Browsing Category

Bani pentru artă

Bani pentru artă

În ajun de Crăciun, alegem brazii cu plăcinte şi vin bun

Mulţumiri speciale lui Rodion Cicic pentru această machetă.

Ştiu că unii şi-au făcut planuri. Ştiu că s-ar putea să nu vă fi planificat nimic pentru seara de ajun.

Ştiu că unii aveţi deja un brad frumos decorat acasă. Ştiu că sunteţi atât de ocupaţi încît nu aţi ajuns până la a vă cumpăra unul.

Şi într-un caz şi în altul e bine.  Fie că sunteţi un om mai liber, cu tradiţiile respectate cu stricteţe, an de an sau unul mai ocupat, care apucă pe ultima sută de metri să răstoarne munţii, magazinele de cadouri şi listele de cumpătrături. Eu, cel puţin, fac parte din ultima categorie. Şi m-am învăţat de-a lungul anilor să nu mai am remuşcări din cauza asta.

Nu şi anul acesta, când mă aşteaptă deja bradul afară, şi jumătatate din decoraţiuni cumpărate la un târg, iar altă jumătate le-am făcut împreună cu mămica (vi le arăt în curând, că tare frumos au mai ieşit) . Am şi o bună parte din cadouri deja cumpărate. Şi habar n-am unde voi petrece revelionul. Dar ştiu sigur unde îmi voi petrecere seara de ajun de Crăciun.

Voi încerca să fac şi eu ceva bun.Ştiţi probabil că am pornit la Jurnal TV campania Moş Crăciun Eşti Tu. În cadrul acesteia prezentatorii vor face diverse gesturi prin care se vor simţi şi ei în pielea lui Moş Crcăciun. Fiecare prezentator a ales să facă ceva din suflet pentru altcineva. Visul meu mare este ca de sărbători să avem un Chişinău -poveste. Decorat cu gust, cu un târg de Crăciun şi cu o atmosferă pe măsură,acolo în centru. Anul acesta, pentru prima dată, oraşul nostru dă semne de civilizare la acest capitol. Motiv pentru care nu pot să nu-i felicit pe cei din primărie. Mai sunt carenţe. Dar nu e atăt de grav. Tpiu, tpiu, tpiu să nu vă deochi.

Şi totşi la capitolul pom de Crăciun şchiopătăm. Refuz să cred că un pom natural tăiat este unica soluţie pentru a crea atmosfera de sărbătoare. Cred în brazii naturali închiriaţi, aşa cum a am făcut şi eu, dar mai ales cred că brazii creaţi cu propriile mîini.

De aceea gestul meu de Moş Crăciun are ca scop încurajarea unor firi creative tinere, dar în primul rând colectarea unor surse financiare pentru un cuplu de artişti mai în vârstă.

Aşa aleg eu să fiu Moş Crăciun, dar tu?

Bani pentru artă

80 de brazi şi nici un preşedinte

[slideshow id=23]

2 ani. Şi nici un preşedinte.

Aproape 80 de brazi. În doar 10 zile. Am reuşit să facem un parc de brazi şi mai ales am reuşit să salvăm brazi de la tăiere. Chiar dacă anumite exemplare create de voi nu vor trece de preselecţie finală, sunt convinsă că sărbătoarea în casă vă va fi asigurată de brazii pe care chiar voi i-aţi crescut, cu ajutorul imaginaţiei şi iscusinţei voastre. În această perioadă, cunoştinţele mele care aflau despre concursul anunţat la mine pe blog, erau, ca şi mine, sceptice visavis de receptivitatea oamenilor noştri.Şi nu în ultimul rând, visavis de mentalitatea locală. Dacă ei nu ies în stradă pentru a cere o viaţă decentă, de ce s-ar apuca să facă brazi la chemarea unui blog?

Şi eu mă întrebam ce v-ar face să intraţi în joc? Oare un braduţ proaspăt tăiat, care miroase a brad fix jumate de zi, care se usucă chiar în faţă ochilor tăi şi îşi scutură neîncetat spinii pe care trebuie să îi aspiri în fiecare zi – nu este priveliştea pe care o adorăm atât de mult?

