De fapt ea este mămica…Nici nu-mi amintesc dacă i-am spus vreo data “mama”. De mică am fost învățată să-i spun doar așa. Și chiar dacă , tot de mică, mi s-a spus să mă adresez cu “Mata”, niciodată nu m-am simțit mai aproape de cineva așa cum o simt pe mămica mea. Pentru că nimeni niciodată nu m-a iubit atît de orbește.
Astăzi încep ziua mamei mele la birou. Și noroc că avem o piață de flori pe la care voi trece acum, pe la 3 si un sfert dimineața. Astăzi nu-mi mai pot permite să chiulesc. Azi e ziua mamei mele. Și țin să-i spun cît de mult o iubesc. Pentru că știu că este una dintre cele mai fidele vizitatoare ale blogului me.Așa mai află și ea ce mi se mai întîmplă. Și pentru că nu o voi vedea cînd se va trezi, știu că de aici va afla tot ce vreau să-i spun.
Eu niciodată nu voi putea fi pentru fetele mele cine este mămica mea pentru mine și nici o bunică atît de așteptată și iubită cum este ea pentru nepoatele sale. O mamă perfectă. Cea mai bună. Salvarea mea. Prietena mea.
Eu atît de tare te iubesc și atît de tare sufăr neavînd timp și suflet să-ți spun asta mai des. Știi că fără tine anul ăsta nu aș fi rezistat. Tare tare tare te iubesc. Și vreau doar sănătate pentru tine.
