Ieri traversam PMAN şi am văzut o scenă de film. Doar fumul lipsea. O maşină răsturnată, cioburi de prabriz, poliţie şi aşa o tristeţe, de credeai că-i începutul sfârşitului. Poate pentru cineva care traversa ieri Ştefan cel Mare cu 120 la oră chiar a fost sfârşitul lumii, mie nu mi s-a părut nici măcar curios ca să filmez pe Iphone, ca să le dau colegilor de la ştiri. Nu era nici o cameră acolo şi nici o televiziune. M-am gândit că poate scăpăm de-un accident azi la ştiri. Dar n-a fost să fie. S-au găsit curioşi să filmeze şi să posteze. Preiau ca să ilustrez:
Din păcate, nu există nici o legătură între numărul de ştiri cu accidente, difuzate zilnic la ştiri şi numărul accidentelor. Deşi, mâ gândesc, la câtă oroare difuzează buletinele de pe şoselele ţării, unii urcând la volan…ar fi putut să fie ceva mai smeriţi.Altfel, la ce bun aceste doze de adrenalină transmise prin ecranul azuriu în fiecare seară? Nu-i pe asta. Oameni să fim. Pe lângă scena groaznică pe care am urmărit-o, am observat că PMAN arăta sinistru.
Nici bradul nu mai lumina, nici ghirlandele….Vorba cântecului: празники прошли нас застали будни….Mi-am imaginat că ne aşteaptă încă cel puţin 3 luni de un oraş gri, urât şi şters şi am înţeles că trebuie să-i spunem neapărat lui D. Chirtoacă un Mulţumesc pentru că a colorat Chişinăul de sărbători. Nu pentru că i-a păsat de oftatul nostru cronic din anii precendenţi. Ci pentru pentru 1 lună de mândrie, demult uitată, pe care au trăit-o chişinăuienii de Crăciun. Mândrie pentru că facem parte dintr-un oraş care sărbătoreşte.
De-acord, la pomul Chişinăului am mai putut umbla cu toţii. Sau mai bine nu trebuie. Că dacă ne apucam cu toţii, precis că se găsea vreun Ion Corcodel care punea vreo bucată de dibond sau stea din termopan în vârf. Personal, protestez împotriva brazilor naturali. Şi împotrivă iluminării holerice de care a avut parte pomul din centru în acest an. Aici îi felicit pe cei de la Orange pentru cochetul brad din faţa Teatrului de Operă care nu pare să-l fi făcut pe primarul nostru să să simtă cu nasul şters.
În rest, decoraţiunile de sărbători în centru au existat. Şi asta deja e bine. Păcat că se terminau fix unde începea zona altor sectoare. Ştiu că-s scumpe, ştiu că niciodată nu avem bani ca să trăim mai frumos. Şi mai ştiu că există priorităţi pentru un oraş-capitală. Una dintre aceste priorităţi este imaginea lui sau aşa numitul marketing. Cred că în Primăria Chişinăului nu există un departament marketing sau dacă există, acesta este condus de vreo mătuşă de 62 de ani pe care nu o pot concedia din lipsă de dovezi precum că nu şi-ar îndeplini calitativ obligaţiunile de serviciu.
În fine, de data aceasta, comparativ cu anii precedenţi, am un semi oftat. Pentru că nu a fost chiar atât de râu. A fost şi mai rău în alţi ani. Dar se poate şi mai bine. Mult mai bine. Mai ales la capitolul iluminare a PMAN -lui care, fiind înconjurat de atâtea ghirlande, se afla în beznă toate sărbătorile. De aceea, atât colibele cu izvar cât şi trenuleţele pentru copii arătau jalnic. Pentru că iluminarea bună face dintr-o babă fată mare, d-apoi dintr-o Piaţă a Marii Adunări Naţionale….
Noroc, dragii mei. Noroc şi emoţii nebănuit de frumoase vă doresc în acest an 2012. Mie nu revelionul îmi trezeşte cea mai mare bucurie. Ci prima şi a doua zi de după revelion. Când mă trezeşte gălăgia râsetelor fetelor mele. Când miroase a supă de ciuperci cu fasole pe care maică-mea o vrăjeşte de-asupra plitei. Când eu le aud şi le miros pe toate astea, dar îmi spun că azi nu mă grăbesc nicăieri şi mai rămân în pat. Azi nu mă grăbesc nicăieri. Pentru un om ca mine aceasta este cea mai mare sărbătoare. Azi citesc, scriu, lenevesc, mănânc supa mamei şi mă bucur de această vreme incredibilă pt luna ianuarie. Nu am apucat să-mi inventez cele 10 dorinţe pentru acest nou an. Am fost prea ocupată cu pornirea unui Minister care să lucreze în timp ce altele se odihnesc. Despre cum a pornit Ministerul Adevărului şi graţie căror evenimente şi oameni el s-a întîmplat, probabil nu vă voi spune niciodată sau vă voi spune foarte curând.
