Nata Albot – blog personal
  • Categorii

  • Arhive

    • 2012
    • 2011
    • 2010
    • 2009

‘De-ale mele’

Iepuraş, ouşoare, păscuţă, iertare

sâmbătă, 14 aprilie 2012

O piesă nouă, o nouă încercare. O nouă încercare vină n-are.Carlas Dreams din nou ne suprind. Maladeţ băieţii! Înainte de a merge la sfinţit, treceţi, nu vă ruşinaţi, ascultaţi şi comentaţi.

Am o idee

luni, 9 aprilie 2012

N-am fost acolo, dar lumea zice că la Tedx s-a plictisit. Și chiar ziceau să ceară înapoi cei 200 lei dați pe bilet. Pe unii i-am convins eu să meargă. Nu-mi pare rău decît de faptul că data viitoare îmi va fi mai greu să-i conving. N-am întîlnit un om care să laude ediția recentă. Avînd propria experiență, deloc simplă, de paricipare la Tedx, cred că oamenii au idei, dar nu și capacitate de a împărtăși captivant. Fie nu au timp suficient să se pregătească. Pentru că un om interesant este undeva implicat, ceea ce nu-i permite să se pregătească mai minuțios, cu un slideshow, cu o prezentare în power point, cu un performance mai deocheat. Fie organizatorii sunt prea indulgenți cu participanții și le permit să vină oricum, numai să vină. Le doresc mai mult succes în edițiile următoare.

Cred că oamenii trebuie să împărtășe ideile atunci cînd îi obligă serviciul, cum sunt tinereii angajați pe post de consilieri la politicieni. Sau atunci cînd ideea a crescut atît de mare, încît nu mai încape înăuntru și vrea neapărat să iasă afară. Deci pentru a împărtăși idei nu e sufiecient să creadă cineva că tu ai idei. E important să poti tu pune mâna pe ea, pe idee.Să o simți. Să fie palpabilă. Dar mai ales să știi cum organic, atractiv și conceptual să fie transmisă.

În ultima vreme am tot fost invitată să inspir studenți, tinere-lideri, business women și liceeni. În unele cazuri am refuzat, în altele m-am abținut, ca să refuz, de fapt. Habar n-am de ce. Poate că sunt sătulă de vorbe aiurea, în van. Și mai ales sunt foarte complexată în a-mi face un loc sub soare cînd vine vorba de un public nou. În cele mai multe cazuri eu le sunt oamenilor atît de neinteresantă cu ideile mele, încît la întrebarea cu ce aș putea să vă fiu de folos, auzeam întebarea: spuneți-mi cum să ai succes în viață? Deci unora refuzul meu de a-i inspira pe alții li se părea o aroganță. Mai bine arogantă decît ipocrită.

Mă inspiră oamenii care nu caută să inspire. Fiecare îi are în viața sa. Iar cei de la televizor nu inspiră, decît atunci cînd știi exact ce te fascinează în om și vrei să te molipsești și tu cu asta. Mă inspiră antrenoarea mea de sport, profa de pictură a Evei, părinții mei, fermierul Ion Ciocan, Tamara Șchiopu, șamd. Oameni care nu se văd, dar se simt.

Ideile se zămislesc, se macină, se rodează, se screm, mor sau se nasc. Ideile sunt combustibilul nostru. Și dacă ești capabil să le realizezi singur – ești un Dumnezeu al micului tău univers. De cele mai multe ori pentru realizarea ideilor e nevoie de echipă, de drepte și stîngi, de generatori și executori. Și mai ales, fertili la idei sunt oamenii care și-au găsit rostul și locul. Eu mi-am luat prea în serios și locul și rostul. Acum din mine n-a mai rămas decît ficatul. El îmi dă idei. Cum ar fi că mâine dacă nu mai ești, la muncă ve fi înlocuit cu altcineva. Acasă nimeni nu te va înlocui, insă. Iar acasă, oamenii te vor mai mult cu sănătate decît cu idei.

Am o idee! Ce-ar fi să nu mai avem atîtea idei? Sau măcar să găsim o soluție cum să-i împiedicăm pe alții să-si realizeze ideile.Alţii de pe la ministere şi primării.

Mă înfoaie

joi, 29 martie 2012

Mă înfoaie bardacul. Mai ales infinitul acestui bardac şi nesimţirea celor care ne țin de proşti şi fac ce vor ei în fotoliile în care tot noi i-am așezat.

Ieri nuş ce m-a apucat, dar m-am gândit că de-abia aştept să văd cine se va mai băga în cursa pentru primărie la următoarele alegeri locale. Pentru că deocamdată, am toate motivele să-mi schimb opţiunile de altă dată.

Mă înfoaie show -ul cu urnele din faţa Primăriei. Şi apropos, Oleg Cernei este unul dintre cei mai teferi la cap din toţi cei adunaţi pe colţul Vlaicu Pârcălab şi Ştefan cel Mare. Ei de ce, d-le Cernei alimentaţi “cânii turbaţi” cu show-ri, evident compromiţătoare. Dacă oamenii nu se pot înţelege de câte urne de gunoi are nevoie Chişinăul şi dacă nu sunt nici bani pentru asta, de ce nu vă înţelegeţi măcar să spuneţi aceleaşi minciuni presei. Cu minciuni comune deveniţi şi voi mai credibili. Scoateţi 2 urne, le puneţi chiar în faţa Primăriei…şi chemaţi microfoanele de toate culorile să imortalizeze eroica faptă. Mama voastră de showmani….Poate aţi greşit locul de muncă? De ce nu v-aţi dus cu cele tocmai 2 urne într-o curte jalnică, plină de blocuri şirosărite, cum sunt cele mai multe curţi din Chişinău. Acolo, cele tocmai 2 urne ar fi fost de mai mult folos. E mare dezordine în jurul Pieţii Centrale, e mare dezordine cu gheretele, e mare dezordine cu monumentele istorice, e mare dezordine cu publicitatea stradală, e interminabil de îndepărtată clipa cînd vom avea un oraş interesant şi pentru turişti. Dar dacă aţi şti voi ce dezordine se întîmplă acum cu teritoriul fostului Stadion Republican din centrul Chişinăului. Cum se vinde şi răzvinde acesta şi ce zgârie-nori ne aşteaptă acolo în locul mult aşteptatului stadion. Dar dacă aţi şti voi ce se întîmplă cu monumentele istorice din aşa-numita zonă pietonală. Am auzit că Ministrul Focşa îşi însoară fata în primăvara asta şi are omu nevoie de bani pentru nunta de la Leogrand, cu Lăutari şi tot tacâmul. De aceea edificii măreţe din proprietatea statului trec,puţin câte puţin, în proprietate privată, cu semnătura d-lui Focşa…..eh Maldova, Maldova…o ţară mititică şi pe alocuri aşa de frumuşică….cine naiba te-a blestemat aşa de tare ca să nimereşti pe mâini de stâpâni atât de hapsâni…..

 

Dragă primar de gherete…

vineri, 23 martie 2012

Ei cum poţi să fii atât de iresponsabil? Cum poţi să îngădui o asemenea porcărie şi să te consideri primarul unui oraş pe care vrei să-l scoţi din rahat? Cum ţi se deschide gura să chemi oamenii la curăţenia oraşului cu greblă şi cu lopată, dacă tu însuţi tolerezi cea mai mare porcărie din acest oraş?

Hai să recunoaştem, primarul nostru este un gospodar de o blândeţe şi o toleranţă rară. Ce stă la baza acestei blândeţi? Unii ar spune interesele personale, alţii bunul simţ. Eu aş numi asta aşa, mai ruseşte: беcхребетность.

D-le Primar, nu fiţi laş. Recunoaşteţi-vă gafa şi reparaţi-o! Aţi scăpat priтtre degete peste 1000 de gherete ilegale. Asta după ce acum 3 ani, când erau circa 3500, aţi emis dispoziţia prin care se interzicea instalarea gheretelor în Chişinău.

