De-ale mele, Evenimente speciale

VERNISAJUL VINULUI – TERAPIE DE CUPLU ÎNTRE TINE ȘI ȚARA TA

La Chișinău, de 2 ori pe an, se adună vinificatorii locali, mari și mici, în jur de 30 de companii,  pentru a-și prezenta noile vinuri, noile medalii și deci noile motive de mândrie. Iar vizitatorii, cine cu invitații, cine cu bilete cumpărate, primesc fiecare câte un pahar de vin în dar, degustă vinurile și se dau cu părerea. Pe 26 mai am avut și eu ocazia să particip la Vernisajul Vinului, la cea  de-a X-ea ediție. 

De pe poziația de debutantă, îndrăznesc să cred că Vernisajul Vinului este un eveniment care se bucură de mare succes. Pe deoparte sunt vinificatorii, care în pofida situației economice precare, a embargoului rusesc, a restricției de a face publiictate directă la alcool, a unor exporturi care sunt încă în faza de stabilire și a unor consumatori locali cu beciurile pline de vin de casă, reușesc să-și mențină activitatea, să prezinte onorabil vinurile, cu o doză sănătoasă de mândrie. Pe de altă parte este publicul, poate nu neapărat foarte versat în vinuri, dar implicat și elegant.

Vernisajul Vinului este un eveniment foarte frumos, cu lume bună, străini și localnici, vinificatori profesioniști și amatori. Decorațiuni din flori naturale, gustări destule ca să nu te simți flămând. Vinul curge gârlă. De data aceasta preponderent alb și rosé.

Vernisajul Vinului este  genul de proiecte care nu doar valorifică și promovează, ci și educă. Vinul dezleagă limba. Toată lumea la vernisaj stă de vorbă. Se dă cu părerea, compară, dă verdicte, alege, laudă, critică. E chiar puțin ciudată atmosfera. Pe ai noștri nu îi vezi prea des entuziasmați de ceva. Dar uite că vinul ne transformă. Ne deschide la minte, la gură, la suflet. Pe lângă faptul că oamenii degustează și fac schimb de păreri, ei fără să vrea se molipsesc de puțină mândrie pentru țara lor.

La acest prim Vernisaj al meu am înțeles că e o bună terapie de cuplu, între moldoveni și țara lor. Eu m-am săturat să mă simt venind dintr-o țară săracă și plină de probleme. Eu vreau să mă pot lăuda că vin dintr-o țară prosperă și bogată. Și chiar m-am simțit bogată, grație vinificatorilor noștri.

Da data aceasta voi evita să spun ce vin mi-a plăcut mai mult. Aș vrea să pot compara această ediție cu următoarea, să mai prind la cunoștințe și terminologie. Am gustat Mănăstirea Rohrbach de la Gitana, Albăstrele de la Acorex, un spumant extraordinar și aromat de la Vinăria Poiana și din legendarul Albarino de la Fautor, am gustat din Feteasca Regală de la Etcetera și din îndrăgitul meu Heres de Ialoveni.

Mi-aș fi dorit ca ce am văzut la Vernisajul Vinului să devină o cultură de masă. Iar omul de rând să vadă în vin nu o băutură în care să-și înece amarul, ci un rod prețios al pământului său, pe care trebuie să știi cum, când și cât să-l conusmi cu plăcere, în voie și elegant. Până la urmă, toate se reduc la educație.

Am înțeles că acestei fete trebuie să-i adresăm o porție de felicitări pentru ideea vernisajului. I le adresez. Diana Lazăr, ești o vizionară.

Următoarea ediție a Vernisajului Vinului este în decembrie. Biletele sunt disponibile pentru toți doritorii. Veniți să vă reîndrăgostiți și voi.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply