Monthly Archives

June 2014

CANATA

BUCURIE CU MIROS DE LEVĂNȚICĂ

IMG_0883

Am o conexiune desosebită cu plantele. Cred că acestea au pentru noi mult mai multe secrete decât vrem noi să le știm. Îmi e suficient să văd la piață o tanti cu poala plină de plante că mă și și duc spre ea ca spre un magnet. Pojarniță, mintă, mușețel, salvie, cimbru, levănțica… Mă prăpădesc după ele. Fiind foarte ocupată la Chișinău, nu am apucat decât din poze să sorbesc  frumoasele lanuri de levănțică pe care le avem în Moldova. Și mi-a părut tare rău că nu mi-am făcut timp pentru mine. Continue Reading

De-ale mele

MI-AM VĂZUT VISUL CU OCHII

XK1A6182

ÎMPREUNĂ CU VIORICA NAGACEVSCHI FACEM O ECHIPĂ KLUMEA

Nu cred că după o aventură ca Mai Dulce și Ia Mania, aș fi putut îndată să descriu ce am trăit și prin ce am trecut  în aceste 7 săptămâni de aflare acasă, în Moldova. Dar m-am gândit că în curând toate se vor uită, or eu nu vreau să uit despre cum a arătat cel mai frumos vis împlinit din viața mea de până acum. Și cum mie nimic nu-mi cade ușor din pod, voi începe cu un preludiu plin de realitate. Continue Reading

De-ale mele

DE CE ÎMI TREBUIE MIE ASTA? O ALTFEL DE INVITAȚIE LA IA MANIA

”De ce îmi trebuie mie asta?” este întrebarea pe care mi-o adresează lumea mai des decât ”Ce mai faci?”. Ah, mai este una…ai venit? da de ce ai mai venit dacă ai plecat.  Totuși în mintea încă a multor oameni rostul lor în viață se limitează la o mocirlă de confort și autosuficiență atât de descurajatoare. Bineînțeles că dacă mă apuc să-mi  fac o contabilitate onestă,  în Moldova nu merită nimic, nici cărți să scoți, nici festivaluri de tradiții să faci, nici monumente să salvezi, nici tradiții să renaști, nici despre identitate  și valori naționale să vorbești. Continue Reading

EVENIMENTE

”TE IUBESC. ION ȘI DOINA”. PREMIERĂ CU SALA PLINĂ.

Îmi lipsesc oameni curajoși. Îmi lipsesc tare mult prietenii care să îți  ia apărarea în blestematul facebook, dacă alții te atacă. Mi-e dor de oameni care să nu mai simtă nevoia să împroaște atâta venin. Îmi lipsesc românii din Moldova, care să recunoască cine sunt și să se umple de încrederea că au o identitate pe care nimeni nu le-o mai poate fura. Și am nevoie să cunosc mai mulți oameni, mai mulți decât cercul apropiat de oameni, care să  susțină  deschis și necondiționat ideile bune ale altora. Ușurința cu care oamenii mușcă, în loc să-ți zâmbească te face uneori să crezi că nu doar sărăcia e la mijloc. Îmi lipsește senzația de toți la grămadă, toți uniți, toți într-un gând. Îmi lipsesc artiștii care să cânte despre ce îi doare cu adevărat, dacă îi doare ceva. Ne lipsește o Doină și un Ion. El cânta și gândea prea românește, ea era prea frumoasă și extravagantă pentru vremuri în care lipsa de identitate era o valoare. Erau niște nedoriți, niște incomozi.

Ion+si+Doina+AldeaTeodorovici+5

Nu ratați proiecția de mâine a unei povești de iubire, de dor și durere a unor oameni care au lăsat atâta frumos și bine în urma lor. Oare când se vor naște în Moldova cei care vor putea măcar umbra să le-o înlocuiască. Să aibă har, să fie plini de iubire, să aibă curaj să iubească , cu adevărat,  limba română și țara lor. Leontina Vatamanu și Virgiliu Mărgineanu cu echipa au făcut un lucru mare. Și mi se pare ciudat că au crezut că în Chișinău nu se vor găsi oameni care să le umple sala de la Odeon, ca să vadă primul documentar despre Doina și Ion Aldea Teodorovici. Eu i-am iubit și îi voi iubi tot timpul. Pentru că au făcut parte din viața mea de adolescentă, când îmi căutam idealurile. M-a inspirat iubirea lor. Am vrut să fiu ca ea, neordinară și frumoasă. O prințesă pe care nu am avut-o niciodată. Și ca el am vrut să fiu, puternică, talentata și neobosită. Pentru că sunt niște adevărați. Iar cei care au avut grijă să facă această poveste nu au trăit înzadar ultimii 2 ani din viața lor.

foto

CRISTOFOR ALDEA TEODOROVICI. LEONTINA VATAMANU. VIRGILIU MĂRGINEANU.

De-ale mele

CÂT MAI MULTĂ CULTURĂ ȘI OAMENI DE TREABĂ

Scriu rar acum. Știți și voi de ce. Pentru că într-un interval de timp atât de scurt, petrecut în Moldova, încerc să încadrez prea multe lucruri. Și atunci blogul meu rămâne desertul la care nu mai ajung.

Câteva cuvinte despre Festivalul ”Mai Dulce”, Ediția II. E loc de mai bine, ca de obicei. Dar a fost mai frumos ca anul trecut. Și așa va fi, din an, în an. Dacă va fi.

O altă concluzie. Încă mai avem o resursă valoroasă în Moldova. Această resursă se numește ”oamenii”. Oamenii sunt, după mine, de două feluri: de treabă și nemernici. Cei care sunt de treabă sunt foarte importanți pentru această țară. Pe ei se vor mai ține lucrurile în Moldova. Până nu vor mai putea nici ei. Ocrotiți oamenii de treabă. Ei încep să devină o categorie bună de Cartea Roșie a Moldovei. Și dacă vreți, contribuiți ca să intrați și voi în ea. Continue Reading