Acum însă aş vrea să-mi inventez dorinţele pentru acest an. Iar faptul că le fac publice vorbeşte despre aceea că mai mult de jumătate din cele pe care mi le-am inventat anul trecut şi le-am scris aici s-au împlinit, or secretul dorinţelor de la început de an este să spui despre ele la cât mai mulţi oameni. Nu am reuşit să-mi fac timp de yoga aşa cum mi-aş fi dorit, nu am reuşit să muncesc de 3 ori mai puţin şi încă nu mi-a reuşit ceva ce nici vouă nu v-am spus. Aşa dar cu o rată de succes de 70 la sută în 2011, continuăm tradiţia şi în 2012.
1. Să citesc câte o carte în fiecare lună.
2. Să învăţ bine limba franceză
3. Să dau jos 7 kilograme
4. Sî găsesc echilibrul între profesie şi tot ce e în afara ei
5. Să îmbunătăţesc de câteva ori calitatea tuturor proiectelor create până acum
6. Să am grijă să spun la mulţi ani de ziua lor la toţi cei pe care îi iubesc
7. Să cumpăr casa de vis în locul de vis
8. Să am grijă de liniştea părinţilor
9. Să-mi scurtez limba
10. Să am grijă să păstrez tot ce-mi este mai drag şi să am curaj să duc în capăt tot ce mi-am propus
La mulţi ani şi cât mai multe dorinţe împlinite vă doresc în 2012.
Propun ca la sfîrşit de an, fiecare om să aibă o zi liberă în timpul săptămânii de muncă pentru a merge la cumpărături de cadouri. Pentru că aud de la toţi acelaşi suspi. N-am timp şi nici idei, şi nici bani prea mulţi. Iar dacă această zi liberă niciodată nu va fi liberă, vă pot recomada unde puteţi găsi rapid nişte cadouri. La librăriile Cartier este vânzare un calendar foarte drăguţ ca şi realizare, dar şi ca preţ. La doar 140 de lei puteţi găsi 24 de personalităţi din MD în ipostaze zodiacale decente şi foarte decente. Chiar dacă taică- meu, de ruşine, nu se poate uita la mine în poza unui scorpion, mie ideea celor de la Punkt se pare foarte îndrăzneaţă şi reuşită, într-un final.
Dacă nici copiilor anul acesta nu le surâde norocul cu vreun lego sau Barbie House, cumăpăraţi-le un Jurnalul cu Poveşti, cu prezentatorii Jurnal TV în iposatze destul de amunzante. Cd-ul este într-o ediţie limitată, la doar 20 lei. Din câte ştiu s-au vândut toate Cd-le, dar astăzi la Librăria Litera, de lâgă ASEM, tocmai au fost puse în vânzare încă 200 buc. Aşa că grăbiţi-vă!
Karizma ieri a reuşit să ne impresioneze. În special băieţii s-au bucurat mult. A trimis la Jurnal Trust Media cadouri personalizate, cochete şi foarte simpatice. Am creat şi eu aşa brăduţi acasă. Vă recomand să încercaţi. Acesta e cel mai frumos cadou pentru oamenii dragi. Pot fi confecţionaţi din tot felul de rămăşiţe de textile. Din câte ştiu Karizma cu mama ei au stat nopţi în şir cu foarfeca şi acul în mână pentru a ne bucura pe toţi. Bravo, Karizma! Lăsând gluma la oparte, mulţumim de cadouri.
Zen Sushi se poate bea izvar foarte bun cu ghimbir şi cu un fular în jurul gâtului. Felicitări pentru creativitate.
La Mall, joi seara, la 17.00, Jurnal TV organizează Târgul Cadourilor Inutile.Cred că ne vom distra de minune. Dacă nu veniţi să schimbaţi cadourile voastre inutile pe altele mai bune, măcar urmăriţi o ediţie specială de acolo, cu Sare şi Piper.La noi în casă azi e clacă. Eu şi cu mămica facem decoraţiuni de Crăciun. Îngeri, brazi, peşti şi inimioare. Improvizaţie curată şi tare, tare multă muncă.
