2014

Niciodată, în 17 ani de când am dreptul să votez, nu m-am implicat atâta cât m-am implicat acum în discuții despre alegeri. De ce? Din mai multe motive. Pentru că m-am maturizat și au început să mă preocupe teme existențiale. Dar mai ales din presimțirea că puțini, prea puțini realizează cu adevărat situația în care a ajuns Moldova, crăcănată dureros între două maluri: estic și vestic. Eu am chemat oamenii să voteze, să fie din nou constructivi, chiar dacă și-au simțit înșelate așteptările de acum 5 ani. E ca și în dragoste. Chiar dacă te înșeală un om drag, evident îți tragi concluziile și îți tămăduiești rănile, dar când vine momentul, dai  sentimentului pe nume ”iubirea”o nouă șansă.  Pentru că așa e normal să fie.

Eu am devenit activă pentru că această despărțire de tine, Moldova, a avut un efect foarte interesant asupra mea. Nu am putut să mă rup de tine emoțional. Mă rup greu de oameni și locuri dragi.

Și dacă ți-e așa de drag, di shi mă rog ai plecat?

Continue Reading

Și pentru că există viață și după alegeri, am decis să scriu despre un subiect de viață canadiană cotidiană.

Când am coborât pe acest pământ, am făcut cu mine o înțelegere. Mi-am promis că în primul rând voi învăța. Și voi încerca să trăiesc așa de parcă abia m-am născut. Să le încerc pe toate, să-mi schimb modul de viață de workaholic în unul de mamă și femeie iubită. Dar articolul nu este despre asta. Când mi-am promis că le voi încerca pe toate mă refeream și la situații pe care le voi încerca de dragul curiozității, de dragul experienței, de dragul concluziilor pe care vroiam să mi le fac cât mai repede.

Mai pe scurt. În Canada cuvântul pat presupune sau o construcție masivă, ca pe vremuri, cu multe rânduri de saltele și perne sau o carcasă de lemn. În ambele cazuri patul se vinde fără saltea. Deci patul -carcasa îl cumperi separat și salteau separat. Continue Reading

Au mai rămas 5 zile cruciale pentru Moldova, unde trăiesc vreo 3 milioane de oameni și din care vreun milion a plecat. Vreau să ne mobilizăm, să simțim că putem fi împreună pentru ca și Moldova să devină în timp o țărișoară europeană de invidiat. Fiind uniți am putea schimba ceea ce nu au putut mulți pănă la noi să o facă: să detronăm această dominație post sovietică de-asupra capului nostru.  E mai simplu și mai comod să-i condamni pe cei care au eșuat până acum: Snegur, Lucinschi, Voronin, Roșca, Ghimpu, Filat. Pentru că așa ne scutim noi de orice vină. Da noi ce? Noi i-am votat. Noi am făcut tot ce am putut. Continue Reading

Da, eu nu locuiesc în Moldova, dar eu m-am născut și am locuit pănă la 34 de ani aici, eu plătesc aici salarii, achit taxe, utilizez servicii , ofer oamenilor de lucru, instruiesc oameni când sunt solicitată, urmăresc știri, particip la luarea unor decizi, am părinți și prieteni și tot în Moldova am câteva proiecte K Lumea și sper să le am și mai multe.

Poate că mie ar trebui să-mi pese mai puțin, fiind acum plecată . Zic acum, pentru că niciodată nu știi cum se întoarce scenariul vieții. Poate că e mult mai simplu să stai comod în banca ta, să te mângîi cu ideea că nu îți dai tu prețiosul vot pentru nimeni, pentru că nu tu ai de suportat consecințele , ci alții, pentru că oricum toți ăștia sunt niște kazioli, care doar profită de poporul lor, dar nu își iubesc poporul. Poate ar fi mai simplu să-mi promit că vor veni unii mai buni și atunci o să-i votez. Poate că ar fi mai bine să ascult de părinți și să nu ies la rampă cu mesaje de solidarizare a oamenilor împotriva răului. Dar eu nu pot așa. Eu nu pot fi comodă. Eu nu mă pot uita la acest tren fără mecanic pe nume destin, care trece pe lângă mine. Eu vreau să sar în el și să mă așez la volan.  Și să fac ceva ca să ajungă în siguranță la destinație. Uit în  aceste clipe că-s femeie, uit că-s mamă. În mine rămâne doar luptătoarea care are nevoie de dreptate, de victorie și să fie stăpână pe situație.  Continue Reading