De-ale mele

CE VOR FEMEILE..DE LA FEMEI?

Pentru început vreau să menționez că acest articol nu are nici cel mai ascuns gând de a genera valuri de agresivitate emoțională, verbală sau orice alt gen de manifestare răutăcioasă de comportament uman. De aceea vă rog să vă abțineți. Acest articol este un semn de întrebare. Una la care eu, personal, încă nu pot,  s-ar putea să nu știu și chiar mă tem să am un răspuns evident. Dar poate, după ce-l voi scrie, cu ajutorul vostru, voi reuși să mă apropii de adevăr. 

Acest articol este despre femei. Despre femeile timpurilor în care trăim: mamele noastre, noi, fiicele noastre. De câțiva ani buni, odată cu expansiunea internetului, mă simt tot mai înconjurată de mesaje care au menirea să sensibilizeze opinia publică asupra statutului femeii în societatea modernă. Ceea ce mi se pare extraordinar. În sfârșit, femeile vor mai mult și îndrăznesc. Probabil, dacă veneam dintr-o familie dificilă, cu relații proaste între părinții, acest subiect m-ar fi atins mult mai devreme. Dar eu nu am simțit niciodată problema inegalității între femei și bărbați până a pleca din casa părintească. Mi-am trăit copilăria și adolescența într-un mediu unde părinții s-au iubit, s-au respectat și au avut grijă unul de altul. Iar rolurile în cuplu, în casă, s-au împărțit armonios, fără vreo manifestare de violență sau măcar agresivitate verbală. Maică-mea tot timpul și-a asumat gătitul pentru familie, niciodată nu a mers la vreo nuntă sau în vreo vacanță de una singură și nici nu făcea cumpărături mai mari sau nu lua decizii mai serioase, fără să se consulte cu tăticul. Și ceva mă face să cred că maică-mea a fost și este o femeie fericită. 

Abia ajungând în casta măritatelor, adică pe la 23 ani (nici mie nu-mi vine să cred că m-am măritat atât de verde) am aflat că există femei care sunt bătute de partenerii lor și ele rabdă, din anumite motive, această stare de lucruri, sau sunt femei care se dedică totalmente soțului și maternității și renunță la job și la dezvoltarea lor, sau există neveste care își pun silicoane pentru că soțului îi plac mai mari și ca să nu il fure altele cu ”și mai mari”, apelează la chirurg. De fiecare dată, când aflam vreo istorie de asta, mă întrebam de ce anumite lucruri eu le consider inacceptabile în viața mea, în timp ce alte femei sunt gata să le suporte drept un preț inevitabil plătit pentru fericirea lor. Vreau eu oare mai puțin decât ele să fiu fericită? Știam că își asumau deciziile pe care le luau. Erau gata să sufere numai să aibă copiii tată sau numai să nu rămână singure. Era un fel de drum prin spine spre paradis și, totodată, nevoia de a corespunde setului de reguli sociale, ca la oameni. 

Azi, dimpotrivă, femeilor  li se spune la tot pasul cum nu trebuie ele să fie:  nu trebuie să fie dependente de soți, nu trebuie să tolereze violența, nu trebuie să se obiectiveze, nu trebuie să renunțe la educație, nu trebuie să lase bărbații să decidă în locul lor, nu trebuie să petreacă prea mult timp în bucătărie, nu trebuie să se epileze, nu trebuie să facă copii (pentru că pisicile tot pot fi iubite ca un copil, dar griji mai puține cu ele), nu trebuie să fie super slabe, nu trebuie să se mărite, nu trebui să țină diete….Azi avem chiar și o comunitate de feministe și feminiști în Moldova, care are grijă să se facă vizibilă prin condamnarea unor postări pe fb, campanii sociale, spoturi comerciale sau comportamente ale politicienilor, care vizează cumva greșit statului femeii. Azi se oferă granturi pentru spargerea stereotipurilor. Dar toate aceste mișcări sunt direcționate spre a ne indica cum nu mai trebuie să fie femeia de azi. 

Întrebarea cu care am început articolul este dacă tot este cunoscut cum nu trebuie să fie femeia, există oare o listă, un top, un cod, un ghid despre cum ea trebuie să fie? Și dacă există acest set de recomandări, este el aplicabil în egală măsură de către femei pentru toate femeile? 

De exemplu, fac eu un video prin care condamn felul în care femeile își expun sexualitatea și corpurile pe rețele, plângându-se apoi că sunt tratate doar ca niște obiecte sexuale de câtre bărbați. Drept rezultat, sunt atacată de o feministă pusă pe slăbit, cu poze sexy postate recent, care îmi reproșează că nu am niciun drept să mă iau de femei. Păi dacă obiectivizarea este de condamnat, să o condamnăm și să ne conformăm toate ca una, nu selectiv.