Cred că merităm fiecare un  trai mai bun, de care să-şi bată capul aleşii noştri. Dar ei, vezi că se îneacă în principii şi valori. Dumnezeu cu dânşii. Cert e că ei, spre deosebire de noi, de sărbători o să-si dorească ipocrit unii altora un preşedinte. În sinea lor, însă îşi vor freca palmele, presimţind  miros de carne frăţeşte împărţită. Sunt atât de sătulă de marasmul ăsta, încât mi-am spus că numai naivii ar mai putea urmări acest porno, ca să vadă dacă ăsta,care i-o trage  mai puţin creştineşte ăleia, la final o s-o ia sau nu o s-o ia de nevastă.

Eu, îmi voi dori de sărbători tot ce poate să-şi dorească un om normal. Şi mi-e fix în cot cine va fi şi cînd vom avea un preşedinte în Moldova. Până la urmă nu asta urmăresc unii aleşi? Să cultive şi să sporească ignoranţa din noi.

Cum o să fie el ales, câţi bani se vor mai cheltui pentru asta şi cine are cel mai mult de câştigat de pe urma acestui penibil show must go on – nu mă interesează. Şi când pe toţi n-o să ne mai intereseze, cineva hop! şi-o să mai semneze vreun document ce scuteşte de vreo amendă sau taxă pe nu ştiu care importator de benzină,tutun sau casinou.

Moldova e o ţară apolitică cu politicieni apolitici.O mână de bosumflaţi, meschini, lacomi, minciunoşi şi corupţi, care s-au intoxicat cu principovaloron. Pe care îi doare fix în cot ce crede poporul despre ei. Cine este poporul? Ion? Maria? Copii lor? Buneii rămaşi cu aceşti copii? Părinţii care îşi lasă copii şi pleacă la munci, ca să-şi găsească copii asfixiaţi cu gaz, sau strangulaţi cu cablul de la televizor?

În dragoste idiferenţa-i cea mai grea, vorba cântecului. Aşa că hai să recunoaştem că şi nouă ni se rupe de ei. Să ne căutăm de treabă. Să parcăm regulamentar, să facem ordine în scară, să mai scoatem 1-2 flori pe pervazul comun. Să nu scuipăm mucuri de ţigară peste balcon, să băgăm puţină lumină în priviri. Să vorbim corect, să punem la loc şoferii nesimţiţi de maxitaxi, să nu le mai cerem să oprească oriunde ni se scoală, ci doar în staţii. Hai să nu mai dăruim flori în cleioancă şi să înlocuim 20 de pungi de plastic cu o traistă din in, când mergem la cumpărături. Hai să nu ne mai mărităm ca să divorţăm. Şi să nu ne mai însurăm, ca să înşelăm(dacă asta bineînţeles nu contravine principiilor şi valorilor voastre). Hai să lăsăm acasă pantofii lăcuiţi cu bot ascuţit şi să purtăm ghete ca la Posmotrel. Hai să ne luăm câte o pereche de căşti în urechi şi în loc să caşti gura când mergi în transport, mai bine ascultă un audiobook sau o Adele răguşită.  Hai să nu mai mâncăm prostii, că-s pline magazinele, ci să ne învăţăm să citim ambalajele şi mai ales să avem destulă curiozitate ca să învăţăm să gătim gustos şi sănătos. Hai să ne căutăm de treabă. Hai să învăţăm să vedem partea plină a paharului şi mai ales bârna din propriul ochi.

Brazii voştri sunt încântători. Pe brazii voştri se ţine ţara asta. Sincer. La anul promit un bal al brazilor mai fastuos. Că anul acesta mi-a luat prea mult timp să dospesc ideea. Până luni voi delibera. Subiectiv, emotiv şi nesilită de nimeni. Din aproape 80 voi alege 15, sau poate 20 după gustul meu, fără nici o comisie.Decât dacă vrea cineva foarte tare să facă parte din juriu.

Iar de Crăciun, pe 24 decembrie, la ora 16.00, la salonul Moldeco vom face un bal al brazilor. În care vom cunoaşte mai îndeaproape cei mai inspiraţi brazi şi autorii acestora.

Apropo, locul pentru potenţiali parteneri este încă gol. La fel, dacă aţi ochit vre-un brad, daţi-mi un semn şi vă ajut să luaţi legătura cu stăpânul acestuia. Mai multe detalii vă dau luni.

