Nu ştiu dacă aţi observat. Chiar mă ţin de angajamentul pe care mi l-am luat pt 2012. Mi-am scurtat limba. Am numai de câştigat. Şi când mă mănâncă tare, fac Ministerul Adevărului. Cred în puterea picăturii chinezeşti, dar şi în artileria grea. Vreau, sper, visez ca o dată şi o dată, să crape gheaţa în Moldova. Vreau să dispară toţi politicienii de acum. Toţi ca unul. Uite-aşa. Şă ne trezim mâine dimineaţă şi să nu mai fie nici unul. Iar oamenii normali, care nu s-ar băga niciodată de politică, să se apuce de Moldova, ca de-o cocioabă părăsită şi să o readucă la viaţă. Vreau ca toţi care calcă pe bec, să aibă puţină demnitate şi să-şi dea de bună voie demisia. Că aşa e frumos. Şi dacă nu au această demnitate, să nu pretindă că-s miniştri. ah…şi mai vreau ceva…ca toţi demnitarii care sug acum din Moldova bani, fără a lăsa un echivalent bun în spate pentru ţară, nu pentru ei…să li se facă greaţă…să nu mai poată de atâta lăcomie…..să le vină înapoi….şi nici ghimbirul să nu-i mai ajute.

Azi am sărbătorit ziua lui tăticu. Tata nu i-am zis niciodată. Aveam un obicei prost de a glumi şi a-i spune Vanea, când eram o adolescentă obraznică.A făcut 65. Doamne, ce noroc are maică-mea. Tăticul meu e unic. Pentru că se duce pe ger de 3 ori după 3 cratiţe diferite în debara. După care îi crapă răbdarea şi spune: ia, mai duceţivă voi….Pentru că îmi porneşte dimineaţa maşina, ca să se încălzească motorul. Pentru că merge de 3 ori la bancă, cât eu mă plimb în vacanţă, ca să mă salveze pe mine, căscata, care şi-a lăsat cardul acasă. Pentru că îmi opăreşte plantele pentru ceaiul de dimineaţa şi îmi face băutura aia prostească, în care el nu crede…smoothie. Toţi cei care au un tătic ca al meu, trebuie acum să îl îmbrăţişeze.

Şi eu am noroc. Nu ca maică-mea, din păcate. Dar cum să te plângi de noroc? El ori este, ori nu-i. Azi m-am trezit lângă cine mi-e bine.Şi am pictat o răţuşcă. Am cumpărat creme şi vaze la market şi m-am lăsat convinsă de prinţesele mele să le cumpăr prostioare. Azi am făcut baie împreună cu fetele în cadă.Şi am fost la sport şi m-am chinuit ca să ard ceva din ce-a gătit maică-mea pt aniversarea lui tăticu. Galina Tomaş face asta zi de zi, de câteva ori pe zi, cu leneşe de-alde mine. Ne face să urâm ce-i mai bun pe lume. Prăjitura lui Pavlov de la Creme de la Creme, tarta cu brânză de la Delice D’ange, plăcintele mămicăi. Bineînţeles, Galina nu-i din cauciuc şi nu vă pot recomanda tuturor să luaţi legătura cu ea. Dar are o echipă de instructori excepţionali care ar putea cu fiecare dintre voi să facă ce vreţi voi: să vă slăbească, să vă îngraşe, să vă încapă în hainele în care nu mai încapeţi şi să vă ajute să vă uitaţi cu ochi împăcaţi în oglindă.

Aş vrea aşa măcar 2 zile din săptâmână. De când cu Ministerul, n-a rămas decât 1. Mă întreb, la fel ca şi voi…dar oare merită?

Băieţii de la Carla’s Dreams au deja aproape 60000 de mii de vizualizări la anterioara operă, atât de diferit primită de voi. La noi în redacţie, o mai cântăm când ni se face viaţa mai dulce. Cam pe la 17 în fiecare zi. Trebuie urgent de crescut vizualizările la următoarea piesă. Apropos, băieţi, dacă tot nu ne cunoaştem, omul cu gluga mi se pare foarte simpatic. Dar n-ar fi deloc rău să daţi măcar un semn de viaţă. Pentru început aş accepta să am o cântare în duet cu voi. Fac parte din cei 95 % din moldoveni care visează să se facă artişti. Şi mai fac parte din cei 90 % care pot face de 100 de ori mai bine altceva decât sî cânte. Succese pt Carla’s Dreams şi o săptămână bună tuturor.