Browsing Tag

cancer

CaNata

AUTUMN IN NEW YORK: CHARITY WITH ROMANIAN TALENTS

<ENG> A week ago, in New York, a group of beautiful, powerful and ambitious women organized a charity event. Probably it’s nothing extraordinary in organizing a fund raising in NY,  if these women wouldn’t be from Romania and if the event would help a Hospice from Bucharest by organizing a concert with romanian artists.. For those who don’t know what exactly a Hospice means, i would say that nobody deserves to need their services. It’s a place where people, in terminal phase of their illness, get help, support  and palliative care.

Mara Society is founded by 4 Romanians, living and working in NY.  Their activity is dedicated to celebrating and supporting visionaries in the arts, and to specifically raising international awareness of Romanian cultural talent, in the fields of musical composition and performance, literature, painting, film and other artistic disciplines. Continue Reading

CaNata

ALOE? IT’S FOR THE BEAUTY!

<RO>De când mă țin minte, in casa părinților mei aveam și o plantă de aloe. Ne aminteam de ea la diverse ocazii de urgență: răceală, răni mici, etc. Și acum mai am la un deget arătător cicatricea rămasă în urma unei mânuiri neîndemânatice de cuțit, căt mi-a zburat o bună parte din pernuța degetului și doar cu ajutorul unui pansament cu frunză de aloe, am reușit să „înclei” pernuța înapoi.

Ieri, stând în coadă la un magazin de fructe și legume a arabilor, am văzut în mâna unei cumpărătoare o frunză de aloe. Ce-i drept, una de proporții mult mai mari decât mă obișnuisem eu să văd. Curiozitatea mea profesională m-a făcut să intru în vorbă cu doamna.
– La ce folosiți planta asta?
– Beauty, îmi spune ea. Hair mask, face mask. It’s very healthy. Also, you can drink it. It’s aloe vera, you know? Very healthy.

Imediat în clipa aceea mi-am amintit cum mai mulți ani în urmă, când îmi cădea foarte tare părul, borcanele cu aloe vera, atât de activ promovate și atât de frumos descrise de o cunoștință, așa și nu au mai apucat să intre în viața mea. Probabil pentru că am o reținere față de sănătate naturală conservată în borcane. Citisem mult pe atunci despre aloe vera. Și toate surse spuneau într-o voce: FACE MINUNI!

Aici insă, am mers repede până la standul spre care mi-a arătat doamna ca să descopăr că nu mai e nici urmă de frunze de aloe. Se duc repede, îmi explică ea. Cine se pricepe, le cumpăra rapid.

Văzându-mă probabil puțin dezamăgită, mi-a dat o jumătate din frunza sa. Am reușit să fac din ea o mască de păr, o mască de față, dar cel mai important a fost cocktailul de azi dimineață.

Aloe are o textură gelatinoasă, în plus e foarte amară. Dar amestecată în blender cu zeamă de lămâie, suc fresh de portocale, miere și câteva funze de busuioc sau mintă proaspătă face minuni, dimineața, pe stomac gol. Iese o băutura extrem de energizantă și plăcută la gust. Faceți o probă. Și mai ales faceți din asta un obicei. O să vă placă. Și organismului vostru la fel. Plin netul de rețete. Dar pentru început, găsiți n loc pe pervaz pentru o plantă de aloe. Pup din Montreal.

Da, apropo, de azi încerc să scriu și în engleză. Pentru o universalitate mai mare. Așa că nu ma penalizați prea dur pentru greșeli. Învăț în fiecare zi.

20130930-125929.jpg

Continue Reading

De-ale mele

Cea mai curajoasă dintre pământeni

Astăzi nu-mi pot găsi locul. Am o tahicardie continuă. La 4 și ceva dimineața a sunat telefonul. M-a sunat Denis și mi-a zis că Natalia e de 3 zile în comă și că ar fi bine să fiu la curent, că s-ar putea să nu o mai văd in viață. După aceea nu am mai închis un ochi. Peste câteva ore Natalia s-a stins. Cea mai curajoasă dintre pământeni, după 12 ani de cancer, după zeci de operații suportate, era gata să mai suporte încă tot atâta doar pentru a-și vedea băiatul mare. Natalia nu a fost doar o luptătoare pentru viața ei și a copilului pe care a reușit să-l aducă pe lume, în pofida bolii. Natalia a fost și va fi un exemplu de cum trebuie să te scoli, de fiecare dată când viața te îngenunchează și să mergi mai departe, în pofida unei lumi înconjurătoare foarte sceptice.
Optimism neînfricat, odihnește-te în pace.

