De-ale mele

ZIUA REGELUI – SĂRBĂTOAREA CU AMINTIRI ORANJ

Ziua Națională a Olandei –  stabilită în funcție de ziua de naștere a monarhului Regatului Țărilor de Jos.

De 2 ani  este  pe 27 aprilie și se numește King’s Day. Până atunci era pe 30 aprilie, de Ziua Reginei, care a abdicat în favoarea fiului sau, Willem Allexander.

Este unica  țară de pe glob și singura sărbătoare cărora le voi rămâne fidelă pentru mulți, mulți ani. Și asta datorită unor detalii mărunte, care pentru mine ca și turist contează: atitudine,  frumusețe, bun gust, explozie  de design, pentru culoarea oranj, pentru maniera de a sărbători și bucuria pe care o trăiesc  de fiecare dată când revin aici cu această ocazie.

De data asta însă am văzut cum o sărbătoresc olandezii mai departe de aglomerația turistică a Amsterdamului. E diferit, mai calm, mai domol, mai aerisit, dar există câteva elemente care se regăsesc oriunde în Olanda de Ziua Națională.

În primul rând, culoarea oranj, care se vinde cu tonele. Toată lumea  încalță oranj, se îmbracă în oranj, ba chiar mănâncă oranj. Singura diferență e că la Maastricht  populația băștinașă cumva mai neutru susține prezența culorii oranj în cadru sărbătorii. Aici am înțeles că, de fapt, Amsterdam arată atât de oranj datorită turiștilor, care năvălesc cu sutele de mii în Olanda cu  ocazia sărbătorii.

În al doilea rând, cu ocazia Zilei Regelui, în toată țara este organizat cel mai mare Vrijmarkt – adică piața de obiecte noi și la mâna a doua. Se numește Vrijmarkt (adică piața liberă) pentru că în această zi olandezii pot vinde fără să plătească taxe. E un fel de favoare făcută de către monarhie supușilor săi.

La Vrijmarkt poți găsi o sumedenie de obiecte inutile, la preț de 1 euro, ceea ce le face imediat mai utile. De asemenea, la un preț amuzant poți găsi diverse obiecte de decor, accesorii, haine, jucării, genți, ba chiar și mobilier vintage. Această oglindă ar fi ajuns în casa mea, dacă nu ar fi trebuit să o duc atât de departe.

Lumea ocupă locul de comerț de pe la vreo 4-5 dimineața. La Amsterdam locurile erau marcate cu o zi înainte. Păi cum un popor de negustori să rateze ocazia de a face un negoț bun cu atâtea mii de turiști și fără să plătească taxe?

Eu mi-am ales o vază suspendată, cumpărată de la niște hipioți. Și am întâlnit-o pe Irina Mușuc, stabilită de ceva timp cu familia în Olanda. Irina recent a început să-și înșire  impresiile pe un blog. Vă recomand să o urmăriți pe goodtobemom.com. unde descrie interesant experiențele sale de viață.

Mobilierul vândut de King’s Day are un farmec deosebit, este ieftin și poate fi restaurat pentru vreun local cu un suflu de epocă.

La Amsterdam, hoinărind pe străzi, poți gusta din toate bucătăriile lumii. La Maastricht toată piață este concentrată în același loc, iar vânzarea de mâncare este interzisă. Fetele noastre din Moldova, care au un grup numit Noroc, Olanda! (http://www.norocolanda.nl/) au vândut dulcețuri și miere adusă de acasă. Cea de nuci a plecat imediat. Eh, nu știm noi să ne valorificăm deliciile gastronomice din Moldova. Pun pariu că nici nu vă prea place dulceața de nuci, în timp ce străinii sunt foarte curioși să o guste.

Când poliția s-a mai rărit, au început să apară și micii delicvenți cu prăjiturele tipice de King’s Day – Oranje Tompouce. Culoarea oranj în aceste  prăjituri o veți întâlni doar de King’s Day.

La Vrijmarkt poți da peste lucruri suprinzătoare, foarte multă veselă veche sau chiar un vehicul ca acesta, la doar 250 euro.

Ce îmi mai place la Olandezi de ziua lor e avalanșa  de artiști amatori care inundă străzile. O sumedenie de copii cântă la instrumente muzicale ca să câștige un bănuț. Este extraordinară cultura lor de a-și educa copii de mici să negocieze, să vândă,  să-și câștige proprii bani. Copii muncesc de rând cu părinții în spatele tejghelii barului sau la ținut oglinda pentru cei care probează haine.

Ce-ar fi să împrumutăm de la alții ce au mai bun în materie de sărbători și să ne învățăm civilizat să le sărbătorim pe ale noastre, așa ca ele să nu se limiteze doar la depuneri de flori, speechuri patetice, oameni alcoolizați, tone de gunoi în piață și chinezisme vândute în stradă?

Dacă noi mai putem să ne iertăm propriile păcate națioanale, turiștii rămân cu un gust amar. Ce-ar fi să realizăm că sărbătorile noastre pot deveni o sursă extraordinară de venit pentru țară, dacă ar avea: culoare, distracție, curățenie,  gastronomie, ordine, bună organizare și gazde primitoare. Think of it!

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Artur 29 aprilie 2015 at 10:40

    Burlacu, o trecut o vesnicie!

  • Leave a Reply