Niciodată nu aş fi spus că obiectele lucrate manual apar în urma unui proces atât de istovitor.Nu ştiu ce gând m-a făcut să trec zilele trecute pe la Gemenii şi să ies de acolo cu stofe, nasturi şi panglici.
Probabil că am avut un exces de imaginaţie şi a trebuit ceva urgent să fac ceva cu ea. Sau poate creativitatea celor care au creat brazii m-a făcut să mă întreb dacă aş putea să mă regăsesc printre ei. Mă bucur de rezultat.
Maică mea tot coase îngeri şi mă întreabă: Da ce-o să facem noi cu atâţia? Habar n-am, dar ştiu sigur că nu se vor pierde.Vineri, când va intra bradul în casă, vom decide. Dar până atunci îngerii vor fi în perioada de testare pe ficusul benjamin.
Azi am făcut o incursiune in sfera virtuală din afara Chişinăului. Acolo am descoperit tot felul de chestii năzdrăvane. Deci ChişTv nu e o aberaţie, e o realitate drăguţă regăsită în tot felul de televiziuni locale.Bravo lor!
După căutări hoinare am găsit o rubrică - “Televiziune cetăţenească”, o ştire -Лирический антракт – Мариэтта Руссо, un site, plin de greşeli, al moldovenilor din Spania sau minunatul portal Glia Drochiană. Şi când mă aşteptam cel mai puţin, pe o pagină turistică de promovare a ecoturismului pe râul Cubolta, a început să-mi cânte o piesă. Una foarte bună de Budha Bar. Aşa-a eu, mai sentimentală. Mi-s dragi vocile femeilor, îmbărcate în ii, cu batic pe cap, într-un peisaj părăsit de poporul flâmând.
Nu strică deloc să mai ieşim din Chişinău. Mai ales ca să descoperi cât de puţin e reflectată la capitală adevărata viaţa a ţării.
Respect pt cântările surorilor Osoianu. Păcat de ştampovca făcută de cei care le-au filmat clipul.
Numai mie mi-a mai rămas să scriu despre ultima ispravă a lui Brega. În rest, parcă toată lumea s-a dat deja cu părerea. De ce mi se pare subiectul hot? E simplu. Pentru că în Moldova se crează un precedent. Pentru că prima dată este atins, printr-o instanţă de judecată, un domeniu cum este comunicarea virtuală, care nu-i chiar atât de virtuală.
În primul rând, sunt totalmente de acord, că prin aprobarea comentariilor spurcate, ca multe dintre cele de pe unimedia, protv şi altele, aceste portaluri le permit unora să creadă că-s la ei acasă, pe budă. Nu e ciudat că aceşti oameni cred că libertatea de exprimare înseamnă să-ţi faci nevoile în capul cuiva. Ciudat e că site-le aprobă aceste exprimări nocive de libertate. Mă enervează homofobii cam la fel de mult cum pe ei îi enervează homosexualii. Dar niciodată nu am simţit nevoia să-i insult sau să chem minorităţile sexuale la răzbunare.
Mă bucur că odată cu această decizie judiciară s-a făcut atâta zarvă. În afară de Dodoni, comunişti şi atacuri raider nepedepsite în Moldova sunt o groază de teme nevorbite. Una dintre ele, spre marea mea surprindere, este spaţiul virtual moldovenesc, fără un cadru legal relevant şi decizia judecătorească prin care Oleg Brega ar trebui să fie despăgubit cu peste 5000 lei, pentru o dicuţie mai puţin creştinească pe privesc.eu. A fost sancţionat site-ul, deşi în viaţă reală pentru o asemenea faptă ar fi fost pedepsit user-ul, adică omul care instigă la violenţă şi insultă. Dacă aş fi în locul lui Brega, eu şi pe userul homofob l-aş da în judecată. Aşa, că să-i învăţ minte pe alţii. Din păcate, ştiind cât de putredă e justiţia în Moldova, trebuie să-l întristez pe Brega. Nu justiţia a triumfat în cazul lui, ci mai cu seamă, ştiindu-l câştigător de dosare la CEDO,presupun că e vorba de nedorinţa Moldovei de a mai figura cu un dosar la Strasbourg. Pentru că aşa, privesc.eu pierd 350 euro. Să fi pierdut Brega procesul, Moldova ajungea să-i plătească poate vreo 3-4 mii euro. Apropo căştigul lui Brega nu se compară cu cât au avut de câştigat băieţii de la privesc.eu. Ei, norocoşii nici n-au visat să aibă atâta publicitate gratuită la minunatul lor site. Apropo, ideea site-lui e grozavă şi sunt convinsă că numărul vizitatorilor privesc.eu (numai eu câţi îi trimit acum la voi)a crescut simţitor, ceea ce vorbeşte despre cel puţin 3 happyend-ri ale poveştii de azi:
- Brega a făcut un bănişor fără să asude prea tare
- privesc.eu şi-a tras fără mari investiţii o campanie de marketing de milioane
- Poporul a aflat că i se poate da şi peste gură, dacă nu se poartă frumos
P.S Azi Brega a mai înhăţat nişte lopeţi homofobe pe fb. Urmează oare vre-un proces şi cu Zuckergerg?