Acest reportaj a ajutat-o pe Natalia să-și prelungească zilele petrecute alături de soțul și băiatul său Ionuț. Reportajul a fost făcut acum 1 an și jumătate. De atunci, l-am botezat pe cel mai visat dintre copii, dar pe Natalia, din păcate nu voi putea să o mai văd. Sunt prea departe. O parte din mine plânge din cauza aripilor sale frânte, o altă parte din mine se bucură că acest spirit luptător a scăpăt de chinuri și își va proteja oamenii dragi cu și mai multă ardoare, de acolo de sus.

Evenimente speciale

Cine nu ştie să facă bine, înzadar îl aşteaptă de la alţii

Probabil niciodată nu vei avea nevoie de asta. Probabil aşa crede fiecare dintre noi. Probabil ne gândim foarte puţin sau deloc la acest subiect, încercând astfel să îndepărtăm, prin alungarea gândurilor triste, o eventuală posibilitate ca aşa ceva să ni se întîmple nouă sau celor pe care îi iubim atât de mult. Nu cred însă că dorinţa de a gândi pozitiv şi a nu permite fricilor să se cuibărească în viaţa noastră, justifică nedorinţa de a cunoaşte informaţii despre acest subiect. Subiectul este unul dur. Şi cum a zis o femeie foarte inteligentă: Cancerul este o boală foarte democratică.

8000 de oameni anual în Moldova sunt diagnosticaţi cu afecţiuni oncologice. Printre ei sunt şi mulţi copii. Şi dacă cineva crede că această boală e doar o plată pentru păcatele noastre, mă întreb cât de mari sunt păcatele unui copil de 3-4 ani diagnosticat cu leucemie.

Iniţial mi s-a întîmplat să o cunosc pe Natalia Malaniuc. Tânăra de 26 de ani, care de 11 ani nu cedează în faţa acestei boli, iar Dumnezeu a răsplătit-o pentru puterea ei şi cu un copil, multdorit, dar neaşteptat. Povestea Nataliei este plină de lecţii. Şi m-am gândit că oricine dintre noi are nevoie de ele. Am făcut la Junal TV, la Sare şi Piper o campanie în urma careia am acumulat cu ajutorul multora dintre voi, a telespectatorilor şi a lui Pasha Parfeni & starurile de la noi, peste 50 mii lei. Astăzi Natalia m-a sunat şi mi-a propus în iunie să fiu naşa de botez a lui Ionuţ. E plină de viaţă.

Apoi am aflat despre Irina, a cărei fetiţa este bolnavă de leucemie. I-am propus să facem o campanie, pe vremea când eram la Deşteptarea. Să adunăm fonduri. Nu prea şi-a dorit să intre în atenţia publicului, dar luptă mai departe.

Recent, am aflat despre o posibilitate de luptă cu cancerul, nemaiîncercată în Moldova, dar destul de practicată în lume: transplantul de celule stem. Din punct de vedere legal, procedura încă nu-şi are loc în legislaţia noastră şi am auzit că mulţi medici de la noi sunt foarte sceptici în privinţa procedurii. Pe de altă parte, imaginându-mi doar, disponibilitatea celor care suferă de cancer de a încerca orice ar putea să le salveze viaţa, aş încuraja medicii să lase loc pentru toate şansele existente. În acest context am cunoscut o tânără familie,a căror fetiţa suferă de leucemie şi care sunt dispuşi să încerce transplantul, dar se împiedică de sumele exorbitante ale acestor proceduri, care deocamdată nu se fac în Moldova.Am vrut să fac un reportaj despre ei. Au un perete plin de icoane în casă. Toate venite din diverse colţuri ale lumii. Şi am înţeles că aceşti părinţi deocamdată cred mai mult în puterea acestor chipuri, decât în cea a oamenilor de a se mobiliza şi a face donaţii. Eu îi înţeleg.

Iată că acum câteva luni l-am cunoscut la Sare şi Piper pe John McKellar. Un scoţian care se află la Chişinău pentru a coordona activitatea unei instituţii despre care poate nu aţi vrea să ştiţi. Hospice Angelus. Este singurul hospice din Moldova care oferă îngrijire paliativă.

Ce este aceasta?