În 2012 numărul gheretelor instalate în capitală, cică fără aprobarea primarului a ajuns până la 5 mii. Când aţi descoperit acest număr, ce aţi simţit d-le Primar? Tu la mama lui de gherete. Ei ce să facem acum. De-amu…..N-or mai fi altele noi, da pe cele vechi nu le mai scoatem.

De ce? De ce î-ţi făcut una ca asta Chişinăului?

“Eu am emis o dispoziţie în anul 2009, prin care am suspendat amplasarea noilor gherete, dar cuvântul primarului nu este egal cu o decizie a Consiliului Municipal. Acest proces trebuie oprit prin dispoziţia Consiliului”, a punctat edilul Capitalei.

În prezent, cererile de amplasare a gheretelor sunt examinate de Primăria Municipiului Chişinău. Pe străzile capitalei sunt amplasate 2956 gherete, iar alte 1819 se află în locuri autorizate.

Vă chem să daţi dovadă de caracter şi bărbaţie. Declaraţi război gheretelor din Chişinău. Să-şi mişte fundul cetăţenii la market după cumpărături săptămânale, nu după o pivă, noaptea, pân la butcă. Iar din cele 5000 de gherete din care 1500 sunt pe sovistea dvs, 3500 să fie demolate, alte 1500 să accepte o stilistică prietenoasă cu acest oraş pseudo european.

D-le Chirtoacă, de dragul viitorilor dumitale copii pe care ai să-i plimbi fix printre aceste gherete, dărâmă-le măcar pe cele de care te faci vinovat. Fii bărbat, dă o dată cu pumnul în masă…că nu mai ştim cum arată asta, acolo la voi, la Primărie..

Carla’s Dream revine

joi, 22 martie 2012

Am atâtea să vă spun. Dar am de dus la sport, beau nişte pastile care mă adorm mai repede decât vreau, a venit primăvară şi vreau să mă plimb pe afară mai mult decât să încheg texte cu care să acumulez vizualizări inutile pe blog. Deocamdată vă mai dau o porţie de enigmă pusă pe note muzicale. Parcă şi vocea îmi este cunoscută, şi versurile îmi plac şi mai ales anonimatul lui îmi place.

Akord – o altă faţă

duminică, 18 martie 2012

Dar această variantă de Akord aţi văzut-o?
Merită neapărat.Akord ar putea fi bestiali, dacă maniera relaxată din acest live ar rămâne stilul lor pe viaţă.

Eurovisionul Darei

marți, 13 martie 2012

Mda. Se pare că Eurovisionul din acest an a fost chiar mai bun decăt credeam. Să le pese la atât de mulţi oameni..bloggeri..jurnalişti….Nu-mi amintesc ca în vreun an de până acum să fi stârnit atât de tare spiritele.

Poate pentru că Adrian s-a supărat aşa urât în faţa întregii ţări şi lumea a văzut la tv, în direct, cum nu-şi poate stăpâni furia şi nici limba.

Poate pentru că de fiecare dată spectatorii se poartă ca iubita înşelată de zeci de ori, dar după fiecare trădare speră că e ultima şi că totul va fi bine. Şi se uită toţi cu gurile căscate de curiozitate plini de speranţă.

Poate pentru că toţi aşteaptă ca cineva să fie executat pentru gafe  şi asta nu se întîmplă în nici un an.

Poate că, ceea ce mi se pare cel mai enervant, avem artişti pe care îi răsfăţăm în prea multe laude, în lipsa unora mai talentaţi, mai creativi şi apoi aceştia se miră că nu au primit aceeaşi cantitate de voturi câte like-ri adună pe fb.