Bani pentru artă

Avem brazi. Avem oameni.

Buna mea prietenă Natalia Morari spune că încă nu totul e pierdut, dacă oamenii fac asemenea brazi şi mi-i trimit. Eu încă îi mai aştept. Şi de fiecare dată când îmi deschid mail-ul, cu sufletul la gură citesc mesajele voastre  şi vă admir creaţiile . Din păcate, artiştii tineri din Moldova ştiu doar să se plângă din cauza că s-au născut într-o ţară a imposibilităţilor, dar nu par să fie receptivi la asemenea idei. Cine ştie, ce artist tocmai a ratat şansa de a fi descoperit prin bradul său şi apoi să primească oferta de a-l decora pe cel din centrul Chişinăului.

Apropo, despre cum arată Chişinăul anul acesta. Considerabil mai bine decât in toţi anii de până acum. Şi ideea cu ţurţurii luminescenţi e bună şi faptul că sărbătoarea nu se termină imediat cum începe alt sector. Dar bradul, tot şchiopătează. Şi mai ales şchiopătează imaginaţia celor care au hotărât să pună iluminarea bradului chişinăuian pe regim de licărit rapid. Aşa încât nu mai înţelegi cum arată bradul în ansamblu, acesta este iluminat pe bucăţi, şi aceste bucăţi licăresc atât de rapid, încât într-o ţară civilizată, familiile celor bolnavi de epilepsie ar cere ca iluminatul în halul acesta să fie oprit, pentru că oboseşte ochiul şi provoacă crize de epilepsie. Am primit brazi din Râşcani, din Croaţia şi din SUA. Am primit brazi de la mămici care stau acasă cu bebe, de la meşteriţe şi chiar şi de la băieţii de la presa sportivă. Un sincer mulţumesc. Acum decid soarta brazilor voştri. Urmează să-i expunem, iar apoi şi o licitaţie. Dar toate la timpul lor. Deocamdată, vă urez multă inspiraţie şi măcar cîte vreo 10 brazi trimişi în fiecare zi pe adresa mea: [email protected]

Bani pentru artă

Aleargă brazii, aleargă ca Ipadul meu

Ieri am ieşit de la sport şi am găsit geamul maşinii spart. Ipadul de pe bancheta din faţă lipsea. La fel o pereche de pantofi. În 5 minute a fost lângă mine un suflet cald căruia îi mulţumesc mult, în 15 minute a venit şi o brigadă de poliţie. Discreţi,  cuminţi şi secretoşi. Aşa cum le-ar  sta bine poliţiştilor. Timp de o oră, cât s-a făcut toată procedura, am aflat cum se sparg geamurile de la maşini cu pietricele de la brichete, de ce în ultimii 2 ani sunt atât de mulţi debili în Moldova. Şi am aflat un lucru curios: treaba nu e că pe vremea lui Voronin era mai ordine, iar acum e apogeul bardacului. Treaba e că mai mulţi criminali, băgaţi la dubă prin anii 90, au început să cam iasă la libertate. Săracii, au ieşit la libertate în plină criză economică, nu au de lucru,oamenii-s mai răi. Ce le mai rămâne? Să revină la îndeletnicile de altă dată. Senzaţia e că cineva ţi-a violat liniştea. Adică deloc plăcută. N-am Ipad şi pantofi, dar am oameni dragi şi sănătate şi brazi de la voi. Încă îi mai aştept.

Acest brăduţ eco a fost făcut de Liuba si Cesar Balan.”Noi credem ca avem un brad foarte original, o combinatie perfecta intre frumos-eco-util, si de aia vrem sa participam la concursul anuntat de tine – Am Un Brad Frumos!!! Ideea acestui brad a aparut din cautarea noilor activitati pentru dezvoltarea motoricii copilului. La noi jucariile sunt de diferite texturi si sunt fixate pe bradutz cu nasturei de diferite culori si marimi, lipiciuri, cirlig-le si alte chestiutzi care fac bine creierului:).”Acesta  – de la Patricia Tofan

