De când cu averile declarate ale demnitarilor moldoveni, simt că trăiesc într-o ţară de proşti. Cel puţin aşa aratăm noi, cetăţenii, prin prisma acestor declaraţii de avere. Altfel cum să califici nesimţirea cu care unii îţi declară apartamentele de 1500 lei, loturile de 1200 sau lipsa unei maşini în care îl vezi pe străzile micuţului nostru oraş. Un vagonaş deloc ieftin în care îşi plimbă fundul spre o căsuţă de cel puţin jumate milion. Din păcate, cel mai onest din toţi pare să fie Plahotniuc. Omul a câştigat în 2011 36 mln lei. Dar şi asta e de râs. Pentru că suma bineînţeles e mult mai mare. Pe fonul colegilor săi, nu putea vicepreşedintele parlamentului, putred de bogat, să spună că locuieşte la gazdă sau că televiziune-i falimentară. Altfel, de ce ar mai fi intrat în politică?
Averea oficial declarată a unui politician e un băţ cu două capete. Pe de-o parte speri că e atât de bogat încât nu va mai fura. Pe de altă parte realitatea demonstrează altceva. În 2010 Plahotnuc avea venit 1 mln, iar de când s-a făcut vicepreşedinte, şi-a înmulţit veniturile oficiale de 36 de ori, d-apoi cele neoficiale?
Dumnezeu cu veniturile lor, dar poporiu, poporiu de ce să-l ţii de prost?
N-ar strica deloc ca demnitarii noştri să urmeze exemplul unui partid din Slovacia.Membrii partidului Libertăţii şi solidarităţii, 17 la număr, pledează pt renunţarea la imunitatea care îi protejează pe deputaţi, dezgolindu-se în faţa camerei . De dragul PR-lui sau nu, dar acţiunea merită să fie preluată de ai noştri. Poate măcar atunci declaraţiile de venit ale politicienilor noştri vor fi ceva mai aproape de realitate. Deocamdată, cu ajutorul photoshopului, vă demonstez cât de bine le-ar sta şi la ai noştri într-o comoziţie fotografică similară.
O mîță face gălăgie urîtă după geam. Eu o înțeleg. Eu tot de acolo am venit. Parafrazând celebra zicală: Degeaba ești o curvă mîțo, dacă nu ai un sărac care să te găzduiască la -26 grade. Că eu sigur nu ies să te salvez. Din mine n-a mai rămas eu. 2 ședințe,sare și piper și un minister cu adevărul tras de coadă azi. Așa-i când știi că toată lumea așteaptă răstignirea unui ministru, unii cred că ai pornit o vânătoare, da tu nu vrei decât să caști ochii oamenilor, să aduci acolo lumină și mai apoi să faci acești ochi să zâmbească. Tare nu-i ușor de lucrat și cu bărbații.Ei se ciondăneasc și la urmă tot tu ești de vină. Ap spuneți și voi, îi normal așa? Îi greu cu voi, îi greu și fără voi.
Am meritat cu toții acest ger. Parcă ne mai limpezește mintea. Parcă ne mai stăpânește puțin și ne obligă să mai stăm locului, să mai zăbovim, să mai reflectăm puțin. Sunt convinsă că scoțând dimineața nasul afară, iar mai apoi, revening pe același ger, seara acasă, măcar o dată v-ați gândit că sunteți un om norocos. Că nu înghețați acum undeva pe sub garduri, într-un centru de triere sau într-o celulă parșivă unde dorm mai mulți și urăsc gerul de afară exact ca mîța pe care au apucat-o cântările acum sub geamul meu. Conservați această stare și nu uitați de ea, mai ales atunci cînd vă năpădesc gânduri mai întunecate. Că de la ele și mai frig se face, înăuntru, dar și în jur. Pun pariu, că prin noiembrie vom avea o explozie demografică. Trebuie cumva oamenii să se încălzească. Încălziți-vă sănătoși unul de altul, iar prin noiembrie, în țară să vor naște copii.
