SMS nr 1: Am un blog si-i doar al meu. Scriu ce vreau, cum vreau si cind vreau pe el(macar si chinezeste, daca-mi place). Asta este mica mea casa pe net.Oricare poate sa si-o construiasca dupa bunul sau plac.Si nimeni nu ar trebui sa presupuna macar, ca poate calca in ea cu intentii proaste.

SMS nr 2: Dragi colegi de la Unimedia. Am inteles, ca prezenta casutei mele pe site-ul dvs nu ma intereseaza. Musafirii vostri in casa mea ma deranjeaza. Pentru ca ei nu intra cu bunele intentii de a impartasi, impresiona, corecta sau  a se confesiona. Acestia imbraca halatelul de cit al babei Olea si fara a-si scoate calosii murdari intra si ma suduie.  Doar asa, ca nu cumva doza de aiureala verbala pregatita pentru respectiva zi sa ramina nevalorificata.Si inca isi dubleaza mesajele pline de scirba la mine acasa, ca nu cumva sa ramina neobservate pe unimedia.Numai ca eu de voi nu ma tem, baietei si de aceea va dau voie sa traiti un pic si in casa mea.Urmeaza…

SMS nr.3 In concluzie, dragi Unimedia. Va rog mult sa nu-mi mai aduceti musafiri dusmanosi, ca m-au zakalibit.De aici in colo, oricine ma posteaza neautorizat maninca in bot de la mine. Umila mea persoana nu-si merita locul in blogosfera voastra rautacioasa.Multumesc pentru intelegere si pentru publicitate gratuita. Eu tot va iubesc.Pa.nataalbot.md

P.S. Eu sunt fana Soacrei mici si tin sa-i declar acest lucru. Iar cei, a caror jurnale nu mi se par interesante le las fara atentie. Ceea ce le si recomand tutoror “babelor Olea”.

Nu stiu de ce, nimeni n-a rostit cuvintul “semafor” printre cele mai populare locuri de flirt cu necunoscutii. Ca eu ma uit la cei care stau pe rosu la semafor, mi se pare firesc. Sunt tare curioasa de firea mea. Dar, ei? Ei de ce se tot uita? Ei ce cauta in profilul meu deloc perfect? Imi place sa merg dupa 10 noaptea cu masina prin oras. Ai aer. Ai loc. Ai…n-ai treaba cu ambuteiajele. Si mai e ceva. Imi place sa ma uit la vecini ca sa le ghicesc gindurile. De aceea ma enerveaza geamurile intunecate. Acolo unde insa vad o fatza, daca tot n-am ce face, ma uit si examinez. Asa imi dau seama ca sms-ul pe care tocmai l-a trimis nu era destinat nevestei. Asa inteleg ca omul nu se grabeste acasa, pentru ca incepe sa-mi faca semn ca sa deschid geamul sa ma intrebe ce mai fac. Se intimpla insa linga sofer sa fie o “Ea”. Continue Reading

Chiar daca destinul fiecaruia dintre noi este o istorie hotarita, ma gindesc uneori ca deciziile pe care le luam, alegerea pe care o facem zilnic, depinde in mare parte de noi. Incepind cu  ora la care iesim din casa si drumul pe care il alegem  ca sa ajungem la destinatie si incheind cu alegerea tarii in care sa fii fericit, omului cu care sa-ti imparti patul si visele – toate sunt, pina la urma, optiunea noastra. Cind eram mai mica, eram si mai supusa in fata pornirilor mele interioare. Multe lucruri le faceam inconstient. Dar timpul trece, iar noi ne dezobisnuim sa ne ascultam vocea interioara. Asa ca incepem sa cautam semne in exterior. Continue Reading