Când nici un tratament nu mai dă rezultate, iar durerile resimţite de un bolnav aflat în faza terminală a unei afecţiuni sunt de nesuportat, familia poate apela la îngrijirea paliativă. Această îngrijire nu vindecă boala, ci are scopul de a proteja demnitatea pacientului. Scopul ingrijirii paliative este asigurarea calitatii vietii pacientului si a familiei acestuia. Oricine poate solicita serviciile Hospice Angelus. Însă capacitatea instituţiei este de a deservi anual circa 500 de pacienţi. Aceştia primesc 20-25 de vizite gratuite la domiciliu, cu îngrijirea, susţinerea psihologică şi medicamentele necesare. Despărţirea cu demnitate de propria viaţă e un subiect pe care nu cred că vreţi să-l discutăm, Hospice Angelus îi ajută de pe cei cărora medicii nu le mai dau nici o şansă, să aibă parte de un sfârşit mai fericit. Deşi acest cuvânt sună puţin cam exotic în contextul folosit. Familia pacientului beneficiază şi ea de susţinere, consiliere psihologică, inclusiv după plecarea omului drag.

Anul acesta Hospice Angelus a organizat a doua ediţie a Balului de caritate. Iar John McKellar ne-a propus, mie şi lui Andrei Bolocan, să găzduim acest bal. Iniţial am  zis da. Apoi am început să ezit, pentru că mi-am imaginat oameni mari, politicieni, businessmani care vor veni la eveniment şi pe care va trebui să-i convingem să scoată bani din buzunar pentru a susţine acest Hospice.

E una să prezinţi concerte şi petreceri şi e cu totul altceva să găzduieşti un Bal de caritate. Trebuie să ai stofă, trebuie să fii credibil, trebuie să ai o imagine  care i-ar convinge pe oameni să urmeze un mesaj cu care vii în faţa lor. Nu înzadar în toată lumea pentru astfel de cauze se apelează la participarea unor mari personalităţi, vedete. Lui John i s-a părut că noi le avem pe toate acestea. Lucru pentru care ţin să-i mulţumesc.

Taxa de participare la eveniment a fost de 75 de euro. Nu atât de mult încât să fie  atât de puţini politicieni şi oameni de afaceri la bal. S-a organizat şi o tombolă, iar mai târziu şi o licitaţie. La cea din urmă musafirii s-au ales cu biciclete, vacanţe la munte, bilete la concertul lui John Bon Jovi în schimbul unor sume mult mai mari decât preţul acestor obiecte. În fine, nici aici nu s-a putut fără moldoveni care fie că erau puţin chercheliţi, fie că nu au mai participat niciodată la o licitaţie şi de aceea încercau să instaureze ei propriile lor reguli de licitaţie. Suma adunată în urma Balului de Caritate  nu o cunosc, însă banii adunaţi doar de pe urma licitaţiei (circa 10500 euro) mi s-au părut  nu foarte mulţi, deşi organizatorii au rămas foarte încîntaţi de eveniment şi rezultate.

De rând cu noi, prezentatorii de la Sare şi Piper, s-au alăturat acestei iniţiative şi cei de la Trigon, şi cei de la Snails.

N-aş putea să închei fără a recunoaşte cât de tare mă bucur că am avut ocazia să prezint acest eveniment, să învăţ cum se face o licitaţie:))(e nevoie de o viteză şi de capacităţi de exprimare deosebite) şi să-i cunosc pe doi oameni foarte plăcuţi : Prinţesa Marina Sturdza şi Dragoş Bucurenci

Pentru final, vă recomand să vă înarmaţi cu răbdare şi să vedeţi un film extraordinar:

KOMT EEN VROUW BIJ DE DOKTER

Sare si Piper

Nevoie de ajutor


Am povestit despre Natalia Malaniuc în emisiune. Nu m-am putut abţine să plâng chiar dacă eu am filmat povestea şi tot eu am şi montat-o şi deci am ascultat-o de zeci de ori.Ceva din vocea ei mă face să tremur.O lumina prea puternica.

Apoi mi-am zis că aici nu e de plâns. Şi dacă în viaţa unui om este preţioasă orice clipă de inspir-expir, apoi nu e loc de lacrimi. Orice clipă căştigată de ea în faţa unei hoaţe necruţătoare  înseamnă VICTORIE. Şi dacă această hoaţă se teme cel mai mult de puterea viselor noastre şi de credinţă, vă îndemn să vă umpleţi de vise şi de speranţe. Natalia are acum o familie, însă hoaţa aceasta îi fură tot mai mult din posibilitatea de a fi mobilă.

Orice ajutor financiar este binevenit. Pentru aceasta va rog să o contactaţi pe Irina, asistenta noastră de la Sare şi Piper.Tel.068302152

Sare si Piper

Eşti trist(ă)? Citeşte asta….