Dragii mei artişti, hai să fiu sinceră cu voi.Eu nu cred în sms-voting… … citeşte în continuare »

Între ei şi noi

marți, 13 martie 2012

Cică am fost prea blândă cu Eurovisionul nostru. Toată lumea mi-a sărit azi în cap precum că eu nu aş vedea nuş ce probleme de sunet, lumini, umbre pe feţe şi voci piţigăiate.La mine, la tv-ul meu 3×4 totul a fost fix aşa cum am şi descris. Cum a fost la alţii, nu mă interesează. Reiterez, a fost bunişor. Rămân pe poziţiile mele, pentru că showul a fost cel mai ok din toţi anii de până acum, Şi atâta timp cât artiştii acceptă aceste proaste condiţii tehnice de sunet şi lumini, publicul nu-şi pune întrebări prea multe.

Iată însă preferinţa mea. Născută în Moldova, într-o suburbie pestriţă, cu minunatele case verzi, garduri înalte şi chiochi îmbrobodite. A păscut vacile la bunei, toate verile din copilărie. Rochiţe noi a primit doar de Paşti. Terciul de mălai cu mujdei, murături şi brânză de oi este mâncarea sa preferată.O supără oamenii care vorbesc urât despre ţara ei. Cunoaşte numele tuturor vecinilor săi. Creşte muşcate în scara blocului. A învăţat la şcoală în limba moldovenească. Este o fană a cinemarografiei sovietice.Are un suflet bun şi îi plac oamenii buni la suflet.Nu i se primeşte să se certe cu nimeni. Este foarte săritoare la nevoie. O sună des pe bunica din Covrigul de Jos. Aceasta este piesa cu care ne va reprezenta anul acesta la Eurovisionul din Baku. Loreen a fost botezată în cinstea nanei de pe mamă. Piesa se numeşte Euphoria şi este dedicată tuturor celor 99 de cumătri pe care îi are.  Mai jos de Euphoria veţi găsi cântecul meu preferat din repertoriul aceste artiste populare ……suedeze. Şi acum încercaţi să vă răspundeţi la întrebarea care este diferenţa de provenienţă a showbizzului şi vedetelor lor şi de unde se naşte showbizzul din MD.

 

Eurovision 2012. Live Update

duminică, 11 martie 2012

Bună seara. Azi e 11 martie. Respectând tradiţia iniţiată pe acest blog, îmi permit şi anul acesta să mă dau cu părerea despre cele ce se vor întâmpla în scena Eurovision 2012. Pentru că e unicul concurs care face lumea artiştilor moldoveni să freamăte. Pentru că este evenimentul graţie căruia librăria muzicală din MD se completează cu noi creaţii muzicale. Şi mai ales, este unicul eveniment care e ca un şut în fund şi pentru interpreţi, şi pentru compozitori, şi pentru stilişti, şi pentru producători şi pentru regizori. Deşi cred că Moldova ar trebuia să se retragă din Eurovision, atâta timp cât nu este capabilă să ofere un concurs obiectiv. Şi de data aceasta voi urmări cu mare atenţie showul şi îmi voi permite, ocupând scaunul unui telespectator, să fiu, totuşi, un spectator ceva mai pretenţios. Aşadar, fiecare dintre cei 21 de interpreţi va avea o prestaţie scenică care poate fi apreciată cu 2 note: vocal şi artistic. Îi cunosc pe fiecare dintre finalişti, cu mici excepţii. Evoluţia unora o cunosc de la fragedul început. Îi iubesc, îi admir, îi susţin şi mă consider parte din lumea lor. Deci, am un motiiv în plus să mă dau cu părerea.

21. Ruslan Ţăranu.

Nonconformismul lui Ţăranu demult nu mă lasă indiferentă. Cred că ochii vopsiţi, colţii şi ţepii din perucă s-ar potrivi perfect într-o Finlandă. Unde oamenii au nevoie de adrenalină, ca să nu se sincucidă sau pentru a fî într-o relaţie cât mai prietenoasă cu lumea cealaltă şi deci să nu o considere o alternativă perfectă împotriva depresiilor. În Moldova  însă tot ce are o tangenţă, cât de mică, cu lucrurile întunecate nu este bine văzut. Câte bordeie, atâtea obiceiuri. Din câte ştiu, Ruslan participă toţi anii la Eurovision. Şi de fiecare dată a venit cu rockul lui indescifrabil. Piesa din acest an pentru mine e la fel de confuză ca şi tot ce a cântat până acum. Poate pentru că mie nu-mi plac bărbaţii cu ochii vopsiţi. Şi asta îmi sustrage atenţia de la creaţia artistului.