Aceste minunății de brăduți, au fost confecționați de mătușa mea, Olesea Pușcașu. Ea e stabilită de câțiva ani buni în Croația, iar în timpul liber taie, lipește, desenează croșetează. Aceasta e doar o bucățica mică din colecția ei. Brăduții sunt confecționați din scoici naturale. Nu sunt vopsite cu nimic. Unele minunății ale mării au fost restaurate de Olesea, apoi lipite în compoziție.  Recent s-a apucat să facă propriile ei săpunele naturale, balsam de buze și loțiune de unghii și mâini (lipesc o poză). Mai multe detalii vezi pe linkul http://gallery.ru/watch?a=bpIW-hFW5 . Toate sunt din ingridiente NATURALE, extracte de palmier, lăptișor de matcă, ovăs, etc.
Mă mândresc cu mătușica mea, vreau ca lucrările ei să fie cunoascute și aici. Vreau să vadă toți, cum diin lucruri simple, poți ridica lucrări geniale.

 

Bani pentru artă

O, ce frumos e primul brad

Mă bucur. Am primit primul brad prin poştă. Ştiu că poate fi şi ultimul. Pt că artiştii noştri tineri fie nu se simt suficient de motivaţi de un premiu bănesc, fie se simt ofensaţi de aceasta josnică propunere de a crea un brad frumos, fie nu citesc blogul meu, fie toate la un loc. Dar se poate întîmpla o supriză. Asta dacă nu cumva cineva se încăpăţânează acum şi îşi spune: şi eu pot, şi eu vreau.Dacă poţi şi vrei, pune-te pe treabă! Crează un brad şi fii gata să suporţi consecinţele. Pentru detalii vezi articolul de mai jos. Deocamdată o felicit pe Selina pt că are răbdare şi talent să facă aşa încât ideea unui cadou handmade să fie cea mai bună soluţie, atunci când vrei să impresionezi pe cineva.

Admiraţi primii brazi. Deocamadată ei sunt foarte mici, dar i-am recomandat autoarei să facă unul mai mare.

Sper că am convins-o.

Bani pentru artă

PENTRU ARTIŞTII DIN MD:AM UN BRAD FRUMOS!

Aşadar, artişti tineri avem. Mi-am dat seama după feedbackul de pe blog si fb. Atunci să trecem la treabă.

Consideraţi această acţiune, în primul rând, un joc, o distracţie, o provocare, o şansă frumoasă pentru a vă promova şi mai apoi – un concurs.

Hai să ne amintim de melodia copilăriei: O brad, frumos, o brad frumos…… şi să menţionăm că de ani buni are şi capitala Moldovei un brad. Dar acesta, de fiecare dată, este atât de orfan. Atât de al nimănui. Decorat kitchos şi urât. Iaca, poftim, admiraţi-l!

În plus, bradul nostru  e natural. Ori lumea întreagă s-a învăţat să apeleze la tot felul de trucuri pentru a mai ecnomisi coniferele şi a transforma,în acelaşi timp, simbolul sărbătorilor într-un pretext de pormovare. Iată doar câteva ştiri despre brazi, apărute în ultima săptămână. În Brazilia a fost instaurat cel mai mare brad plutitor, la Talinn s-a răsturnat de 2 ori bradul, la Kiev vor avea un brad eco produs la fabrica din Ternopoli, pentru a salva vreo 30 de copaci, ca să nu mai vorbim despre feeria de pe străzile Parisului şi New Yorkului.

Presimt că în acest an capitala va arăta mai bine ca în alţi ani, la fel şi bradul. Sau poate că presimţirile mele vin dintr-o fire mai optimistă.Cel puţin zarvă se face multă. Din păcate,primarul nostru, nu ştie că decorarea bradului ţării este misiunea artiştilor locali. E o şansă unică în an să le dai libertatea de a-şi exprima talentul pentru binele comunităţii. Mă gândesc că pentru un artist ar fi o onoare să i se rostească numele în toată media şi mai ales să intre în istorie ca cel cărui i s-a încredinţat decorarea bradului. Cât de greu e să anunţi o preselecţie de idei şi mai apoi să-l alegi pe unul?  Dacă are talent şi o idee grozavă de a decora bradul ţării, îţi vei asuma meritul, ca primar, că susţii artiştii locali. Dacă nu va da mari rezultate preselecţia, vei spune, din nou, ca şi primar: N-avem artişti talentaţi. Eu am încercat.

