişoarei eroinei principale. Dianna ar trebui mai des să păşească prin producţii cinematografice. O să vedeţi şi voi.

Iar Viorel Mardare este o frumoasă supriză pe final de film. Iubitul modern al timpurilor noastre, cu femeia pe picior egal, îşi susţine şi încurajează iubita în tot ce face ea. De altfel, Viorel chiar este un iubit modern, lui nu i-a fost greu să intre în rol. Norocoasă este cea care are sau va avea un iubit ca Viorel.

Într-o zi, Viorica a găsit totuşi timp pentru mine. Şi asta ca să mă sune şi să-mi propună să apar şi eu într-o scenă.

Am fost genială, sincer şi foarte, foarte talentată:).  E clar că am talent, altfel nu aş fi reuşit în 30 secunde să-mi etalez atât de bine calităţile actoriceşti jucându-mă pe mine însămi. Şi asta fără repetiţii.  Pe la 2 dimineaţa, după o zi de muncă, emisiuni şi şedinţe,  într-o redacţie goală, care imediat s-a umplut cu oameni din echipa de filmare, care chipurile lucrau ..a fost distractiv. 30 de duble pentru 5 sec de glorie. Păi de, cum să am eu nănaşa care face film şi să nu apar şi eu în el măcar pe 5 sec. Spun asta ca să fiu prima care o va spune. Cu toate că Viorica susţine că nu e vorba de cumătrism aici. Ea chiar a avut nevoie de scena asta cu mine din film. Şi eu o cred:)

Şi mai e ceva care aş vrea să punctez. În Moldova se fac multe campanii sociale. Unele dintre ele foarte inspirate şi reuşite, altele un fail total. Mulţi bani se duc pentru a-i convinge pe oameni să se lase de fumat, să nu-şi bată copiii sau să se caute la medici. Filmul Vioricăi Meşină  vine să ne atragă atenția asupra unui fenomen, care ni se pare normal, până când ajungem acolo, de unde nu ne mai putem întoarce. Ideea unui astfel de film a venit de la  „La Strada”. Sunt absolut convinsă că exprimarea unui mesajului social printr-o producţie cinematografică, este o alegere extraordinară.  Cu foloase duble: un mesaj eficient plasat în faţa publicului, dar şi o mică investiţie în cinematografia noastră prăpădită.

În fine, şi aşa cam multe v-am scos din culise. Mergeţi la premieră. Şi apoi să-mi scrieţi cum a fost.

<ENG> It was a time in my relationship with my friend, film and advertising director Viorica, 2 years ago I think, when she  simply disappeared from sight. No talks, no calls, no meetings. Our communication never was very active, but anyway, at least 1-2 times per week we were on the phone . Here, however , there was a total silence . When I called her to ask what happened , she simply said that she is writing a script. And it is complicated. She needs to send a very important idea , but to transmit it so as the world will catch it, understand and accept. Soon she sent me the script to read . Viorica has a great talent to remain a woman in her hard job. She knows how to weave intuition, personal experiences and psychological situations with very interesting twists . The story seemed curious, of course I added my own comments, otherwise it wouldn’t have been me. Then it all went into production . A difficult period with casting , costumes , equipment, locations, night shooting . Then came another time , perhaps even more complicated. Post production . Video editing , sound , graphics, soundtrack for the film. What can I say ? Cinema has such a complicated kitchen, consuming so much energy and I still don’t know very much about it.

Things become more complicated when you have to stay within a budget , to give up good ideas that you cant afford. Sponsors don’t stand in line to fill your budget and you have to deal with it and besides, you must respect a deadline … which naturally changes about 3 times at least . I passed by the studio several times , saw some dialogues , some scenes and kept asking: W hen? When are you going to finish it? Finally, what has emerged from these 2 years of work will be premiered on 23 November at the Odeon, Chisinau .

The film is called “Colors ” . It’s about love. First  love when it seems it’s the last . I’m sure each of you will recognize the beginning of this story . But I hope nobody had what later arrived to be this love story. The phenomenon of the film is extremely common: emotional addiction and psychological terrorism from our loved ones . Although Viorica affirms that emotional subjugation is a phenomenon that affects both women and men , though I would not be quite as sure as it. But we live in a time when gender equality is paramount , let’s admit that sometimes men also get emotionally enslaved by women and they are forced to give up their dreams.

I feel lucky that i have already seen the movie. That is why i can it recommend to you . And after you see  the movie, i hope you feel more courage to spread the wings and do not let anyone , no matter how great the love is to shatter you dreams and aspirations. Love can only get you high, not break your wings .

I have only good word about the cast. Guz is phenomenal ! Unfortunately cinematography in Moldova is so sporadic. This guy could had a beautiful destiny as an actor, if we had more production in the country. Guz also composed a song for the soundtrack . You’ll love him in that scene .

Irina Vacarcciuc identified herself very professionally with her role . I say this , because in real life she is a rebel and nonconformist spirit . In the movie she  had to be someone completely different . And she succeeded.  I want to congratulate our singer Dianna Rotaru, who played the main actresse’ cousin . Dianna should more often walk through film production . She is good at that  and you ‘ll see. And director Viorel Mardare is a nice surprise at the end of the movie. He plays a modern boyfriend of our times , on equal footing  with his girlfriend , he supports and encourages his girlfriend in everything she does. Moreover, even Viorel is a modern love , this role was not a   hard one for him. Lucky is the one who has or will have a lover as Viorel .

One day , Viorica finally found time for me.  She called me to propose a role in the film. To play myself, a tv producer. I am very gifted, really. Otherwise i wouldn’t succeed to flaunt my acting skills in just 30 sec.  Without rehearsal . At 2 am, after a day of work , tv shows and meetings  in an empty newsroom , which immediately filled with people from the crew , who allegedly worked .. it was fun. 30 doubles for 5 seconds of fame . I say this to be before the others. Although Viorica claims that it’s not nepotism here . She really needed this scene in her movie . And I blieve her.

And there’s something I’d like to point out . In Moldova there are a lot of social campaigns . Some of them are very inspiring and successful , others are a  total fail. A lot of money is spent to convince people to quit smoking, to not beat children or to consult a doctor. Viorica Mesina movie comes to our attention to a phenomenon that seems normal until you get there , where we can not return . A film idea came from “La Strada” . I am absolutely convinced that the expression of a social message through film production, is a great choice . The double benefit : an effective message placed before the public , and a small investment in our poor cinema.

Finally, to many secrets  from backstage. Go, first, and see the movie. And then write me a comment.

Comentarii

Previous Post Next Post

5 Comments

  • Reply Naty 23 November 2013 at 13:20

    Cind il putem viziona online?

    • Reply nataalbot 24 November 2013 at 02:52

      Să-l vadă lumea pe ecranul cinematografului și apoi va veni și vremea online-lui

  • Reply Stela 16 December 2013 at 06:24

    Dragă Nata… să-i dea Dumnezeu nașei tale multă sănatate… pe cinste, e un film foarte bun… într-o oră de vizionare trăiești atîtea emoții, vezi atîtea culori a unei vieți… e filmul de care avea nevoie Moldova!

  • Reply viki 1 April 2014 at 07:32

    Trailerul nu e rau, sper ca filmul se merita

  • Reply Ecaterina 10 May 2014 at 06:29

    Am pierdut premiera ,dar foarte mult vreau sa vizionez filmul..imi poate spune cineva cind va ma fi rulat la vreun cinematograf sau daca va aparea curind online?

  • Leave a Reply