Interpretare: 8
Show:7

20. Mc Gootza/ Irina Tarasiuc – 2 cutiuţe de Red Bull.

Tarasiuc este capabila să cânte live, asta o ştiam şi înainte. E încă o copilă, dar după câteva şuturi în fund pe care viaţa inevitabil i le va da, sunt convinsă că o să iasă din ea o artistă bunicică. Ştiu că este un ghem de bună dispoziţie şi arma asta pe oricare îl vrăjeşte. MC Gootza este elementul necesar de culoare şi fun. Dar s-a cam rotunjit. Nu e bine. Nu e bine. Piesa n-are nici o treabă cu ce e la modă acum. E un caz clasic  de stil Katrina and The Waves, care nu e la modă, dar nici nu se demodează. Se vede de la o poşta că autorii piesei sunt străini.
Interpretare: 9
Show: 8


19. Pasha Parfeni.

Pasha poate. Pasha tare vrea. Deci o să-i reuşească. Pasha dansează.  Costumele curioase. Piesa  - echilibrată între elemente etno şi restul. Una dintre puţinele piese din competiţie al cărei refren aş putea să-l redau, adică se prinde uşor de ureche.

Interpretare: 9
Show:9

18. Alexandru Manciu.

Mi s-a părut simpatic fratele lui Sandu în back vocal. Puţin câte puţin, toată familia lui talentată va urca în scenă.Sandu va pleca neapărat într-o bună zi la Eurovision. Să mai scape de modestie. Costumul gri cu roşu  - combinaţie drăguţă. Dar fularul din jurul gâtului era puţin cam voluminos. Lui Sandu îi prieşte viaţa de familie. S-a camp împlinit la siluetă, ori Sandu nu are înalţime suficientă ca să-şi permită luxul câtorva kilograme în plus. Un bravo pentru că face şi coregrafie. Piesa nu e rea, dar nici incendiară.Piesele lente, de iubire îl reprezintă cel mai bine.

Interpretare: 9
Show:8

17. Paralela 47.

Alecu este un mascul frumos. Are şi o voce inconfundabilă. Piesa îmi place, dar mie tot ceva îmi lipseşte. Nu ştiu ce. Dacă ştiam îi spuneam. Probabil tocmai focul despre care cântă. De data asta au fost ceva probleme la interpretarea live.  Rockul lui Alecu îmi este mult mai aproape decât a lui Ţăranu. Nu pot decât să mă bucur că în toată popsaua moldovenească e loc şi de băieţi cu basuri.

Interpretare: 9
Show:8

16. Xenia Nicora.

Xenia este extrem de talentată la cântat coveruri. Am auzit-o până acum interepretând toate hiturile de pe lume. Mă bucur că a hotărât să arate că este capabilă şi ca artistă cu o creaţie inedită. Anul acesta costumele inspirate din povestea cu Pinocchio au cam invadat scena Eurovisionului. Sau Pasha Parfeni sau Xenia trebuie să facă ceva cu stilistul. Costumele lor au fost prea asemănătoare. Xenia este o prezenţă coaptă, matură şi plăcută. Tot ce-i lipseşte este un PR mai activ.

Interpretare: 9
Show:9

15. Leria.

Habar n-am cine e, dar o salut.Păcat că unii tinerei nu caută să se promoveze bine înainte de a intra în scena Eurovisionului. Sau poate pentru ei tocmai aceasta este pista de decolare şi deci nu au pretenţia să fie votaţi de cât mai mulţi oameni.Pe Leria o văd prima dată. Piesa mă lasă rece. Se pare că atunci când artiştii noştri acceptă piesele compozitorilor din străinătate, de fapt, le fac acestora o mare favoare, dându-le posibilitatea să-şi facă auzită creaţia la Eurovisionul altei ţări. Ceea ce oferă multe puncte compozitorului, nu şi artistului. Cel puţin nu de data aceasta.