Dacă nu autorităţle, încerc eu. Cine ştie cu ce ne alegem?  Este exact 50 /50. S-ar putea să am o mare supriză sau o dezamăgire. Sunt foarte optimistă. Şi de aceea fac acest anunţ:

Dacă eşti un artist din Moldova, ai o idee grozavă pentru a crea şi decora un brad, îţi propun un experiment. Se numeşte: AM UN BRAD FRUMOS! Tu creezi bradul, iar publicul te apreciază. Ai grijă, bradul trebuie să fie chiar ca şi cel din cântec: frumos, frumos. Poţi folosi materiale reciclabile, bomboane sau carti de vizită. Important e să aibă un concept şi să nu aibă un aspect orfan. Fă-i o poză bradului şi trimitemi-o pe adresa: [email protected], ataşează o mică biografie şi contactele tale. 10 cei mai frumoşi şi cei mai trăsniţi brazi vor fi expuşi într-un loc public unde vizitatorii vor putea aprecia creaţiile adunate. 5 brazi, alături de proprietarii săi, vor ajunge la Jurnal TV şi pe paginile revistei Punkt(cel puţin, Angela Braşoveanu s-a arătat la fel ca şi mine, optimistă). Sper să putem organiza şi o licitaţie de caritate, iar 3 cei mai apreciaţi brazi, vor fi răsplătiţi cu premii: de 150 $, 250 $ şi 500  $ – exact cât costă bradul din centrul Chişinăului.

Reamintesc, e foarte probabil să nu avem artişti capabili să facă asta. Dar dacă acţiunea va lua foc, promit să fac din asta o tradiţie. Invit potenţialii parteneri, sponsori, să se alăture pentru a susţine mai mulţi artişti. Este o acţiune organizată pe cont propriu. De sărbători oricine poate fi Moş Crăciun. Dar tot ce contează e să  ne iasă şi să scoatem în faţă câţiva tineri capabili să mişte lucrurile din loc.

Criterii:

1. Prioritate vor avea eco-ideile de design

2. Bradul trebuie să fie frumos

3. Bradul trebuie să fie transportabil

4. Nu te bagi ca să câştigi, te bagi ca să demonstrezi că poţi

5. Laşi orice supărări acasă. Dacă nu ai fost apreciat, înseamnă că nu ai avut o idee strălucită

6. Respectă dead-line-ul pt preselecţie….

„AM UN BRAD FRUMOS” este o acţiune de caritate, deci nu-ţi fă griji că vei munci degeaba. Poţi face şi tu un bine…de exemplu să donezi bradul unui orfelinat sau grădiniţe.

Aştept  brazii voştri până pe 14 decembrie 2011. Da, da, da ….doar 2 săptămâni. Hai! Aveţi cu ce vă ocupa în weekend.Mult succes.  Cred în voi! Iată şi câteva idei pt inspiraţie:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bani pentru artă, Evenimente speciale

Anunţ important pentru tinerii artişti!!!!!

Ştiu foarte bine în ce mă bag. Lumea artiştilor din Moldova nu e una cu care ai vrea neapărat să te legi. Flămândă şi prea puţin alintată, supărăcioasă şi ranchiunoasă. Ei tot timpul au impresia că plebea nu-i înţelege şi nu-i apreciază. Iar atunci când vrei  să faci ceva pentru ei, văd acest gest ca o tentativă de a-i vaccina contra rabiei, împotriva voinţei lor. Neapărat, chiar şi cea mai strălucită idee legată de artă îşi va găsi critici necruţători. Deci nu-mi fac iluzii că toată lumea va fi încântată de ideea&visul meu. Doar îndrăznesc să fac primul pas.

Am o idee. Adică un vis. Vis şi idee la un loc. Le am de când am început să călătoresc puţin prin lume şi să văd ce înseamnă în străinătate arta contemporană, ce înseamnă Tate Museum, ce înseamnă să investeşti în artiştii tineri, ce înseamnă viziuni artistice sărite peste şifer şi fortan.  Arta este o carte de vizită a ţării. În practică, această carte de vizită se manifestă prin expoziţii, evenimente, printr- un aspect trăsnit al locului,ce atrage turiştii şi îi face pe cetăţeni săi să fie mândri că să-au născut în ţara lor. Pentru că ei sunt mişto. Sunt cool că au în ţară asemenea talente.  E cool să fii cool. Aş vrea şi eu să contribui cu puţină susţinere, inclusiv financiară.

