Fiecare are nevoie de o zăbăgică. Unele îţi consumă timp. Eu pentru pictat pietre timp nu prea mai am. Altele le primeşti în dar sau le aduci din călătorii. Mai sunt şi din acelea pe care ştii exact de unde să le iei ca să-ţi satisfaci necesitatea de ceva nou. De ce avem noi nevoie de toate astea? Probabil e vorba de nişte rămăşiţe ale copilăriei, or necisităţi născute în urmă unor lipsuri. Eu tot timpul, de când am început să călătoresc, rămâneam cu buza umflată vâzând vitrinele magazinelor stil franţuzesc, cu păpuşi, iepuri, îngeri handmade. În străinătate acestea tot timpul sunt destul de scumpe. Dar mie, mor ce mult îmi plac. Am o pasiune pt dantele şi handmade.
Totul a început exact 1 an în urmă. Când de Ziua Reginei, la Amsterdam se organiza cea mai mare Piaţă de Vechituri sau Flee Market (Piaţă de purici). … citeşte în continuare »
Azi seara am vrăjit bucatele cu un freamăt deosebit. În sfârşit s-a invit ocazia preţioasă de a găti nu pentru ţară, nu cu un invitat-neinvitat şi nu cu 4 fluxuri verbale concomitente (unul în cască, unul spre coleg, unul spre vedetă şi unul spre bucate ),ci pentru cei de-ai casei. În timpul acestei rare procesiuni sună telefonul de serviciu. Vineri seara, nu-i cam nu-i cam? Numărul de pe ecran începe cu un prefix străin. Alo…
- Bună seara. De la Ney York vă sun.Mă numesc….
Începutul părea a fi destul de prietenos şi respectuos.
- Nu mă cunoaşteţi, dar vă sun pentru că avem multe cunoştinţe în comun. Dvs sunteţi un fel de …(nu-mi mai amintesc cum s-a exprimat, dar mie mi s-a părut că aş fi o)… personalitate generatoare de tendinţe,’nţelegi, şi că împachetatul meu în ciocolată în timpiul emisiunii Sare şi Piper la JurnalTv a rămas ca un vis de împlinit pentru o oarecare domnişoară care ar vrea să ştie unde am făcut această procedură.
Super! îmi zic eu. Acum 2 săptămâni am încercat, la propunerea Wellness-Land, acest serviciu pe propria piele. Ş-acum, tocmai de la New York,mă sună omul ca să afle unde în Chişinău poate fi încercată această lingură de rai. Minunat comunicăm noi, aştia de aici, din Moldova. Mă refer la centurile de acces către o informaţie sau persoană. Dacă la ruşi, acest serviciu funcţioneză prin “теория 6 рукопожатий”, dacă vă mai amintiţi de istoria filmului “Елки” cu Vanea Urgant(vaniusha), apoi la moldoveni totul e mai simplu. “Sună-ţi prietenul”, adică maxim 2 strângeri de mână. Ia gândiţi-vă câţi oameni trebuie să sunaţi la noi , ca să daţi într-un final, de informaţia sau omul de care aveţi nevoie. Ok. maxim 3(cu tot cu “ai noştri tineri” din apropiata depăratare).
Asta a fost doar o remarcă neînsemnată. Vă povestesc despre împachetarea în ciocolată.
Prima expresie care -mi vine în cap: greasy pleasure. Şi chiar un pic de guilty pleasure. Sau poate nu. Orice plăcere ori e imorală, ori e ilegală, ori îngraşă? Mătincă nu chiar orice. Un scrub complet al corpului, urmat de picături de ciocolată naturală caldă, urmat de un masaj chinuitor de scurt.
N-ar fi fost rău să dureze ceva mai mult. Dar există un adevăr absolut despre orice plăcere. E scurtă.Prea scurtă.
A urmat un duş fierbinte şi apoi o cremă hidratantă, la care eu am renunţat simţind că-i în plus. Am acceptat invitaţia de a încerca împachetarea cu ciocolată cam la fel de sceptică, precum sunteţi acum, citind aceste rânduri. Fiţă, relaxare suptă din deget.
M-am ales cu o binecuvântată porţie de relaxare mentală şi cu o senzaţie de foame pentru o nouă împachetare. Mai ales masajul lasciv.
Nu e usturător de costisitoare împachetarea în ciocolată. Mai puţin de 30 de euro pentru o procedură.. Un cadou mult mai potrivit decât o nouă,banala prostiuţă care n-ar lăsa nici o urmă de amintire. Nu m-aş supara deloc pe vreo 2 astfel de cadouri pe lună. Dar n-am timp. O bag la categoria hobby. Adică n-ar strica să-mi fac timp pentru un astfel de hobby.
Vă recomand să încercaţi măcar o dată, ca să ştiţi pe lângă ce rare clipe de relaxare, ne trăim obişnuitele stresuri.
Trimiteţi iubitului acest video cu recomadarea de a apăsa pe repeat, iar voi între timp, ruşinate şi vinovate, simţiţi-vă bine, împachetate.Mulţumiri lui Ion Grosu pentru această sugestie.
Și pe voi vă îndemn. Cele mai frumoase pietre le-am făcut cadou. Păcat că nu le-am făcut cîte o poză.Așa că de aici în colo fiecare piatră întîi va ajunge în galerie și apoi în dar.