Am cunoscut-o prin 2008, pe vremea când făceam One O’clock Show la ProFm. A fost o emisiune cu Antoniţa Fonari în care am vorbit despre procedura de adopţie a copiilor în Moldova. A sunat o domnişoară. S-a prezentat ca Natalia şi mi-a spus că ar vrea să afle cât mai multe detalii despre adopţie, pentru că medicii nu-i permit să nască şi se gândeşte la adoptarea unui copil. Ceva nu m-a lăsat în pace. Cum adică nu-i permit? Ce are de nu-i permit? Am rugat-o să mă sune şi după emisiune.

Ceea ce am aflat, este o istorie care face parte din capitolul ” Incredibil, imposibil, nemaivăzut şi nemaiauzit”. Era foarte mică atunci când sora sa mai mică a murit de cancer. Peste un timp şi mama sa a fost diagnosticată cu aceeaşi boală. Medii i-au recomandat să rămână însărcinată pentru a opri boala. Boala însă nu a putut fi oprită, dar pe lume a venit încă o fetiţă. Natalia s-a pomenit fără mamă. Tata  în fiecare seară stătea de vorbă cu fiicele sale ca să afle ce li s-a mai întîmplat peste zi . La 15 ani, făcea sport şi în timpul unui antrenament s-a lovit foarte tare la picior. În fiecare zi simţea că o doare tot mai tare. Peste câteva luni după lovitură nu mai putea merge şi i-a spus tatălui său că o doare foarte tare piciorul. De la un medic la altul, au ajuns la Oncologie. Acolo i-au spus că are cancer de gr. 3 şi trebuie urgent făcută operaţia. Ceea ce a urmat în viaţa Nataliei  chiar şi cu o fantezie bogată ca a mea, nu se încadreză în nici un scenariu sau raţiune. Operaţii peste operaţii, recuperări, înlocuirea osului de la picior cu o proteză, tratamente de alungire a osului.

Au fost însă perioade când uita de toate. Pentru că s-a îndrăgostit, pentru că era fericită, pentru că spera. Spera ca într-o bună zi medicii să-i spună că poate rămâne însărcinată. Are acum 26 de ani. Şi un băieţel pe nume Ionuţ, născut  prematur la 32 de săptămâni. În aceeaşi zi în care a venit pe lume mult visata minune, la câteva ore distanţă de naştere,Nataliei i s-a făcut încă o operaţie de extragere a unei tumori la creier. Această tânără femeie, mămică, a adunat în ea atâta forţă, atâta credinţă încît mă închin în faţa ei. Şi cred că aş face orice ca să conving cât mai multă lume să creadă, să spere, să viseze. Ei încă au nevoie de foarte, foarte multă susţinere, inclusiv financiară.Urmează tratamente chinuitoare şi medicamente costisitoare. Povestea incredibilă a unei luptătoare o  puteţi urmări mâine seară,la „Sare şi Piper” la JurnalTV.

De-ale mele

Dezgolit frumos

adam-levin

-MMMMM. Hot! Nici măcar nu încerc să-mi ascund reacţia. Eu doar mă uitam la asta,contemplam.

Colegii (bărbaţii) din jurul meu comentau:

– Nata, sufletul contează, sufletul….

– Nata, pentru asta e nevoie de 6 luni de sală, dar pentru burta mea – ani şi ani de muncă grea

– Am văzut fotografii mult mai bune….

Mie de el îmi place şi îmbrăcat şi n-aş spune că dezbrăcat îmi place mai mult. Nu-mi place că îşi bărbiereşte părul şi nu-mi place că îmi taie zborul imaginaţiei, când îmi închipui ceea ce se ascunde sub acea mână. Parc aş vedea acolo o mână mai puţin plată. Dar vai, câte ni se par nouă consistente, fiind destul de plate în interior…Aşa că nu voi dezvolta subiectul, ci mă voi referi doar la partea socială a proiectului. Adam Levin s-a dezgolit, din păcate, nu ca să mă impresioneze pe mine, ci să-i convingă pe bărbaţi să facă periodic teste la prostată şi testicule, pentru a preveni apariţia cancerului.

Curios, bărbaţii din jurul meu s-au simţit mai puţin atraşi de mesaj. Femeile mai mult…doar de conţinut. Target greşit sau comunicare eşuată? Şi încă ceva: poţi oare să convingi, intimidând cu perfecţiune un bărbat obişnuit, să urmeze un sfat absolut vital. Eu cred că nu. Unei femei însă ar putea să-i pice fisa pentru a-l trimite la doctor. Asta e o idee.. Hm?