Calatorii, De-ale mele

LYON ONLY SAU ORAȘUL CARE TE INVITĂ SĂ-L MĂNÂNCI

Vara aceasta, aventura noastră culinară ne-a adus la Lyon, în Franța. Motivul pentru care am ales anume această destinație este unul deloc întâmplător. Lyon este considerat capitala mondială a gastronomiei. Motiv pentru care am studiat la facultate cazul de succes al eforturilor depuse de autorități pentru a spori atractivitatea metropolei pentru turiști. După toate cele aflate la curs am rămas intrigată și dornică să-l vizitez.Tot la Lyon este stabilit părintele gastronomiei franceze moderne, Paul Bocuse, care are acum 91 de ani și este fondatorul unei școli de bucătari reputate, dar și a celui mai important concurs de bucătari din lume – Bocuse d’Or.

Unul dintre cele mai fascinante lucruri pe care le remarci din prima, ajungând în orașul Lyon este arhitectura. Chiar de la aeroport te întâmpină edificii moderne și curajoase. Iar atmosfera orașului respiră cu istorie. Am făcut multe poze cu clădiri extraordinare și cu horboțica cochetă de la geamurile acestor minunate edificii, dar acest articol va fi prepondeerent despre experiențe culinare lioneze.

Nu pot însă să trec la mâncare fără să vă spun cât de confortabil este orașul Lyon pentru turiști, cat de bine este organizat transportul public și rețeaua de biciclete. Au un imens Oficiu al Turismului cu sloganul LYON ONLY, chiar în Place Bellecour, gata să răspundă la toate întrebările turiștilor rătăciți, deși în Lyon este cam greu să te rătăcești, pentru că este foarte bine pregătit pentru turiști.

În cele cinci zile, cat ne-am aflat la Lyon, am folosit doar bicicleta pentru a explora orașul și toată plăcerea asta ne-a costat în jur de 10 $ pt 2 biciclete.

Orașul acesta, pe bună dreptate, își merită titlul de Capitală mondială a gastronomiei. Pentru că, din punct de vedere al numărului și nivelului restaurantelor, dar și al serviciilor ospitaliere, totul aici pare să fie cu inteligență prevăzut și bine pus la punct. În primul rând, la tot pasul vezi panouri care îți amintesc că nu ești într-un oraș oarecare, ci în unul care te va hrăni gustos și rafinat. În cel de-al doilea rând, pe ușile restaurantelor, fie ele mari sau mici precum celebrele bouchons lyonais, mereu vei găsi o tablă de aurie pe ușă, pe care să fie scris numele bucătarului șef. Dar ceea ce cu adevărat ne-a convins că suntem într-o capitală a culturii gastronomice este faptul că într-o după amiază de luni, nu am putut găsi niciun local deschis în care să mâncăm. De ce? Pentru că atât francezii cât și bucătarii lor se respectă și au grijă să țină cont de tradiția mâncatului la ore anumite: prânzul – de la 12 la 14, cina – de la 18 la 21.00. Dar sunt și din acele localuri sofisticate, care servesc doar prânz sau doar cină și nimeni nu se supără pe ele. Ba dimpotrivă, lumea are grijă să sune în avans și să rezerveze o masă într-un asemenea local, ca să fie sigură că anume acolo va savura ceva deosebit de la bucătarul chef.

Noi am ajuns la Lyon deja flămânzi. Așa că am lăsat bagajele în minunatul nostru apartament de epocă, închiriat pe Airbnb, și am pornit să căutăm de-ale gurii.

Dar a trebuit să hoinărim cam mult pănă se făcea ora 6 ,ca să se deschidă localurile pentru cină. Am intrat într-un bistro la întâmpla, cu un decor deloc sofisticat, măsuțe pentru 2 persoane, niște tablouri pe pereți de la 1 $ shop, dar plin de clienți.

Conceptul meniului localurilor din Lyon oarecum se înscrie în cultura gastronomică a orașului. Nu ai zeci de bucate din care să le alegi ce-ți place. Dimpotrivă, șeful are un meniu laconic, la 25-30 € de persoană, cu prea puțin spațiu de manevră. Vrei să mănânci, ai încredere în chef.

 Pentru mine această formulă este perfectă, pentru că eu fac parte din segmentul clienților care se panichează atunci când are o alegere prea mare în față, de vreme ce talentul bucătarului nu-mi este cunoscut ca să aleg orice la întâmplare. Am comandat  un tartar, niște creveți, o sticlă de vin și am lăsat loc pentru desert.

Ceea ce caracterizează mâncarea din Lyon sunt porțile perfecte, parcă mici la prima vedere, dar suficiente pentru a te simți sătul, dacă-s servite cu un vin corect, care să-ți mai dezlege limba. Totodată, bucatele sunt proaspete, datorită ingredientelor, preponderent locale.

Și ca să continuam șirul lucrurilor care m-a uimit plăcut la Lyon, la final de cină, bucătarul chef a ieșit în sală și a început să comunice cu toți clienții de la mese, întrebându-i dacă le-a plăcut mâncarea și dacă au ceva de comentat. Frumoasă tradiție, nu-i așa?

Am încheiat cina cu o pana cota, care și ea a fost extraordinar de bună și am pornit să hoinărim prin Lyonul nocturn.

Am făcut multe poze frumoase în acest oraș, dar nu vreau să vă enervez cu fața mea prea fericită, pentru că anume așa mă simțeam eu în Lyon: fericită și împlinită de la atâta frumusețe și savoare.