Ieri am căscat gura cu o colegă, în scopuri pur profesionale, bineînțeles, și am descoperit detalii absolut lipsite de sexualitate despre frumusețile care împânzesc tot felul de topuri de femei sexy din Md și m-am simțit și eu, și colega mea (care apropos e foarte sexy) atît de bine în pielea de nesexy. Mai ales când tot felul “experte” cu sângele-venin își cred importantă părerea, expusă prin topuri alternative de sexualitate feminină. Mă umfă râsul. Acum, fericirea la mai bine de jumătate din femeile sexy ale Moldovei depinde de cîte voturi adună, cîte padrujte le vor vedea printre primele în top și de cîte ori Leoșa sau Vova a să intre pe site ca să vadă dacă a lui e mai sus decât a lu drugsu. Fix într-un loc mă doare concurența în materie de sexualitate. Sexualitatea nu are legătură nici cu mărimea, nici cu cantitatea, nici cu ambalajul și nici cu numărul de sms-ri trimise din ultimii bani. Sexualitatea ține doar de…..dacă vreți….conținut.Nirvana din beciul sufletului. Și dacă acolo e întuneric, vorba aia: Туши свет, кидай гранату. Știu vorbește invidia din mine. Ei n-ai ce-mi face. Așa-s eu.Mai invidioasă pe cele sexy.
Azi am simțit gerul de afară până în măduva oaselor. Pentru că am avut un scenariu ingenios de filmat în cel mai mare crivăț. E starea când îți e atît de frig, încît ți se face cald deja.
Azi am trecut, la propriu, prin experiența: râde cel care râde la urmă. Pentru că, la finalul unei zile “fermecătoare”, mai n-a crăpat cabina de montaj de hohote. O să vedeți poate chiar mâine despre ce e vorba.
Azi am înjurat machiajul de televiziune, fără de care oamenii nu ar fi gata să te primească în casa lor. Pentru că distruge ce a mai rămas din tinerețe și cele mai mari necazuri le aduce în timp. Nu-mi place deloc ideea că fondul de ten și pudra sunt biletul meu în casele oamenilor. Dar știu că nu e doar al meu și că o să vină zile când nici astea nu-mi vor mai folosi. Așa că mă mai chinui, cât mai se poate.
Azi s-a terminat la Sare și Piper cu rețeta la cea mai bună tartă pe care n-am gustat-o vreo dată. Era cu pere, cașcaval brie și ceapă roșie caramelizată. M-am bucurat că n-am încercat din tartă și m-am încurajat, spunîndu-mi că am voință să mă abțin ca și Adriana Ochișanu, să nu mănânc după 7. Dar nu despre voință e vorba.Am o durere foarte sexy în gât. Și o îndrept acum exact de unde a venit. Hai, succese…. TARTĂ CARAMELIZATĂ CU BRIE, CEAPĂ ŞI PERE
Pentru aluat:
* 200 g unt, * 300 g făină ,* 2 gălbenuşuri de ou,* 2 lngţ apă,
Pentru umplutură:
* 2 pere,* 2 lngţ zahăr brun,* 2 cepe roşii,* 60 ml smântână,* 40 g unt,* 2 ouă,* 100 g brie,* sare şi piper
METODA DE PREPARARE
1.Se freacă untul cu făina
2.Se adaugă gălbenuşurile şi apa
3.Se frământă aluatul bine şi se pune la frigider timp de 30 de minute
4.Se topeşte untul în tigaie şi se adaugă perele tăiate în patru
5.Se presară cu zahăr şi se gătesc timp de 3 minute până când devin caramelizate
6.Se pun perele deoparte şi se adaugă ceapa tăiată semicercuri
7.Se scoate aluatul de la frigider, se întinde pe o formă de copt şi se dă la cuptor timp de 10 minute