Sunt obosita si inaripata….M-am dezobisnuit sa rid cu pofta, dar ceea ce se intimpla in ultimele doua zile, simt ca-mi face muschi la abdomen de atita ris. Am adunat o echipa de oameni minunati,talentati, cu foarte mult bun simt si energie. Fiecare dintre noi isi face jobul, dar intii de toate am impresia  ca fiecare se bucura de ceea ce ne iese ca rezultat al muncii noastre in comun. Cutreieram meleagurile Moldovei, descoperim peisaje uluitoare cu aburi de-asupra satelor si cu pete galbene de salcii pe fundalul cimpurilor goale. Ceea ce facem este un pilot. Pentru un nou proiect tv in a carui viata cred atit de mult, incit nu mi-i frica sa vorbesc despre el, chiar si la faza de pilot. Azi am revenit in brinci acasa si am aflat ca a venit mosul.Da, da mosul…oricare ar fi el…Cu ochii mari cit ceapa am descoperit atitea daruri: bomboane, ulei de masline, ciocolate, licheur de lamie, cadouri pentru mici si o noua orhidee, absolut fabuloasa. Cu flori mascate de culoare crem. Am gasit si un mic mesaj cu un numar de telefon. Eram atit de curioasa sa aflu cine l-a trimis  pe mosul, incit am sunat destul de tirziu si am auzit o voce calda care m-a recunoscut. Era Ina si mama ei Valentina. Doua ascutatoare de radio, pe care le-am cunoscut acum 10 ani si despre care nu am auzit nimic  tot de atunci. Au revenit din Italia, dintr-un loc minunat in care traiesc si cu care mi-au lasat si multe, multe vederi. E atit de greu sa crezi ca oamenii pe care i-ai cunoscut o data,intimplator, pot asa, pur si simplu, dupa 10 ani de lipsa,sa revina in viata ta pentru a-ti face o bucurie atit de mare.Eu stiam ca exista mosul, nu credeam insa ca stie ca eu exist…

Cui i s-a intimplat ceva foarte dureros in trecut, stie cit de greu e sa traiesti mai departe cu povara amara a amintirilor. E un chin si o schingiuiala emotionala care nu te lasa in pace…nici o secunda. Astazi m-am intrebat ce-as face daca mi-ar propune cineva sa fac un DELETE pentru tot ce-a fost pina acum. Nu stiu, daca vreau sa-mi sterg trecutul, chiar daca doare. Dar am inceput indata sa-mi amintesc de acele momente pe care neaparat le-as pastra. Acele momente la care apelez si eu si tu, cind ti se pare ca nu mai stii de ce traiesti. Iti propun sa faci acest exercitiu, sa-ti revizuiesti amintirile frumoase din toata viata de pina acum si daca vrei, sa mi le povesteti. Continue Reading

Vorbesc de la persoana I singular, dar sunt sigra ca as putea sa vorbesc si de la I plural…In fiecare zi imi pica in cale ispite. In fata unora pot rezista, pentru ca puterea ispitei  e mult mai mica decit cea a ratiunii. In fata altora cedez. Cind rezist, ramin cu un gust ciudat de neimpacare, cind cedez, efectul este acelasi, dar vine mai tirziu. Ma adresez constiintei mele si o  intreb de ce am nevoie de ispite. Si imi raspund: Ca sa ma cunosc, ca sa-mi masor vointa, ca sa-mi cunosc slabiciunile. Ca sa stiu de ce sa ma tem si ce sa binecuvintez.De ce nu le pot afla pe toate astea, fara ispite? Pentru ca, daca ispita este un “rau” pentru mine, inseamna ca numai aflindu-i gustul, voi intelege ce e “bine”. NU exista rau fara bine si vice versa. Ispitele pot fi de la cele mai banale pina la cele mai profunde. Toate insa iti lasa senzatia de neimplinire si dezamagire. Am cheltuit un ban mai mult, ca sa cumpar ce mi-am dorit. Stiu ca nu trebuia s-o fac, dar mi-am dorit atit de mult. In scurt timp, inteleg ca nici nu aveam nevoie de asta atit de mult si banul l-am dat in zadarar. Ma grabeam atit de tare sa ajung la destinatie ca sa impresionez pe cineva, incit m-am luat coada dupa o masina care mergea pe galben. La unul dintre semafoare masina din fata mea a frinat, iar eu nu. M-a impins ceva sa ma uit intr-un telefon mobil care nu era al meu. Intelegeam ca nu e bine.Dar am facut-o si am regretat. Sunt sigura ca te framinta si pe tine niste ispite. Ti-e greu sa rezisti? Ma intrebam cum te simti cind stii ca trebuie sa rezisti, chiar daca tare , tare iti doresti sa cedezi.