Monthly Archives

January 2014

CANATA

VISE ASCUNSE ÎN MĂRȚIȘOARE

Lumea de aici e mai stinsă cu entuziasmul, cel puțin cu cel legat de Moldova. Mulți și-au regăsit liniștea, confortul și armonia mai pe la casele lor  și deseori aud că nu vor să mai aibă deloc a face cu Moldova și moldovenii. Eu îi înțeleg, pe de-o parte. Dar, mie nu-mi plac extremele: atât naționalimul exagerat, cât și apatia cronică. Aici suntem mai mulți cei care simțim că vom avea doar de câștigat, dacă oamenii vor ști: Where and what is Moldova? Și suntem gata, uneori, să părăsim confortul găoacelor noastre ca să ne ocupăm de asta. Măcar de sărbători.

Proiectul de construire a identității Moldovei pe plan internațional, în primul rând, este datoria unui Guvern și a unor Ministere. Asemenea proiecte au nevoie de multă creativitate, strategii de marketing și, mai ales, investiții în elaborarea și promovarea unui brand și a unei identități. Cum acest lucru se întâmplă prea puțin sau aproape deloc, din partea statului nemijlocit, cetățenii Moldovei crează identitate țării lor așa cum îi duce capul: de la săraci, bețivani, hoți și curve până la muncitori, onești, super genii și talente recunoscute. Și totuși, cea din urmă categorie încă mai cedează în fața primeia. Dar acest lucru poate fi schimbat. Dacă cei faini, sănătoși la minte, vor renunța la o doză neînsemnată de apatie în favoarea unei doze la fel de mici, dar mult mai importante de entuziasm.

1000 De Martisoare

Știu că rugămintea mea poate să  pară vouă, celor din Moldova, puțin ciudată sau poate neinteresantă.

Dar voi încerca să depășesc  frica de reacții neprietenoase. Mă adresez la toți cei, care… știu ei care. Continue Reading

CANATA

DESPRE INVITAȚI, EMISIE ÎN DIRECT ȘI SIMȚUL UMORULUI

Am început studiile. Învăț franceza la Universitate. Mă gândesc să încep să documentez sub formă video evoluția mea în franceză, așa doar, pentru eternitate:)) Aș vrea să mă uit peste 1,5 ani la mine, vorbind franceza de acum, și să înțeleg cât de mult am evoluat. Dacă găsesc suficiente argumente, voi începe un video report pe acest blog.

Deocamdată însă citesc, absorb, mă îmbogățesc, descopăr, cresc. Lărgesc orizonturile și nu-mi vine să cred că am putut vreo dată admite să nu fac pasul acesta în viața mea. Nu e o perioadă de huzureală. Dar piatra cunoștințelor niciodată nu s-a ros ușor.

M-am gândit chiar că, poate într-o zi, aceste cunoștințe vor putea deveni un produs de oferit altor oameni. Dar deocamdată.O întrebare.

Cu ce personalități din Moldova jurnaliștii noștri se feresc să facă interviuri? Eu, pe vremea când munceam în tv aveam o listă de oameni pe care în ruptul capului nu-i puteam intervieva. Fie pentru că nu erau interesanți, fie, mai simplu vorbind, erau proști ca interlocutori, fie nu reușeam să găsesc în cariera sau activitatea lor nimic care m-ar fi făcut atât de curioasă încât să pot să-i fac și pe spectatori curioși.