Aflându-mă la Lyon, am dat sfoară-n țară pe Instagram că vrem să-i cunoaștem pe moldoveni din oraș. N-a durat prea mult și cu mine am luat legătura Eugen Burlacu, student la Lyon, pe care eu îl țin minte încă de pe vremea când era un puști care venea în public la Sare și Piper.

Cu Eugen am mers la Brasserie George, un local cu barbă albă din Lyon, care arată ca o cantină gigantică și luxoasă,  în care atmosfera e de parcă s-ar fi oprit timpul în loc. Decorul, chelnerii, meniul – totul încearcă parcă să conserveze atmosfera localului de altădată.  Aici am mâncat linte cu indicație geografică protejată, scoici, iar băieții au băut bere cu tradiționalii crenvuști lionezi. La desert am ales o merengue cu un sorbet de căpșuni. Și iarăși am avut o experiență minunată.

Lyonul de noapte arată de parcă ar fi o carte poștală, trecută printr-un un soft de editare a imaginilor. Dar credeți-mă pe cuvânt, el chiar în realitate arată așa, fascinant.

Les Halles de Paul Bocuse este un alt loc din Lyon, cu care orașul se mândrește. Așa că am mers să aflăm de ce?

Este vorba despre o piață de delicii sub acoperiș, foarte frumos amenajată, cu vitrinele doldora de mâncare, care îți face din ochi. Trebuie să recunosc, n-am rămas foarte impresionată de Les Halles. Cred că în cazul acestei atracții turistice publicitatea este mai interesantă decât produsul.

Botezând această hală de delicii în numele lui Paul Bocuse, automat o condamni la atenție sporită din partea turiștilor gurmanzi. Din păcate însă, în interior am găsit o atmosferă destul de adormită.

Eu am gustat o Madlenă și un prăjițel, care n-au fost rele. Sau poate stomacul meu aștepta un mic dejun și era prea indulgent.

Am făcut cunoștință cu cel mai scump cașcaval din piață, cel cu trufe, la aproape 50 € per kilogram.

Aceasta este tradiționala tartă lioneză cu praline și frișcă proaspătă. Mă întrebați ce sunt pralinele? Un fel de desert franțuzesc, niște bombonele din migdale prăjite și scăldate în sirop de zahăr, colorate în roz.

Iar această poză pare să fie mai gustoasă decât este în realitate. Am cumpărat în final câțiva macarons de la Les Halles și, din păcate, niciunul nu era bun, așa că poza spune minciuni, dar numai voi știți despre asta.

Dar pentru că Lyon înseamnă o interminabilă experiență culinară, următoarea noastră destinație a fost la Lilia acasă, o fostă colegă de la radio, jurnalistă de profesie, care mai mulți ani în urmă s-a măritat cu un francez și s-a stabilit cu traiul la Lyon.

Gerome, soțul Liliei, s-a oferit cu multă generozitate să fie bucătarul șef al serii. Am început cu un Kyr, o băutură de bun venit, combinația dintre spumant și o cremă se cassis, adică sirop de coacăză. Apoi am continuat cu un Gewurst Traminer răcoros. Între timp, Gerome gătea cina, iar noi cu Lilia depănam amintiri de prin 97, când munceam împreună la ProFM.

Rețeta serii au fost fructe de mare în sos sabayon, gătite în niște cocote la cuptor. Mă uitam la aceste porții minuscule de mâncare și mă întrebam cum au ei de gând să ne alunge foamea?

Dar ca să vezi, porțile au fost perfecte! Pentru că, după niște mezeluri lioneze și cașcavaluri la entree, a fost exact cantitatea necesară ca să te simți fericit și sătul. Așa că reiterez, porțiile franceze sunt subestimate. Nu sunt mici, sunt suficiente.

Abia a două zi mi-am dat seama că la Lilia și Gerome ne-am simțit atât de bine, încât n-am apucat să facem nicio poză împreună. Dar amintirile oricum sunt foarte calde și vii. Mulțumesc Lilia, Grand merçi, Gerome!

Despre Lyon aș mai povesti dar cred că și așa cu greu v-am reținut până la acest capăt de articol. Voi încheia prin a mulțumit tuturor moldovenilor care au căutat să ne cunoască personal și cu care am petrecut câteva seri minunate la Lyon.

În următorul articol vă voi povesti despre un alt motiv pentru care am ales Lyon în această vacanță de vară. E vorba despre un bucătar-chef, o vedetă – legendă, pe care am vrut să-l cunosc personal, după ce i-am aflat fascinanta poveste de viață în cadrul cursului nostru de Turism gastronomic de la UQAM. Și l-am cunoscut. Povestea urmează în curând.

Comentarii

Previous Post Next Post

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Catalina 9 octombrie 2017 at 07:31

    Foarte interesant si pozele gustoase!)

  • Reply Camelia 29 noiembrie 2017 at 09:52

    Toate acele mâncăruri mi-au făcut o imensă poftă de mâncare dar, pe lângă acest lucru și o mare curiozitate de a explora chiar eu acele locuri. Mi-ar plăcea tare mult să pot ajunge și eu într-o zi în acest loc atât de frumos! Felicitări pentru articol, mi-a plăcut enorm și abia aștept să îți citesc și restul articolelor. Îți doresc sărbători cât mai minunate și un nou an plin de lucruri și momente frumoase!

  • Leave a Reply