Până acum pe străzile Chinăului puteai găsi minibaruri, minimarketuri şi mini chioşcuri cu ţigări în staţii.
O bună posibilitate de a menţine moralul moldovenilor speriaţi de noile facturi şi de ştirile cu violuri şi accidente de la televizor este să le pui în fiecare staţie câte un mini casino.Cât îşi pregăteşte omul 3 lei pt călătorie, să-i bucure ochiul aceste mici căsuţe de nebunii. Afară demult nu mai plouă, butcile apar ca ciupercile după ploaie. Ei lasă, că primarul are acum o grijă mai mare. El are de decorat bradul, altfel iar dă cu obrazul în glod.Şi nu e bine deloc.
6 mln lei – atât a pierdut Moldova de pe urma unei semnături “nevinovate” lăsate de Ghimpu sub o lege care scutea casinourile de nişte impozite.Uite-aşa, pur şi simplu. Coincindenţă sau nu, dar cineva s-a simţit liber să instaleze casinouri pe la colţuri de stradă în Chişinău.
Acum, mai mult ca oricând, mă simt ca orice femeie de pe pâmânt. Am început să am primele probleme cu greutatea. Nu am stat să observ cum apar kilogramele, dar am observat când au apărut toate odată. La grămadă. Anul acesta am multe motive pentru care n-am mai făcut mişcare, am mâncat mult şi gustos, am mâncat seara şi noaptea şi am crezut că n-o să trebuiească să plătesc nimic pentru asta. Noroc de oameni buni care au grijă să-mi amintească de colăcei, de Doina care ştie să facă o mie de aluzii despre Wellnesland şi mai ales de Sârghi care m-a împins la sală. Azi am fost la prima tortură. Mi-e somn. Visez să dau jos 7 kg. Oare cât îmi ia? Azi am cunoscut-o pe Cory Grămescu. O superfată. Inteligentă. Acum are 28 şi este într-o formă de mln. La 17 ani cântărea 86 kg. Acum viaţa ei nu mai poate fi fără pilates, taebo şi alte minunăţii. Cât din ambiţia ei aş putea avea şi eu? Nu mă las până nu mă las.
Din păcate, nu există nici o legătură între numărul de ştiri cu accidente, difuzate zilnic la ştiri şi numărul accidentelor. Deşi, mâ gândesc, la câtă oroare difuzează buletinele de pe şoselele ţării, unii urcând la volan…ar fi putut să fie ceva mai smeriţi.Altfel, la ce bun aceste doze de adrenalină transmise prin ecranul azuriu în fiecare seară? Nu-i pe asta. Oameni să fim. Pe lângă scena groaznică pe care am urmărit-o, am observat că PMAN arăta sinistru.
În rest, decoraţiunile de sărbători în centru au existat. Şi asta deja e bine. Păcat că se terminau fix unde începea zona altor sectoare. Ştiu că-s scumpe, ştiu că niciodată nu avem bani ca să trăim mai frumos. Şi mai ştiu că există priorităţi pentru un oraş-capitală. Una dintre aceste priorităţi este imaginea lui sau aşa numitul marketing. Cred că în Primăria Chişinăului nu există un departament marketing sau dacă există, acesta este condus de vreo mătuşă de 62 de ani pe care nu o pot concedia din lipsă de dovezi precum că nu şi-ar îndeplini calitativ obligaţiunile de serviciu.