Sau, se iau unii de Melania Trump, precum că e o păpușă frumoasă și proastă, pusă să-i clădească prezidentului statutul de familist. Iar feministele vin cu argumente de genul: sunt doi oameni diferiți și ea nu ar trebui să răspundă pentru acțiunile soțului său. Mă întreb și eu, nu este asta oare o atitudine față de femeie ca față de un obiect neînsuflețit în viața soțului său, care nu are o părere și care nu contează decât pentru poze frumoase și interpretarea rolului necesar? Pentru că dacă ar avea o părere, s-ar pronunța, probabil. Așa face o femeie care se respectă, nu și-ar lăsa partenerul să vorbească nerespectuos sau discriminatoriu despre alte femei.

De ce mi se pare mie că feminismul modern este selectiv? Pe de-o parte luptă împotriva stereotipurilor clădite în jurul femeilor, iar pe de altă parte le apără. Sau poate eu nu mai înțeleg nimic și degeaba încerc să corespund noilor rigori. Cum trebuie să fie femeia modernă? Ce trebuie să le transmit eu fetelor mele? Care ar trebui să fie năzuințele lor, potrivit ultimilor tendințe? Cine sunt femeile din Moldova, din lume, ale căror viață reprezintă un model de femeie modernă. Sunt ele și fericite?

Comentarii

Previous Post

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Olga 25 ianuarie 2017 at 09:03

    Cind vom intelege ca trebuie sa educam oameni, si nu fete sau baieti, atunci vom uita ce inseamna cuvintul feminism sau „probleme de gen” ( gender issues in eng.). E ca si cum ne-am intreba, oare cum sa imi educ copilul de rasa africana sau mongoloida? Simplu: ca pe un om. Iar restul sunt desarte, vorba poetului.

  • Reply Oxana 25 ianuarie 2017 at 18:03

    In educația copiilor mei voi pune accent pe valorificarea hobiurilor si emoțiilor pozitive, dezvoltarea laturii creative si a ambitiei personale, disciplina fizica si interioară, înțelegerea emoțiilor trăite la fiecare etapa a vieții lor – indiferent dacă este fata sau băiat.
    Comentarii referitor la ce trebuie sa facă femeile si bărbații am auzit numai in estul Europei si țările arabe, as presupune ca vine din culturi străvechi – unde femeile sunt „slujitoarele” bărbaților, cred ca de aici își iau originile mișcarea de feministe.

  • Reply Victoria Apostol 22 februarie 2017 at 16:52

    Femeia moderna nu trebuie sa fie nici cum. Nu orice persoana care se identifica feminista intelege si de ce o face. In plus, astazi lumea devine feminista dupa citirea unui articol de presa. Ori, intelegerea feminismului presupune lecturi multe de carti groase. Feminismul promoveaza libertatea, dar o libertate constienta. Asta in contextul in care femeile si-au obtinut drepturile de facto, dar inca traiesc in societati patriarhale. Societati patriarhale sunt cele care valoreaza barbatii doar pentru faptul ca sunt barbati. Libertatea constienta se refera la faptul ca faci o alegere dupa ce ai analizat alternativele. Tu, ca femeie, stii ca poti sa mergi si la munca, si sa stai acasa, poti sa devii sau nu mama, poti sa te casatoresti sau nu, poti sa gatesti sau nu etc. Tu stii ca nu trebuie sa faci ceva DOAR pentru ca esti femeie. „Nu trebuie” se refera la faptul ca nu esti obligata, deoarece societatiile au fost construite pe principiul „obligativitatii”. Barbatii sunt obligati sa faca X si femeile sunt obligati sa faca Z, deoarece sunt barbati si femei. Ori, feminismul iti ofera libertatea de a refuza obligativitate; de a spune – eu nu vreau sa fac Z chiar daca sunt femeie. Nu vreau sa gatesc, chiar daca sunt femeie. Eu vreau sa merg pe tractor chiar daca sunt femeie. Odata ce intelegi aceste lucruri pentru tine ca persoana viata devine mai usoara si clara, DAR noi nu traim izolati. Noi traim conectati cu restul si sa eviti presiunea sociala nu e usor. Chiar daca tu ai decis pentru tine ca e mai bine sa nu te epilezi pe picioare. Iti place parul pe picioare, dar tu trebuie sa iesi din casa si tu stii ca lumea de afara nu te va intelege, prin urmare inainte de a iesi din casa te confrunti cu decizia: sa faci ce-ti place, cu ce te simti comfortabila, dar va trebui sa infrunti comentarii rautacioase SAU alegi sa te epilezi doar ca sa nu auzi comentarii si sa simti priviri ciudate. Cred ca asta trebuie sa le transmiti fiicelor tale – ele pot fi cine vor si face ce vor si niciodata sa nu se incomodeze de faptul ca sunt fete, DAR sa fie constiente ca out there lumea poate sa le judece, poate sa le comenteze etc. Prin urmare, ele vor decide cum sa faca fata presiunii sociale, odata ce vor fi constiente ca ea exista. In plus, ofere-la mereu alternative. Nu le da standarde. Ele pot fi si superwomen, pot fi si casnice. Asta e feminismul despre libertatea de alege constient si despre a sti faptul ca tu ca femeie sau barbat nu datorezi nimic nimanui.

  • Reply Ana 13 martie 2017 at 04:46

    Un articol foarte interesant apar mai multe gânduri despre feminism.

  • Leave a Reply