Astazi, una dintre vizitatoarele blogului mi-a amintit de un subiect pe care de mai multa vreme ma gindesc sa-l abordez. Nu indrazneam insa, pentru ca e un subiect care pe cit ma incita pe atit doare. E ca si cum as scrie unui fost iubit o scrisoare in care recunosc ca inca ii mai duc dorul. E vorba de vechea si eterna pasiune pentru radio.
Mi-e dor de radio. Mor de dor. Mi-e atit de dor de senzatia emisiei in direct, incit in fiecare zi cind pornesc radio in masina ….ma rupe o ciuda si un dor in acelasi timp. Iar fantezia mea incepe sa dea in clocot, provocindu-mi siruri verbale pe care as vrea sa le rostesc in aer. … citeşte în continuare »