Am 32 de ani şi cunosc foarte puţine lucruri despre artiştii moldoveni. Mai exact cunosc doar 4 care îmi plac foarte tare. E ruşinos să fac asemenea afirmaţii, dar asta e realitatea. Poate tu cunoşti mai mulţi, poate nu- i cunoşti deloc.Şi e păcat.  Primul pe care l-am îndrăgit foarte tare a fost Marik Verlan. Un om pentru care mizeria sau minimalismul, dacă vreţi, este definiţia condiţiilor perfecte pentru a crea. El colectează pantofi prăpădiţi de alcoolici şi chiloţei de domnişoare seduse. Acestea, ajungând la Marik acasă, se transformă în sclipiri de talent. Marik Verlan îşi lasă semnătura, o pisicuţă în bărcuţă, pe toate clădirile din oraş. Dacă încercaţi să vă ascuţiţi atenţia în timpul promenadelor prin Chişinău, neapărat o veţi observa pe undeva. După mine, Marik Verlan e un geniu romantic fără asemănare. Are umor, dar nu are deloc nevoia să fie convenabil cuiva. Prima lucrare de mai jos am primit-o cândva în dar de la omul  drag. Pentru acea zi de naştere îi mulţumesc. M-am ales şi eu cu un Marik Verlan în casă.

Despre Eudochia Zavtur ştiam doar din auzite. Mi-a povestit Valentina Vidraşcu despre ea. Dar am descopert-o pe Eudochia Zavtur atunci când am petrecut 2 nopţi într-o casă veche românească din Bucureşti, cu tablouri mioritice pe perete.  Toate purtau semnătura Zavtur. Colecţia de ii pe care o are Valentina Vidraşcu la Bucureşti avea nevoie de aceste vecine pe pereţi. Să nu să se simtă în singurătate, la showroom, cât Valentina e la Chişinău. Tablourile Eudochiei fac parte din aceeaşi poveste cu iile Valentinei. Recent am sunat să o cunosc pe d-na Zavtur. Aştept să pun mâna şi eu pe o lucrare. A rămas pentru mine visul unei nopţi româneşti.

Din păcate, pe Ghenadie Popescu l-am cunoscut personal doar în acest weekend. Si am ramas cu gura cascata.Un artist al cărui cel mai mare talent se ascunde în sensibilitate şi formele pe care le alege pentru a transmite ceea ce simte. Ghenadie simte fenomenele din societatea moldovenească, dar mai ales le exprimă fenomenal. Are o colecţie impresionantă de filmuleţe conceptuale. Iată unul dintre ele, cu atmosfera unei ţări a cărei copiii sunt lăsaţi în grija buneilor şi-şi cunosc părinţii doar prin transferuri băneşti.

Ghenadie filmează, pictează şi crează diverse instalaţii din mămăligă. Am găsit pe net ca să vă arăt şi un tablou de-al său. Îmi este simpatică şi tânăra Anna Constantinova. Lucrările sale îmi place să le admir de la distanţă. Deschideţi linkul ca să înţelegeţi de ce. Dar Anna are un stil splendid. Uşor inspirat de la Dali, dar foarte personal în acelaşi timp.Am aflat recent că Anna este nepoata lui Glebus Sainciuc şi m-am încîntat. Anna nu afişează această legătură de rudenie. Cred că e bine şi cu aceste mici secrete de familie. Eu am ales cea mai puţin reprezentativă lucrare a Annei.

Sunt convinsă că mai sunt în Moldova artişti de care m-aş îndrăgosti. De câteva ori mai mulţi decât îmi imaginez. Dar nu-i cunosc, aşa cum nu-i cunoaşte o mare parte a populaţiei. Pentru că arta nu-i ca pâinea.Se consumă mai greu. Mai ales când nu ştii cum e la gust şi nici nu te-a făcut nimeni curios să-i cunoşti gustul. Poate fi sculptură, pictură, filme de scurt metraj sau instalaţii.

Despre ce este ideea mea? V-o spun foarte curând, dacă îmi promiteţi să transmiteţi un mesaj tuturor artiştilor liberi,tineri (până în 35 ani) pe care îi cunoaşteţi. Vreau şi eu să-i cunosc. Am să le propun ceva….