Interpretare: 8
Show:8

14. Cristina Croitoru.

O artistă pe care tot prin Eurovision am descoperit-o acum câţiva ani. A fost o adevărată supriză pentru mine atunci. Rochia grecească de atunci ştergea nasul tuturor rochiţelelor cu paiete şi flori ale concurentelor sale. Şi vocea foarte bună. Şi un fizic impresionant. De atunci Cristina a evoluat destul de bine.  Cred că stofele sunt deja un element de scenografie uşor deplasat. Nu mă voi mira dacă voi revedea valuri de stofe azi în scenă.

Interpretare: 9
Show:9

13. Mariana Mihailă.

Na. Poftim. Iar valuri de stofe. De data aceasta albastre. Având în vedere că a ajuns în mod ciudat în concurs şi nu a vrut să primească trofeul ministerului pe care îl reprezint, adică Ministerul Adevărului şi Cârlanul de Aur – deja nu mă pot uita obiectiv la ea. Mariana are o pronunţie infectă în limba engleză şi eu nu aş fi atât de sigură ca şi vocea din cartea de vizită a artistei, care spunea că Mariana dacă vrea undeva să ajungă, neapărat va ajunge. Coafura de azi i-a mai adăugat vreo 15 ani. Piesa – fără gram de personalitate. S-ajungi unde vrei, Mariana.

Interpretare: 7
Show:7

12. Mc Mike /Human Plase

Costumele băieţilor din trupă  - foarte tari.  Piesa mi se pare foarte simpatică. Mike este un bun showman. Fata are voce. Rochia fetei îi defavorizează şi forma şi lungimea picioarelor. Eva tocmai mi-a spus că ei nu vor trece nicăieri. Am întrebat-o de ce spune asta? Mi-a zis că nu ştiu cum piesa lor nu e pe înţelesul Evei. Eu cred că Eva se înşeală. Un funky binevenit printre mulţimea de balade fără personalitate.

Interpretare: 9
Show:

11. Nicoleta Gavriliţă.

Nu ştiu cine-i face muzica, dar mie îmi place acest compozitor. Şi ceea ce a cântat Nicoleta anul trecut şi ceea ce a adus în scenă anul acesta este un brit pop care întotdeauna mi-a fost aproape. Un fel de Katty Perry. Păcat că Nicoleta nu-şi conştiintizează potenţialul şi păşeşte foarte modest în lumea asta. Sau poate are nevoie de un productor ca Sereoja Orlov – cel care o produce pe Olia Tira. Să o ia de gât şi să o împingă. Îmi place că este dezinvoltă şi i-aş rupe capul celui care o consultă în materie de cofură şi aranjări. Eu aş scăpa în capul Nicoletei cel mai trăsnit frizer şi i-aş da voie să se manifeste. Nicoleta este o nonconformistă şi asta trebuie să se vadă în orice cm pătrat din universul său. Ciorapii roşii au fost la locul lor. Mi-a plăcut că a ieşit ca Peppi Ciorap Lung, spre deosebire de celelalte semene ale sale, la fel de tinerele, care caută să fie femei vamp la microfon. Gata, am aflat. Nicoleta mai şi compune muzică. Piesa e compusă de ea.

Interpretare: 9-10
Show:9

10.Geta Burlacu.

Splendidă. Matură. Fără excese. Poate doar lungimea fustei. Pe mine însă nu mă deranjează. Piesa îmi place mai puţin decât ceea ce a făcut Geta cu piesa în scenă. Costumele reuşite.

