Browsing Tag

Adaugaţi etichetă nouă

Evenimente speciale

Binefacere cu balabuşte, vin fiert şi apple pie

A fost un târg încântător. Ochii au uitat cine le e stăpânul şi alergau de la o ţară la alta, ca nu cumva să le scape ceva. Incredibil, Târgul de Binefacere la Moldexpo a început la 10, iar la ora 12 multe farfurii erau deja goale, s-au băut litri de vin fiert, s-au cumpărat zeci de daruri pentru cei dragi. Şi asta în pofida vremii, pe care mulţi ar fi folosit-o ca scuză serioasă,ca să nu meargă la vot.

img_7945

Am revăzut o sumedenie de oameni, cu care n-apuci să schimbi o vorbă nici prin telefon, din lipsă de timp. Ba chiar am cunoscut telespectatori, care au venit la târg, aflând despre el de la „Sare şi Piper”. Chiar dacă au filmat mai multe televiziuni, eu am făcut o sumedenie de poze şi vă voi oferi un fotoreportaj luni, la emisiune. Aşa că urmăriţi-ne!

Americanii au avut un frumos stand, zgomotos şi gustos. Aici am încercat un cheescake, aşa cum îmi place – fraged, dar dozat de gras şi dulce. De asemenea, am încercat şi o tartă cu ciocolată şi alune. Am luat şi cu mine acasă. La stand-ul SUA puteai alege dintr-o sumedenie, şi o carte bună în limba engleză.

img_7936

Mâncarea de la ruşi a fost formidabilă. Păcat că unele cunoştinţe, pe care le-am întîlnit, au spus că, din principiu, nu vor să treacă pe la stand-ul ruşilor. Aveau somon, marinat chiar de bucătarul Ambasadei, aveau vinegretă, varză murată, castraveţi şi vodcă(la cele din urmă se făcea coadă chiar), chifle mici cât pumnul unui copil, cu varză şi carne. Tot aici am gustat şi un mors de răchiţele, al cărui reţetă am şi aflat-o.

img_7958

La stand- ul românesc – cam mioritic, adică puţin cam cuminte. Multe pliante, mâncare mai puţină, în schimb, am cumpărat un vin alb spumant foarte bun.

La italieni, multe dulciuri. Nu înzadar stand-ul Italiei s-a numit „La Dolce Italia”. Aici, din nou, m-am lăsat ispitită de un vin alb din 2009. De ce nu? Unde mai găseşti la noi un vin de străinătate, la preţ acceptabil.

În fiecare an de Târg, acesta din urmă fiind deja a 15-ea ediţie, mă uimesc plăcut ucrainenii. Sunt cei mai zeloşi. O grămadă de bucate tradiţionale şi foarte, foarte petrecăreţi. Azi lumea făcea cozi la slănină şi la balabuşte cu un 50 de vodcă.

img_7988

Cei din Belarus aveau multe bunătăţuri şi cosmetice, pentru cei care pricep.

Nemţii vindeau la greu waffers şi clătite. Iar la la stand-ul turcesc putei găsi o cafea turcească autentică, măsline şi găluşte conservate. Turcoacele, se vede că sunt negustorese din născare. Nu te lasă să treci pe lângă ele, fără să te cucerească cu vreo ofertă.

Au cam lipsit anul acesta handmade-rii noştri şi e păcat. Mizam să găsesc mai multe daruri de Crăciun.img_7934

Cu toate acestea, Târgul, organizat de Clubul Internaţional al Femeielor , dar şi de Organizaţiile Internalţionale din Moldova, mi se pare unul dintre cele mai colorate, spectaculose şi reuşite evenimente de la noi. Şi dacă s-ar organiza măcar şi-n fiecare weekend din decembrie, ar avea un succes şi mai mare. img_7897

Luni la emisiune vă spun reţeta unei băuturi calde, tradiţional suedeze. Graţie bunei mele cunoştinşe Nina Orlov, vă deschid secretul celei mai gustoase licori  pentru sezonul în care intrăm. Seamănă cu vinul fiert, dar are câteva ingrediente care nici nu am bănuit că ar putea intra într-o băutură fierbinte.

Fiţi cu ochii pe noi, luni,la 18.15, la JurnalTv. Eu şi cu Andrei suferim în fiecare zi pentru ca cele 2 ore de Sare şi Piper să devină motivul revenirii voastre cât mai grabnice acasă, după o zi de muncă.

