A fost o zi în vacanța aceasta în care m-am simțit ca la muncă. Mda, prea mult bine, tot nu-i bine.Or poate e bine?

 Știi ce-mi trezește un gust amar?  În Moldova vine week-end-ul și  ești gata să-ți iei lumea în cap, din lipsă de oportunități interesante de a-ți petrece timpul liber. Iar aici, în Canada, oamenii au nevoie de ani întregi că să încerce toate distracțiile.

Cui nu-i mai ticnesc  fructele de la supermarket, se poate duce la fermă. Sunt o sumedenie în zonă. Te duci și îți aduni căpșuni, zmeură sau blueberry (un fel de mure, care nu știu de ce google translate le traduce  ca și coacăz). Ca să vă faceți o idee. La market o cutie medie de căpșuni costă circa 4,5 $. La fermă, ți le alegi pe cele mai frumoase și coapte, mănînci pînă nu mai poți și nu plătești pentru asta și dacă vrei, poți aduna 3 coșuri de două ori mai mari ca cele de  la market, cu 6 $ bucata, ca al 4-lea coș să-l primești gratuit. Bineînțeles că părinții mei s-au scăpat la căpșuni, iar maică-mea de 3 zile tot fierbe dulcețuri.

După ferma de căpșuni, a urmat fermă de orhidei. Una la care poți vedea concomitent înflorind vreo 60 de soiuri de orhidei.

Și în sfărșit,după ce doar din citite aflasem că mai sunt și orhidei care emană parfum, am avut ocazia să miros cîteva. Aroma este extrem de fină,  și diferă la un soi la altul. Am văzut și orhidea  din semințele căreia se produce vanilia. Și am înțeles în pielea cui aș vrea să mă reîncarnez într-o altă viață. Asta dacă cineva o să mă întrebe… În pielea unei vînzătoare de la ferma de orhidei. Asta viață! 

Pentru cei pasionați ca și mine de aceste creaturi cosmice, am pus în galerie mai multe poze. 

După amiază, la Jardin Botanique din Montreal, a doua cea mai mare grădină botanică din lume, nuferii se pregăteau deja de  culcare.

Natura este o femeie cu moravuri ușoare, dar și cu o fantezie fără concurență.

 La finalul unei zile, în care n-am apucat să mă uit la ceas decît o singură dată, ca să înțeleg că ora somnului pentru cei mai mici a și trecut, a venit apogeul impresiilor. Atunci am realizat un lucru. E foarte important cînd ești sictirit, extenuat și nu mai ai chef de nimic, să se găsească un om în viața ta, care să te ia de guler și să te ducă cu de-a sila undeva, unde neapărat o să-ți placă. E chiar mai bine, decît dacă te-ai fi dus tu singur acolo,din proprie intenție. Pentru că satisfacția primită este mult mai mare. Fratele meu a insistat să vedem Festivalul focurilor de artificii. În fiecare vară locuitorii din Montreal, ies sâmbetele în stradă,cu scaunele în spate, că să stea o jumătate de oră cu ochii  în cer. Fiecare spectacol este oferit de o țară anumită. Eu am văzut meduze și romanițe din focuri de artifici, oferite de Suedia. Sâmbătă viitoare vine rîndul Franței.

Cine crede că e simplu de întreținut un blog, să încerce. Aici, în Canada însă i-am găsit o justificare rezonabilă. M-a ajutat să cunosc cîțiva oameni extraordinari, care aflînd că sunt am ajuns pe aceste meleaguri,mi-au propus să ne vedem. Carpediem, pe această cale țin încă o dată să-ți mulțumesc pentru ocazia de a te cunoaște.  Natalia și Artur, m-am simțit azi foarte bine, ca pe vremurile cînd stăteam cu părinții și veneam tîrziu acasă.