Interpretare: 9

Show:10

9. Adrian Ursu

Maică mea a spus cel mai bine. S-o învăţat şi ai noştri să facă show. Bravo Adrian! Chiar dacă nu i-a  ieşit azi ceea ce a visat să facă, tot ce s-a întîmplat în scenă a fost ok. Mă bucur, mai ales, pentru că s-a reprofilat puţin, din punct de vedere muzical. Şi ţinuta mi s-a părut simplă, deci foarte sexy. Noroc de stilist şi de Adrian.

Interpretare: 9
Show:10

8. Doiniţa Gherman.

Off. Asta nu e piesa de anul trecut? Am impresia că timpul s-a oprit când mă uit la Doina. Şi e o fată atât de bună. Ei de ce oare nu mai schimbă puţin macazul?

Interpretare: 8
Show:7

7. M Studio.

Tare, tare îmi plac băieţii ăştia. Şi cum sunt îmbrăcaţi, şi muzica lor, şi vocalistul e colorat.  Eugen, de la acordeon este un mare, mare bravo. Nota 10 şi pentru că şi-au pus semnătura şi pe melodie şi pe versuri.

Interpretare: 10
Show:9

6. Anna Gulco.

Rochia  - minunată. Piesa – aceeaşi problemă ca la majoritatea din concurs – nu are personalitate. Foarte slab anul ăsta cu hiturile la Eurovision. Grasiază fermecător. Anna răsare rar. Şi apune imediat după această tornadă numită Eurovision. Nu e voie.

Interpretare: 9
Show:8

5. Transbalcanica.

Cornelia este o mare găselniţă pentru cei de la Transbalcanika. Ea şi tobele – o combinaţie supersexy. Este, pur şi simplu o fată foarte frumoasă. Iar vocea şi-a muncit-o câţiva ani în trupa Millenium. Costumele fetelor diminuiază grav din statutul trupei. Adie a manele, e f adevărat.Dar nu piesa, mai cu seamă ţinutele. Piesa are jăratic.

Interpretare: 9
Show:8

4. Dara

Like. Mare. Şi pentru Dara şi pentru piesa ei cu elemente de folk. Şi acesta este un cântec uşor de memorat şi de fredonat. Semn că ar putea fi un hit. Nota 10 pentru Eugen Doibani, compozitorul melodiei. Rochia Darei – drăguţă

Interpretare: 9
Show:9

3. Univox

Iar Malvina?  Şi aici stilistul trebuie chlefănit pentru că Pinocchio este povestea care i-a marcat copilăria. Făcând excepţie de asta, mie Univox îmi sunt dragi. Iar vocalista, Viola, nevasta lui Alex Calancea, este o fată talentată. Dar ştiu că muzica lor e ca ghimbirul, nu e de consum în masă.

Interpretare: 9
Show:9

2. Akord.

Ce naiba i-a apucat pe toţi băieţii anul acesta să se boiască la ochi? Piesa măreaţă. Mi s-au părut nişte deraieri la interpretarea live.Show-ul modest. Iar lente şi stofe.

Interpretare: 8
Show:8

1. Inaya

Ţinând cont de faptul că este administratoarea unui club de karaoke şi nu o interpretă cu un trecut glorios, Inaya merită din plin aplauze. R&B său a fost o bună pată de culoare pentru repertoriul muzical destul de neinspirat al Eurovisionului in acest an.

Interpretare: 9
Show:8

Mai pe scurt. Criticul din mine este neîmpăcat. Pentru că nu prea am ce critica. Showul la M1 a ieşit bunişor. Adică cel mai bun din toţi anii de până acum.Prezentatorii, o combinaţie potrivită. Fetele, Dorina şi Evelina, arată superb şi chiar dacă au emoţii, reuşesc să şi le stăpânească. Marcel nu are unor, or la un bărbat asta e grav, dar are ţinută şi asta îl salvează. Băiatul care nu ştie de magia zâmbetului, dar te fură cu seriozitatea. Scena, luminile, au salavat multe situaţii în care artiştii nu s-au prea străduit să facă show în scena.

