Dacă măcar 75 % din câte am pus noi la cale se vor împlini, voi crede și mai mult în minuni. Anul acesta Klumea va organiza o nouă ediție de IaMania. O minune este deja faptul că reușim, de la distanță, prin sfânta putere a internetului, săfacem echipă cu oameni tare talentați. Acum nu vă spun nimic despr ei. Dar cum o scoatem în capăt voi avea grijă neapărat să aflați numele celor care nu au nevoie de prea multe motive ca să intre în horă. Singurul motiv este că nouă la toți ne place,la nebunie ne place, ceea ce punem la cale.
Bani? Nu, noi încă nu avem nici un ban, nici un contract, nici măcar o promisiune. Avem speranțe și mailuri trimise pe la parteneri cu care am mai colaborat și pe la instituții de stat, de unde mă tem că răspunsul va veni după festival. Nu pot ascunde faptul că asta mă decepționează. Dar nu suficient pentru a renunța. Și dacă mă veți întreba de ce nu mă astâmpăr, când am ales pentru moment să trăiesc în altă țară, dacă bani oricum nu se fac din asta și statul nu are nevoie de asta, am să vă zic că cineva drag, demult, m-a făcut să citesc celebra scenă cu Vulpoiul, Micul Prinț și îmblânzirea. Căutăți-l pe Antoine de Saint-Exupery. Acolo se ascunde răspunsul.
Una dintre noutățile ediției din acest an este Concursul ”MĂNDRIA” dedicat portului zilnic, combinat cu amprente tradiționale. Pentru ca să ne iubim și să ne păstrăm valorile, nu e neapărat să le ținem ca busuiocul la icoană. Este important ca aceste valori să fie preluate din casă în casă, sub diverse forme. Începând cu o ie tradițională din garderoba fiecărei gospodine, tricouri moderne cu elemente tradiționale purtate de hipsterii înmulțiți ai Chișinăului, uniformăpentru sportivi cu imprimeuri inspirate din portul popular și terminând cu uniforma de la școală. Moldovenii au cu ce, dar nu știu cum. Pe când eu cred, că asta e mult mai simplu decât ne putem imagina.
Avem și kitch. În magazinele de artizanat, în piața de lângă Teatru Mihai Eminescu, în târgurile de artizanat organizate prin țară. Și kitchul are clientul său. Dar eu aș vrea cu efort comun să începem să facem diferența între kitch și autentic în materie de tradiții. Ca să nu mai trebuiască un bun prieten să-mi spună că este nevoit să facă lăcuite și cu zorzoane pentru că aste le place moldovenilor.
Și Ia trebuie studiată, îmbrățișată și transmisă. Ca să o îndrăgească chiar și cei mai mici. Astăzi Sonia sărbătorește ”100 de zile de școală”. Au ei așa o sărbătoare ciudată aici, care nici măcar nu este în a 100-a zi. A venit la mine dimineața și m-a întrebat dacă poate să îmbrace o ie. Cu greu m-am abținut să n-o strâng în brațe.
În timp ce în România, Ukraina, noua genrație de creatori de mobilă, de bijuterii, de vestimentație și grafică, se inspiră din tradiții și le reușesc lucruri care îți taie suflarea, în Moldova, în afară de binecunoscuta Valentina Vidrașcu, care după mine este deja un designer copt și împlinit, în afară de Elena Grosu cu o clecție etno frumușică, Eugen Hudorojcov care abia recent ne-a bucurat cu câteva piese ce au elemente din portul popular, în afară de Irina Madan care s-a pus pe lucruri interesante, eu nu mai cunosc pe nimeni care măcar cumva s-a atins de tradiții în pret-a-porter.
Colecția Elenei Grosu, prezentată la Balul Brazilor de Crăciun.
Colecția Ciocârlia, EHO by Eugen Hudorojcov
Broderie manuală pe rochie, by Irina Madan
Asta este misiunea concursului MÂNDRIA: să introducem portul popular în vestimentația zilnică, de birou, de sport, de cocktail, de streestyle.
Dacă v-aș întreba câți tineri designeri de modă din Moldova cunoașteți, mă veți întreba, la rândul vostru, probabil, dacă îi avem, de fapt.
Ba da. Îi avem. Și sunt destul de mulți pentru o țară atât de mică și pentru o piață de desfacere atât de neatractivă. Eu i-am numărat vreo 30. Majoritatea dintre ei sunt cunoscuți un pic peste cercul lor de prieteni. Foarte puțini ajung să-și demonstreze talentul în afara țării. Se întâmplă prea puține evenimente și motive care i-ar scoate din anonimat. Și asta trebuie cumva schimbat, m-am gândit eu. M-am gândit mult. Pentru că mi-e teamă s-o dau în bară, să mă dezamăgesc și mai ales să ne demonstrăm nouă înșine că nu avem talent, simț estetic și bun gust. Tare mi-e teamă. Pentru că această provocare necesită dedicație, studiu, profunzime, inteligență, ambiție, voință, pasiune, bun gust, dragoste pentru cruciulițe și tradafiri, pentru horboțică și pentru Ie. Iar cel care va reuși cel mai bine să transpună portul popular în colecția sa de pret-a-porter va avea ocazia să o prezinte la Săptămâna Modei de la Oxford. Datorită Cristinei Melnic, o moldoveancă de milioane ce învață acolo, am ajuns la un numitor comun cu organizatorii care cu mare drag așteaptă designerul nostru în noiembrie să participe cu o colecție ethno la evenimentul lor.
Mai jos aveți legătură către textul regulamentului. Citiți cu atenție. Vă dorim multă inspirație.
Data limită de depunere a dosarelor: 1 martie. Adresa de trimitere a dosarului: klumeaevents@gmail.com
P.S Mulțumesc din suflet, Valentina Vidrașcu, Ioana Corduneanu, Mândra Chic, Miahaela Ivana, Oana Ivan, pentru inspirație și pentru prietenie.
No Comments