8.Se aranjează perele, ceapa şi caşcavalul brie tăiat felii peste aluatul copt
9.Se face un amestec din smântână şi ouă
10.Se toarnă acest amestec peste tartă şi se dă la cuptor pentru 30 minute
Nu ştiu dacă aţi observat. Chiar mă ţin de angajamentul pe care mi l-am luat pt 2012. Mi-am scurtat limba. Am numai de câştigat. Şi când mă mănâncă tare, fac Ministerul Adevărului. Cred în puterea picăturii chinezeşti, dar şi în artileria grea. Vreau, sper, visez ca o dată şi o dată, să crape gheaţa în Moldova. Vreau să dispară toţi politicienii de acum. Toţi ca unul. Uite-aşa. Şă ne trezim mâine dimineaţă şi să nu mai fie nici unul. Iar oamenii normali, care nu s-ar băga niciodată de politică, să se apuce de Moldova, ca de-o cocioabă părăsită şi să o readucă la viaţă. Vreau ca toţi care calcă pe bec, să aibă puţină demnitate şi să-şi dea de bună voie demisia. Că aşa e frumos. Şi dacă nu au această demnitate, să nu pretindă că-s miniştri. ah…şi mai vreau ceva…ca toţi demnitarii care sug acum din Moldova bani, fără a lăsa un echivalent bun în spate pentru ţară, nu pentru ei…să li se facă greaţă…să nu mai poată de atâta lăcomie…..să le vină înapoi….şi nici ghimbirul să nu-i mai ajute.
Azi am sărbătorit ziua lui tăticu. Tata nu i-am zis niciodată. Aveam un obicei prost de a glumi şi a-i spune Vanea, când eram o adolescentă obraznică.A făcut 65. Doamne, ce noroc are maică-mea. Tăticul meu e unic. Pentru că se duce pe ger de 3 ori după 3 cratiţe diferite în debara. După care îi crapă răbdarea şi spune: ia, mai duceţivă voi….Pentru că îmi porneşte dimineaţa maşina, ca să se încălzească motorul. Pentru că merge de 3 ori la bancă, cât eu mă plimb în vacanţă, ca să mă salveze pe mine, căscata, care şi-a lăsat cardul acasă. Pentru că îmi opăreşte plantele pentru ceaiul de dimineaţa şi îmi face băutura aia prostească, în care el nu crede…smoothie. Toţi cei care au un tătic ca al meu, trebuie acum să îl îmbrăţişeze.
Şi eu am noroc. Nu ca maică-mea, din păcate. Dar cum să te plângi de noroc? El ori este, ori nu-i. Azi m-am trezit lângă cine mi-e bine.Şi am pictat o răţuşcă. Am cumpărat creme şi vaze la market şi m-am lăsat convinsă de prinţesele mele să le cumpăr prostioare. Azi am făcut baie împreună cu fetele în cadă.Şi am fost la sport şi m-am chinuit ca să ard ceva din ce-a gătit maică-mea pt aniversarea lui tăticu. Galina Tomaş face asta zi de zi, de câteva ori pe zi, cu leneşe de-alde mine. Ne face să urâm ce-i mai bun pe lume. Prăjitura lui Pavlov de la Creme de la Creme, tarta cu brânză de la Delice D’ange, plăcintele mămicăi. Bineînţeles, Galina nu-i din cauciuc şi nu vă pot recomanda tuturor să luaţi legătura cu ea. Dar are o echipă de instructori excepţionali care ar putea cu fiecare dintre voi să facă ce vreţi voi: să vă slăbească, să vă îngraşe, să vă încapă în hainele în care nu mai încapeţi şi să vă ajute să vă uitaţi cu ochi împăcaţi în oglindă.
Aş vrea aşa măcar 2 zile din săptâmână. De când cu Ministerul, n-a rămas decât 1. Mă întreb, la fel ca şi voi…dar oare merită?