De-ale mele

Ultima, vinere, din noiembrie

Azi, vineri, credeam că va fi mai greu. De fapt a fost şi n-a fost. Întîi de toate, aproape că am inventat o zicală sau chiar două,inspirată din experienţa mea matinală de la stomatolog: Sub orice punct, se poate ascunde o groapă sau Nu orice găurică din dinte e atât de mică pe cât pare. Am precizat că e din dinte, ca nu cumva nişte muligambişti neinspiraţi să dea replici, doar de dragul replicilor.

În al doilea rând, azi mi-am umflat capul de reţete. Şi nu înzadar. Pentru că în sfârşit, am avut timp să le aleg pe cele care o să-mi placă să le şi gătesc. Că până acum, cam multe la repezeală s-au făcut.

Tot azi, am avut un interviu cu Stela Popa. Interviul a fost făcut pentru Vocea Basarabiei, iar eu am simţit un val de admiraţie pentru Stela şi pentru abilitatea ei de a conecta întrebările cu răspunsurile, aşa încît să nu fie nici un moment de suspans, nici o pauză şi în acelaşi timp, interviul să curgă ca din izvor.

Tot azi, am mai petrecut o oră în juriul Concertului la Pălărie şi deşi i-am avertizat că voi fi rea şi necruţătoare – n-am avut nici chef şi nici inspiraţie. Aşa că am vegetat 60 de min, urmărînd oameni atât de diferiţi, cu vârste între 12 şi 72 de ani, fiecare cu micul său talent. Ei cum să fii tu rea şi nesuferită când unii pleacă la mozzarella şi spaghetti, iar alţii râmân să mănânce mămăligă şi caşă de hrişcă şi încă mai cred că pot veni la TV, fluierând ca o privighetoare ca să câştige un apartament?

Vine iarna. Colegii din redacţie suspină. Eu mă bucur. Eu vreau bulgări de zăpadă şi mai sper că se va găsi vreun prieten mai bun să-mi bage un bulgăre după ceafă. E viroză în oraş – păziţi-vă! Maică mea umple casa cu hrean şi îşi amăgeşte inofensiv nepoatele cu usturoi la prânz.

Şi încă ceva. Nu rataţi Sare şi Piper de luni. De ce de luni? Pentru că nu veţi mai avea la ce să vă uitaţi mai bun. Da, eu ştiu că nu prea ai la ce te uita seara la tv. Şicemi mai ştiu, că noi ne facem luntre şi punte să iasă bine tot ce vedeţi voi. Mai avem de rânit, dar nu atât de mult.

Nu rataţi nici emisiunea de marţi. Veţi cunoaşte pe unicul blogger-bucătar de la noi. Am atâta admiraţie pentru el, iar reţeta pe care mi-a propus-o mi-a făcut să simt un complex de inferioritate. Lasă, recuperez eu. Timp, răbdare şi muuuuuuuuuultă dragoste pentru tot ce faci. Iată încă o reţetă.

Miercuri, de Ziua României, voi învăţa să gătesc la Sare şi Piper supă cu perişoare şi saramură de pui. Invitatul nostru mi-a vorbit azi atât de inspirat despre aceste bucate tradiţionale româneşti, încât mie deja mi-a lăsat gura apă.

Vin sms-ri electorale. Parcă-i Anul Nou.Toţi la vot. Eu vreau să vină anul nou!

Evenimente speciale

10.10.10

Dialog între mine şi mine..(pls fără aluzii la careva devieri psihice)
– Nata, ce ai fi vrut să faci iubito în această magică zi a cifrelor?
– Păi, cum adică ce? Cel mai mare vis al meu, în acestă zi, e să lucrez. Neapărat să lucrez.E duminică totuşi. img_2767Să stau în ploaie, cu machiaj, coafură, în cea mai frumoasă, romantică şi vaporoasă rochie, cu un microfon în mână, să-mi îngheţe măinile şi vârful degetelor de la picioare,să mă fac că nu plouă şi să-i fac şi pe vreo 300 de oameni să uite de ploaie, frig şi de ziua de luni care urmează.
– Şi ţi-a reuşit? Cum?
– Uuuuu. Ştii vorba aia: satu arde, da baba se chiaptănă. Azi am înţeles că nu e o zicală chiar atât de proastă. Având în vedere condiţiile climaterice precare, evenimentul din start nu promitea mare lucru. Dar musafirii s-au simţit binişor, ascunzându-şi pielea de găină sub plapumele primite în dar, au urcat la înalţime să admire oraşul, au văzut cele mai spectaculoase focuri de artificii şi au gustat din canapeuri gustoşele.
– Şi totuşi cum ţi-a reuşit?
– Păi am avut un partener cărui nici cu pistolul la tâmplă nu-i închizi gura. Slavic Romanică. Bun băiat. Adevărat profesionist. Rezervat în spatele scenei, dar foarte generos în faţa publicului.img_2776