Din fericire, în camera verde nu se mai repetă personajele din anii trecuţi. Anatol este foarte, foarte simpatic. Mai ales când se abţine de la a trece la moldovenească şi la glumele-i tipice. E de-o bucurie să mă uit la el atunci când nu pică în provincialism, are umor, poate fi şi un bufon bun, dar unul inteligent şi cu bun simţ.

Nu m-aş mira dacă sponsorii au decis deja cine trebuie să plece. Ciocolata şi telefonia mobilă au o putere în luarea deciziei, mai mare decât credem noi. Până la urmă sponsorul, după aia trebuie să susţină artistul câştigător un an întreg. Deci trebuie să fie o împerechere potrivită. Mult succes celor care au cheltuit resurse şi bani  ca să impresioneze.

22.35 Cred că Pasha Parfeni câştigă azi seara.

Din punct de vedere tehnic şi artistic showul din acest an merită un 9.  Ceea ce pentru M1 echivalează cu 12. Felicitări!

23.14 I knew It:)

Лучший подарок на 8 Марта – вибромассажер!

miercuri, 7 martie 2012

Hai că e timpul să vobim şi despre asta. Despre 8 martie. Unele o fi având mai mare noroc la gesturi neordinare. Dar, în general, în ziua asta cele mai mari vânzări sunt la parfumuri, poate bijuterii şi într-un caz foarte fericit – la lenjerie. Deseori, acestea se cumpără în fix 2 exemplare. Ca şi acasă, şi în afara ei, totul să fie la fel: la fel să sclipească, la fel să miroase, la fel să ademenească. Pentru ce? Ca nu cumva să se piardă din preţiosul confort personal. Laie se schimbă pe bălaie, doar pentru ca bălaie e un pic mai proaspătă decât laie, dar în rest, totul e la fel. De aceea, la capitolul cadouri, mai cu seamă, se bifează, decât se impresionează. Mi se par amuzanţi bărbaţii care revin acasă din deplasare cu 2 cadouri similare luate din dutyfree. Unul pt doamnă şi altul pentru iubită. Doamnele oftează, iubitele îşi fac speranţe. Iar, el, crede satisfăcut că şi capra şi varza au rămas împăcate. Ce-aş mai da să stau puţin de vorbă cu vânzătoarele din dutyfree. Iată unde se ascund toate tainele sufletelor zburătoare (la modul cel mai direct).

Revenind la 8 martie. Mi-e milă de bărbaţi că au această sărbătoare în calendar. Chin şi năcaz. Banalitate şi consumerizm aiurea. Unii poartă în sms denumirea parfumului visat, alţii umblă cu palmele-luntre căutând sutienul care oricum va fi scos mai repede decât vei clipi, iar prin pietricele şi metale preţioase se spală cei mai vinovaţi. Sub pietre şi metal e mult mai uşor să-ţi ascunzi păcatele.

Eu aş fi de-acord ca bărbaţii în ziua asta să muncească, iar noi să nu ieşim la muncă. De dorit, oficial, prin lege. Uite ăsta ar fi un adevărat 8 martie. Şi aş mai fi de-acord ca din 8 martie să se anunţe că taţii sunt obligaţi să-şi ia concediu paternal, cel puţin 3 luni. Ca în Suedia, de ex. Şi aş mai fi de-acord să văd mai mult decât 3 femei în cruce participând la luarea deciziilor în Moldova. Iar, Лучший подарок на 8 Марта – вибромассажер!, tigăi şi toate celelalte ţineţi-le pentru altă dată.

Maică mea, până acum îşi aminteşte, deşi asta s-a întîmplat mai bine de 20 de ani în urmă, când taică meu şi cu frate meu au plecat pe 7 martie la pădure şi s-au întors cu un lighean plin de viorele. Iată, de ce avem noi nevoie. Nu toate. Unele dintre noi. De flori şi de fiori.

  • FOTO RECENTE

Copyright © 2009-2011 - NATAALBOT. Toate drepturile rezervate.