Băieţii de la Carla’s Dreams au deja aproape 60000 de mii de vizualizări la anterioara operă, atât de diferit primită de voi. La noi în redacţie, o mai cântăm când ni se face viaţa mai dulce. Cam pe la 17 în fiecare zi. Trebuie urgent de crescut vizualizările la următoarea piesă. Apropos, băieţi, dacă tot nu ne cunoaştem, omul cu gluga mi se pare foarte simpatic. Dar n-ar fi deloc rău să daţi măcar un semn de viaţă. Pentru început aş accepta să am o cântare în duet cu voi. Fac parte din cei 95 % din moldoveni care visează să se facă artişti. Şi mai fac parte din cei 90 % care pot face de 100 de ori mai bine altceva decât sî cânte. Succese pt Carla’s Dreams şi o săptămână bună tuturor.
Acest concurs nu are nici premiu, nici perspectivă mare.Deocamdată. Poate doar îţi oferă şansa ca timp de o lună să afle despre tine circa 10000 oameni noi. Cu FB ar ieşi chiar mai mulţi. Mai departe, fă ce vrei cu ei.
Am intrat, din nou în febra Eurovisionului. Au început, tradiţional, scăndălaşele.Cântăreţele s-au pus pe dat jos kilogramele, se fac lansări şi conferinţe de presă absolut inutile, la care presa nu se duce. Dacă ar promite cineva să-şi arate vreun sfârc, ar fi altă treabă.
Suntem un popor petrecăreţ. De aceea ne place să dansăm şi să cântâm. Dar mai ales să cântăm. Unde te uiţi, peste tot măcar un copil, un vecin, un coleg, o rudă cântă sau visează la asta. În fiecare săptămână cunosc oameni, tineri şi mai puţin, care visează să-şi petreacă tot restul vieţii în muzică. În plus, mai vine pe poştă mea câte un mesaj cu rugămintea de a promova un talent în devenire. Multe dintre operele prezentate nu pot fi puse la tv. Şi nu neapărat din cauza înjurăturilor. Pur şi simplu provoacă reacţii la limita între râs şi plâns. Apoi m-am gândit că oamenii ăştea şi-au făcut vreo speranţă în legătură cu mine. De ce oare subiectivismul gusturilor mele să le decidă soarta? Noroc că pe blog poţi face ce vrei sau aproape tot ce vrei. Aşa că promit, de acum înainte, în fiecare săptămână să vă ofer spre judecata dvs cântece noi. Vom face un Moldovision al nostru. Ce naiba ne tot dăm în mintea europenilor? Şi tot filosofăm dacă e sau nu de Eurovision cutărească sau cutărească piesă. Sunt ei mai buni ca noi? Au ei ceva ce noi nu avem şi ar merita plagiat? Mentalitate? Ordine? Legi? Lăsaţi-o voi mai moale….Cum n-am fost în Uniunea Europeană atâta timp, nici nu vom fi în apropiaţii 12 ani. Deci să ne păstrăm verticalitatea şi să continuăm să umblăm gheboşi, încruntaţi şi trişti, că aşa ne este cătătura.
Începem cu cea mai proaspătă propunere. Venită acum câteva zile. Cine-i următorul? Trimiteţi mesajele cu linkuri de pe youtube la această adresă: nataalbot@gmail.com. Pentru cine nu a înţeles, juriul sunteţi chiar voi. Să curgă criticile. Să fie clar, acest concurs nu este un fel de Golden Rasberry award. Altfel ar trebui să-i iau tot pe artiştii noştri binecunoscuţi şi să-i supun la tot felul de umilinţe. N-am chef. Aşa e mult mai distractiv.
La ei, în străinătate, e underground, la noi – muzica din beci. Trăiască muzica din beci!
Ai şi familie şi carieră, dar simţi că nu le poţi avea pe ambele? Doina Cernavca susţine că următoarea sa invitata la Clubul Nostru ştie răspunsul la întrebarea: Cum să le combini şi să rămâi femeie. Eu nu prea cred, de aceea sunt curioasă să o cunosc.
Ce-ar fi să daţi un telefon şi să aflaţi dacă mai sunt bilete?
Între timp, această divă a Show-lui “O Dată În Viaţă” are pe youtube biografia în imagini. Eu pe Iuliana Tudor am văzut-o cântând, dar nu ştiam că anume prin muzică s-a lansat.