Şi bineînţeles, această superbă rochie, care cred că şi pe cel mai mare ger te-ar încălzi cu gândul că eşti aproape irezistibilă.img_2761

Pentru aceasta nu pot pot decât să-i spun un mare mulţumesc Cătălinei şi salonului Royal, al cărui proprietară este. Îţi face din ochi de pe strada Bucureşti, Crown Plaza. logo_royal_nou

Vă sugerez să mergeţi neapărat acolo, dacă veţi avea nevoie să arătaţi excelent şi nu vă veţi dori decât o rochie cu adevărat specială. Sper, că de aici în colo, să legăm cu Royal o colaborare  frumoasă, care mi-ar permite de fiecare dată să ies în scenă cu capul sus ridicat. Ce puţin îi trebuie unei femei pentru a se simţi pe cal, pe ploaie, pe scenă….

Cartea cu titlu atractiv, De-ale mele

„CARTEA CU TITLU ATRACTIV”

SĂ LE FIE CLAR LA TOȚI

Scriu pentru că îmi place și pentru că mă simt liberă să fac tot ce vreau. Deci păstrați nevociferate orice fel de comentarii acide vis-a-vis de această intenție. Scriu o carte. Cartea are deosebit de atractivul titlu  „CARTEA CU TITLU ATRACTIV”. Titlul a fost inspirat de unul dintre comentariile voastre. Poate succesul acesteia va ajunge peste mări și țări, poate vă rămîne în  faza embrionară. Why not? Să zicem că nu mă voi simți suficient de mult încurajată. Chiar îmi rezerv dreptul ca într-o bună zi să apăs inocent pe un delete, dacă mă enervez. Dar sper să nu. Vreau doar ca cei care vor dori să mă apostrofeze într-un fel sau altul, să mă întrebe înainte de asta dacă MĂ interesează ce cred EI despre asta.Oare cum ar fi asta? Stimată Nata, vrem să vă întrebăm daca sunteț de acord să vă f… un pic pentru lipsă de modestie și vedetism.

Oare care ar fi primul pas? Ce fac oamenii care vor să dea jos de pe ei o povară? Dar oare vreau eu să dau jos o povară? Nu. E povara mea și o port cu mine. Și nu simt deloc necesitatea să scriu despre ea.

Așa s-a întîmplat că azi am reușit să împart niște prime. A fost o emoție plăcută și plină de recunoștință pentru cei grație cărora satisfacția mea pentru job nu este una deloc ușoară. Băieții au reacționat diferit de fete.Ca niște adevărați vînători. Au primit din vînatul comun și au hotărît să sărbătorească cu toată echipa. Ananas, napoleon, zâmbete.Frumos, mai pe scurt.

 Rîndul i-a ajuns și lui Alecu. I-am dat prima și în schimb, am primit de la el o povestire din cartea lui Florin Piersic jr. Istoria se întitulează The Producer. Alecu a fost destul de insistent chiar și văzînd că nu mă prea rup să citesc timp de 5 min o povestire de pe fix 2 pagini. Dar a fost ceva acolo care m-a atras. Poate pentru că exact cu 5 min înainte de asta am postat pe blog întrebarea despre carte.Reacțiile oamenilor pe blog au fost diferite, dar incitante.

So, încerc să fiu promtă și să reacționez la feng shui.Povestirea a fost superbă. M-am regăsit în ea. Eram gata să plîng și să rîd în același timp. Dar am simțit că într-atît de tare de de plîns încît îmi vine să rîd. E groaznic. Acest sentiment al autoidentificării cu un om pierdut.

Zacalibeală…asta simt acum. Să fie despre asta cartea mea? Uuuuu what a trash topic. Cîtă lume perversă s-ar aduna să citească despre zacalibeala unui om. Presupun că mult mai multă decît cei care nu s-ar aduna.Așa-i firea omului. Prea sadistă.

Dar pînă voi decide că nu voi scrie despre ceva anume, iau o pauză. Pînă mâine, or poimâîne. Dă-o măsa de feng shui…..Așa-i Dorin?