Poate cineva isi aminteste, eu nu-mi amintesc un an in care sa fi avut vreme atit de frumoasa la mijloc de noiembrie. Probabil ca de asta, lumea a fugit azi de rutina urbei spre aroma codrilor batututi de toamna. Sa prinda un weekend cu citeva ore din ramasitele de soare ale acestui an.Soseaua spre Leusieni a fost impinzita de oameni,masini, gratare.Am vazut si ciupercari cu pungile goale.Ultima iesire la natura…Cind gasesc timp sa ma duc dupa ciuperci, de fiecare data am emotii.Oare ma intorc cu plinul sau nu am noroc azi. Din cite stiu nu a fost un an al ciupercarilor. Asa ca eram mai mult sceptica. Dar am descoperit acum o saptamina un loc atit de frumos in Codri incit, bucuria de a revedea privelistile ruginite ale padurii a prevalat asupra indoileilor mele de ciupercar.Azi am avut un vinat bun. Am respirat aer de noiembrie, am cules ciuperci pentru mai mult de-o ciorba, am baut ceai de tei la marginea padurii. Cred ca anume dorul acestor clipe il duc cei care se afla departe de Moldova. Gratie unor astfel de momente mai reusesc sa-mi tin la suprafara patriotismul slabit de puteri.
P.S.Nu ma intrebati unde-i locul cu ciupercile. Ciupercarii nu-si tradeaza secretele.Cit despre locurile pentru terapie impotriva patriotismului rasculat – astea fiecare si le alege dupa propriul plac.
Nu stiu cum se intimpla ca,atunci cind vine ultima zi de aflare la Amsterdam, ramin cu o lista lunga de lucruri pe care vreau neaparat sa le fac.Sa returnez o haina, sa-mi regasesc fularul uitat pe undeva, sa-l vad pe Van Gogh, sa ma duc prin magazinasul in care am ochit ceva, dar n-am putut intra pentru ca nu mai suporta sotul meu atita asteptare la usile magazinelor. Mai vreau sa merg la superba piata de flori din centru si sa mai cumpar cite ceva pentru gradina, sa-mi mai iau niste muzica, sa ma duc prin Vondel Park…si toate astea pe bicileta…Asa… si sa ma mai duc intr-un loc ciudat, despre care am aflat ieri de la o scumpa cunostinta. Este vorba despre o usa de lemn, intr-o obisnuita casa din Amsterdam dupa care se ascunde o alta lume. O lume a femeilor….Inca nu stiu de ce, dar stiu ca in aceasta curte, care se ascunde dupa usa de lemn, locuiesc de ani de zile numai femei.Apartamentele sunt vindute sau date in chirie doar femeilor… … citeşte în continuare »
Ne cunoastem de multi ani, nici nu mai stiu de citi. Am vazut-o pe Valentina in diferite ipostaze: si mai optimista si mai apatica. Am vazut-o plina de sperante, cautatoare, increzuta, dar si deziluzionata, secata, la pamint. De fiecare data insa era acel ceva ce o repunea pe picioare: pasiunea pentru portul popular.Chiar daca Moldova si Moda au in comun doar prima silaba, pe ea Moda si Moldova o inspira in toti acesti ani de creatie.Ne curtam demult. Mi-am luat citeva ii de la ea mai inainte.Fiecare bluza by Vidrascu este o mica capodopera, atemporala. Astazi insa am aflat cel mai mare secret al iilor. Ceea ce le carcaterizeaza sunt ornamentul. Stiti ca pe vremuri aceste ornamente au fost inspirate din simboluri protectoare: zig zag, cercuri, cruciulite? Iar femeile brodau camasile barbatilor care plecau la razboi, ca sa fie protejati de putearea simbolurilor brodate. Deci poti sa-ti alegi iia, cu ochii inchisi, asa cum mirele isi alege mireasa din sirul fetelor aranjate intr-un rind pentru a-l ispiti.
Sunt pentru prima data in Canada. Impresiile mele isi schimba culoarea ca si cameleonii. Mai am nevoie de timp sa sa scriu despre Canada. E prea mare. Azi am fost in Montreal pe o strada in care paralel se intimpla doua evenimente. Ambele foarte importante pentru aceasta metropola. Festivale de Francofolie (Una dintre cele mai fastuoase celebrari ale muzicii frantuzesti”) vs. Festivalul “Diver/Cite” al Gay-lor. Ambele sunt extrem de populare si atrag multi turisti si aduc un venit nebun orasului.
Combinatia simbolistica ale celor doua Festivaluri este suficient de relevanta pentru formarea primei impresii. Dar as putea sa gresesc. Stii cum e cu prima impresie….
Ş-acum, tocmai de la New York,mă sună omul ca să afle unde în Chişinău poate fi încercată această lingură de rai. Minunat comunicăm noi, aştia de aici, din Moldova. Mă refer la centurile de acces către o informaţie sau persoană. Dacă la ruşi, acest serviciu funcţioneză prin “теория 6 рукопожатий”, dacă vă mai amintiţi de istoria filmului “Елки” cu Vanea Urgant(vaniusha), apoi la moldoveni totul e mai simplu. “Sună-ţi prietenul”, adică maxim 2 strângeri de mână. Ia gândiţi-vă câţi oameni trebuie să sunaţi la noi , ca să daţi într-un final, de informaţia sau omul de care aveţi nevoie. Ok. maxim 3(cu tot cu “ai noştri tineri” din apropiata depăratare).