Este şi mamă, şi interpretă,şi prezentatoare tv şi vedetă. Iată, cum arată acum în tv.
Nu-mi place să scriu. Decât pe blog. Pentru că scrisul pe blog nu este nici obligaţie, nici deadline şi nici angajament.
E tare greu să scrii. E tare greu să scrii interesasnt. Dar e şi mai interesant să scrii greu. Mi se pare mai uşor să scot un nou proiect la tv, decât să fac o revistă pe care să o citească toată lumea.
Îmi place însă să-mi văd pozele prin reviste. Pentru că eu apar prea puţin prin reviste şi nu mi se pare normal. De aceea am acceptat să scriu un articol pentru Punkt. Citiţi AICI.În schimbul apariţiei pozei mele, în format mare, frumos, am scris un articol tak- sebe. Principalu e că sunt eu acolo. Eu, în studiou, la emisiune. Ca să nu mai rămână un om viu pe pământ care să nu ştie cine sunt eu şi unde lucrez. Apropo, în afară de articolul meu tak-sebe, în ediţia aceasta, ca de obicei, sunt o grămadă de chestii interesante de citit. Şi poze…una cu mine…
Ieri traversam PMAN şi am văzut o scenă de film. Doar fumul lipsea. O maşină răsturnată, cioburi de prabriz, poliţie şi aşa o tristeţe, de credeai că-i începutul sfârşitului. Poate pentru cineva care traversa ieri Ştefan cel Mare cu 120 la oră chiar a fost sfârşitul lumii, mie nu mi s-a părut nici măcar curios ca să filmez pe Iphone, ca să le dau colegilor de la ştiri. Nu era nici o cameră acolo şi nici o televiziune. M-am gândit că poate scăpăm de-un accident azi la ştiri. Dar n-a fost să fie. S-au găsit curioşi să filmeze şi să posteze. Preiau ca să ilustrez:
Din păcate, nu există nici o legătură între numărul de ştiri cu accidente, difuzate zilnic la ştiri şi numărul accidentelor. Deşi, mâ gândesc, la câtă oroare difuzează buletinele de pe şoselele ţării, unii urcând la volan…ar fi putut să fie ceva mai smeriţi.Altfel, la ce bun aceste doze de adrenalină transmise prin ecranul azuriu în fiecare seară? Nu-i pe asta. Oameni să fim. Pe lângă scena groaznică pe care am urmărit-o, am observat că PMAN arăta sinistru.
Nici bradul nu mai lumina, nici ghirlandele….Vorba cântecului: празники прошли нас застали будни….Mi-am imaginat că ne aşteaptă încă cel puţin 3 luni de un oraş gri, urât şi şters şi am înţeles că trebuie să-i spunem neapărat lui D. Chirtoacă un Mulţumesc pentru că a colorat Chişinăul de sărbători. Nu pentru că i-a păsat de oftatul nostru cronic din anii precendenţi. Ci pentru pentru 1 lună de mândrie, demult uitată, pe care au trăit-o chişinăuienii de Crăciun. Mândrie pentru că facem parte dintr-un oraş care sărbătoreşte.
De-acord, la pomul Chişinăului am mai putut umbla cu toţii. Sau mai bine nu trebuie. Că dacă ne apucam cu toţii, precis că se găsea vreun Ion Corcodel care punea vreo bucată de dibond sau stea din termopan în vârf. Personal, protestez împotriva brazilor naturali. Şi împotrivă iluminării holerice de care a avut parte pomul din centru în acest an. Aici îi felicit pe cei de la Orange pentru cochetul brad din faţa Teatrului de Operă care nu pare să-l fi făcut pe primarul nostru să să simtă cu nasul şters.
În rest, decoraţiunile de sărbători în centru au existat. Şi asta deja e bine. Păcat că se terminau fix unde începea zona altor sectoare. Ştiu că-s scumpe, ştiu că niciodată nu avem bani ca să trăim mai frumos. Şi mai ştiu că există priorităţi pentru un oraş-capitală. Una dintre aceste priorităţi este imaginea lui sau aşa numitul marketing. Cred că în Primăria Chişinăului nu există un departament marketing sau dacă există, acesta este condus de vreo mătuşă de 62 de ani pe care nu o pot concedia din lipsă de dovezi precum că nu şi-ar îndeplini calitativ obligaţiunile de serviciu.
