A fos o dată o jucărie. Una mai neobișnuită. Avea în interior vreo 3 milioane și ceva de oameni. Și chiar dacă jucăria credea că este liberă și independentă, ea se înșela. Jucăria avea un Dumnezeu pe dânsa. Bojica se numea .
Și când ai o jucărie, ce faci cu ea? Te joci, o mai dai la alții, o strici, o repari, o lovești de pereți, o lași să se murdărească, o mai speli, o arunci, uiți de ea, iar îți amintești, iar o ma repari. Și jucăria ce să zică? Ea este este doar o jucărie, nu-și poate schimba stăpânul. Mai ales că stăpânul e un geniu. Dar un geniu nu tare bun. Geniul ăsta mai are și o echipă de sfătuitori buni, dar și ei cu timpul devin răi. Că nu ai cum să te afli pe lângă un geniu rău și să rămâi bun. Darămite să-l mai și deservești pe geniu în toate fanteziile lui sadiste cu jucăria.
Chinuită, schingiuită, necăjită, jucăria îndrăznește să nu mai vrea să fie jucărie. Ea realizează că o limită există și mai jos de atât nu se poate. Jucăria își strânge pumnii, își mobilizează forțele, își trezește oamenii, îi scutură și strigă în gura mare: Salvați-mă! Salvați-vă! Altfel voi rămâne o jucărie pentru totdeauna, iar voi vă veți face valizele cu toții și veți pleca. Iar eu am să rămân sngură, salvați-mă! Și oamenii au început să se unească. câte unul, câte doi. Analiștii au început să facă rublă pe ipoteze și scenarii.
Și pe 6 septembrie jucăria lui Bojica a decis să-și facă Marea Eliberare de sub jugul stăpânului.
Dar Bojica a spus: Poftim? Să se trezească? Voi glumiți probabil? Liuliu..repejior..liuliu…și să nu aud nimic.
Dar oamenii strigă: Dap nouă ne e foame! Noi nu mai vrem să fim o jucărie.
Dar Bojica și sfetnicii au spus: Care foame? Liuliu și vă treziți când vă spunem noi!
Dar oamenii au spus: Dap noi nu mai putem așa!
Dar Bojica și sfătuitorii lui au spus: Cum nu puteți? Puteți, puteți. Ați putut până acum, o să puteți și mai departe.
Și iată așa, jucăria, cu tot cu oameni în ea, este din nou nedumerită: Să mai doarmă cu stomacul gol sau să se trezească, odată și pentru totdeauna.
Bojica și-a pus sfătuitorii la treabă. Să cârcotească, să inventeze un somnifer mai puternic, ca să mai adoarmă poporul. Și unul a zis: Evrika! Eu știu. Le dăm oleacă de ”zrelișe”. Aducem Kirkorov, Loredana, Bănică Junior..și ei așa de bine iar o să adoarmă. Și la Orhei aducem niște adormitoare de creiere…trăsnim o Toamnă de Aur, niște Bascov…ce, degeaba l-am lăsat pe Ilan la libertate?
Și Bojica a zis: Bravo! Nu degeaba primești zarplată. Și restul o zis: Bravo! Și l-au invidiat că nu lor Bojica le-o spus Bravo!
Și s-o pornit râuri de aur, colaci, mesageri, porumbei trimiși prin țară să împartă somniferul. Și oamenii au primit cu drag pastiluța somniferă. Și sfătuitorii triumfau. Iar jucăria lua somniferul îl punea în gură și când sfetnicii plecau, o scuipa sub pat.
Și apoi jucăria aieșit în piață, somnoroasă, fricoasă, nedumerită, indecisă, suspicioasă. A ieșit și a zis: Eu nu mă mai jioc așa. Eu nu mai vreau să dorm!
Și Ștefan Bănică, Dan Bălan, Loredana și restul o scris pe conturile lor de FB că nu se joacă nici ei.
Și atunci Bojica s-a uitat drept la sfătuitorul care o inventat somniferul ”zrelișe” și l-a înrebat: Și cu tini măi? Învață cântece, ai să cânți tu în locul lui Bănică. Sau te trimit să lucrezi la face control la Drive.
#boicoteazaconcertul
Va urma…
2 Comments
Jucăriei iî mai rămăsese de învăţat ce este cel mai important: să se joace cu focul, fără să se ardă.
Dar eu vazind poza, zic Nata a scris ceva pentru parinti legat de copii. Dar citind te apuca jalea. Treziti-va lume!!!