Dar nu îmi amintesc să-mi fi sabotat cineva interviul în direct. Așa că nu știu cum m-aș fi descurcat eu în situația de mai jos. Probabil m-aș fi făcut și eu într-o ureche. Cu toate că în direct e mai greu.
De aceea comportamentul prezentatorului este și el demn de urmărit ca și cel al interlocutorului.
Iată un caz curios pentru profesioniștii din media noastră. S-a întîmplat acum 4 ani. Este un interviu realizat de către o vedetă destul de mare din Canada,Jian Ghomeshi,cu Billy Bob Thornton. Pe cel din urmă, dacă cineva îl mai ține minte, apoi datorită faptului că o bătea pe Angelina Jolie, când era nevasta lui și că numele lui a ajuns să fie tatuat pe fina piele a divei cu buze mari, și că a realizat niște producții cinematografice ca actor și regizor. Dar tocmai această parte a carierei sale cinematografice a fost făcută tabu de câtre agentul actorului, atunci când a fost stabilit interviul. Nici un cuvânt despre actorie și regie, doar despre cariera sa muzicală și trupa cu care este în turneu. O carieră muzicală, de altfel, destul de puțin cunoscută și poate nu foarte interesantă pentru publicul larg. Prezentatorul radio a respectat condiția, dar parțial. Și-a permis o excepție. După mine acceptabilă. Iată ce a urmat.

Reacția publicului a fost foarte interesantă. Reacția presei a fost și ea interesantă. Tot ce a urmat, a fost interesant. S-a ajuns până la parodii.

De-ale mele

BEST OF 2013

Recunosc, am făcut un efort de 3 nopți, ca să fac ordine în telefon și să eliberez memoria lui de aceste momente. Știam că nu va fi ușor să aleg cele mai colorate clipe, unele dintre ele nepublicate, dar nici chiar așa. Acum sunt mândră de rezultat. A ieșit un artcolaș de 1 km, dar ce contează? Sfidăm toate regulile bunului simț de blogger și ne încălzim de la aceste clipe minunate. Încep cu 1 ianuarie, 2013 și închei tot 1 ianuarie, dar 2014.

1 ianuarie, 2013, or. Colmar, Alsacia, munții Vosges, Franța.Un loc în care arhitectura, gastronomia și natura sunt cel puțin 3 motive pentru care merită să vii aici.

Vosges

Continue Reading

CANATA

– 38

Aici e ger. Trândeț de frig. Îngheață aerul în nări. GPS-ul începe să delireze în mașină. Geamurile îngheață nu doar pe dinafară, ci și pe dinăuntru. Lăcățile la uși împietresc. Munții de zăpădă par să triumfeze de la ideea că se vor topi abia peste vreo 6 luni, conform spuselor  fratelui meu. Oamenii de aici știu cum să înfrunte asta. Asta se numește GER canadian. Se încalță în niște creații îngrozitor de simpatice,bombate, de cauciuc, dar călduroase, cu păsle înăuntru. Eu încă mă mai țin cu păslele mele de la Amsterdam. Dar simt că nu pentru mult timp. Cică în februarie e adevăratul crivăț. Qubeqois mătincă așa și îl numesc: Krivetzi sau creveți. Eu abia învăț să mă împac cu gerul. Mâine încercăm să ne îmbujorăm cu câteva ore pe patine. În Vieux Port. Unde un om cu sufletul cald din Moldova a promis să ne arate niște mișcări pe ghiață. Eu, de fapt, mă tem de patine. Pentru că tare nu-mi place să cad în fund. Și nici în genunchi, și nici în coate. Cineva s-a mirat că am pus la cale această distracție ”teafără” a noastră la -22 grade, care se simt în realitate ca  -38. Mi se pare super tare tot ce mi se întâmplă. Interersant, cât oare mi se va părea?

Am avut un revelion foarte vesel. Așa cum îmi place mie. Am adormit fix pe la 00.15 și m-am trezit supărată că nu mi-am împlinit somnul, râcâind la toți oamenii mei dragi, cu care speram, în sfârșit, după atâția ani de depărtare, să sărbătorim Revelionul împreună.

Am fost nevoită să explic a doua zi că tare nu-mi place când nu-mi împlinesc somnul. Atunci se trezește ariciul din mine.

Am fost iertată.

În schimb, la toate cele întâmplate nu tare bine, se pot adăuga și câteva bucurii.

haitura

Continue Reading