În fine, de data aceasta, comparativ cu anii precedenţi, am un semi oftat. Pentru că nu a fost chiar atât de râu. A fost şi mai rău în alţi ani. Dar se poate şi mai bine. Mult mai bine. Mai ales la capitolul iluminare a PMAN -lui care, fiind înconjurat de atâtea ghirlande, se afla în beznă toate sărbătorile. De aceea, atât colibele cu izvar cât şi trenuleţele pentru copii arătau jalnic. Pentru că iluminarea bună face dintr-o babă fată mare, d-apoi dintr-o Piaţă a Marii Adunări Naţionale….
Noroc, dragii mei. Noroc şi emoţii nebănuit de frumoase vă doresc în acest an 2012. Mie nu revelionul îmi trezeşte cea mai mare bucurie. Ci prima şi a doua zi de după revelion. Când mă trezeşte gălăgia râsetelor fetelor mele. Când miroase a supă de ciuperci cu fasole pe care maică-mea o vrăjeşte de-asupra plitei. Când eu le aud şi le miros pe toate astea, dar îmi spun că azi nu mă grăbesc nicăieri şi mai rămân în pat. Azi nu mă grăbesc nicăieri. Pentru un om ca mine aceasta este cea mai mare sărbătoare. Azi citesc, scriu, lenevesc, mănânc supa mamei şi mă bucur de această vreme incredibilă pt luna ianuarie. Nu am apucat să-mi inventez cele 10 dorinţe pentru acest nou an. Am fost prea ocupată cu pornirea unui Minister care să lucreze în timp ce altele se odihnesc. Despre cum a pornit Ministerul Adevărului şi graţie căror evenimente şi oameni el s-a întîmplat, probabil nu vă voi spune niciodată sau vă voi spune foarte curând.
Acum însă aş vrea să-mi inventez dorinţele pentru acest an. Iar faptul că le fac publice vorbeşte despre aceea că mai mult de jumătate din cele pe care mi le-am inventat anul trecut şi le-am scris aici s-au împlinit, or secretul dorinţelor de la început de an este să spui despre ele la cât mai mulţi oameni. Nu am reuşit să-mi fac timp de yoga aşa cum mi-aş fi dorit, nu am reuşit să muncesc de 3 ori mai puţin şi încă nu mi-a reuşit ceva ce nici vouă nu v-am spus. Aşa dar cu o rată de succes de 70 la sută în 2011, continuăm tradiţia şi în 2012.
1. Să citesc câte o carte în fiecare lună.
2. Să învăţ bine limba franceză
3. Să dau jos 7 kilograme
4. Sî găsesc echilibrul între profesie şi tot ce e în afara ei
5. Să îmbunătăţesc de câteva ori calitatea tuturor proiectelor create până acum
6. Să am grijă să spun la mulţi ani de ziua lor la toţi cei pe care îi iubesc
7. Să cumpăr casa de vis în locul de vis
8. Să am grijă de liniştea părinţilor
9. Să-mi scurtez limba
10. Să am grijă să păstrez tot ce-mi este mai drag şi să am curaj să duc în capăt tot ce mi-am propus
La mulţi ani şi cât mai multe dorinţe împlinite vă doresc în 2012.
Membrii partidului Libertăţii şi solidarităţii, 17 la număr, pledează pt renunţarea la imunitatea care îi protejează pe deputaţi, dezgolindu-se în faţa camerei . De dragul PR-lui sau nu, dar acţiunea merită să fie preluată de ai noştri. Poate măcar atunci declaraţiile de venit ale politicienilor noştri vor fi ceva mai aproape de realitate. Deocamdată, cu ajutorul photoshopului, vă demonstez cât de bine le-ar sta şi la ai noştri într-o comoziţie fotografică similară.
