Monthly Archives

September 2015

De-ale mele

CASTELUL MIMI, PE ULTIMA SUTĂ DE METRI

Ne cunoaștem de vreo 3 ani. De câteva ori a fost singura care a sponsorizat proiecte noi pe care le-am inițiat. Iar atunci când a acceptat să susțină prima ediție Lavender Fest și mi-a cerut să povestesc la mine pe blog despre visul său, nu am ezitat nici o clipă. Pentru că visul său este unul nu doar frumos, ci și extrem de valoros și important pentru țara noastră. Cristina Frolov, este omul din spatele vinurilor MIMI, produse la Bulboaca. O vinărie cu o istorie bogată, a cărei moștenitoare este chiar ea .  Visul Cristinei este ca al unei prințese – un castel. Numai că nu e vorba de un simplu castel și nici despre un moft. E vorba de investiția privată, a unei familii, în promovarea turismului vinicol moldovenesc, care datorită acestui castel va cunoaște o nouă dimensiune.  Continue Reading

De-ale mele

DEDICAȚIE ARTIȘTILOR NOȘTRI

Am luat o pauză de la scriere pe blog pentru că unicul lucru despre care am vrut să scriu în ultima săptămână a fost cum sunt văzute protestele din PMAN de departe, prin intermediul Facebook și presa online. Și tocmai din cauza felului în care sunt văzute, mi se făcea greu pe suflet și nu mai puteam scrie.

În plus, când năvălește un haos informațional atât de mare, este important să nu îți faci concluzii pripite și să lași să funcționeze regula celor 3 zile.  Dacă după 3 zile concluzia pe care ți-ai făcut-o rămâne valabilă, atunci poți risca să ți-o expui. În cazul protestelor care se întâmplă acum în Chișinău, cel puțin de departe, totul pare să fie un vis prea încurcat ca să-i poți da o interpretare. Ceva mă face să cred că nu doar eu simt asta, ci și foarte multă lume. De aceea, mă abțin să spun de bine sau de rău despre protest. Eu cred că e mai mult spre bine că se întâmplă. Continue Reading

De-ale mele

POVESTEA JUCĂRIEI, CARE NU MAI VREA SĂ DOARMĂ SAU TOY STORY DE MOLDOVA

A fos o dată o jucărie. Una mai neobișnuită. Avea în interior vreo 3 milioane și ceva de oameni. Și chiar dacă jucăria credea că este liberă și independentă, ea se înșela.  Jucăria avea un Dumnezeu pe dânsa. Bojica se numea .

Și când ai o jucărie, ce faci cu ea? Te joci, o mai dai la alții, o strici, o repari, o lovești de pereți, o lași să se murdărească, o mai speli, o arunci, uiți de ea, iar îți amintești, iar o ma repari. Și jucăria ce să zică? Ea este este doar o jucărie, nu-și poate schimba stăpânul. Mai ales că stăpânul e un geniu. Dar un geniu nu tare bun. Geniul ăsta mai are și o echipă de sfătuitori buni, dar și ei cu timpul devin răi. Că nu ai cum să te afli pe lângă un geniu rău și să rămâi bun. Darămite să-l mai și deservești pe geniu în toate fanteziile lui sadiste cu jucăria.  Continue Reading