Browsing Tag

festival

De-ale mele, Evenimente speciale

Noutăți de pe frontul dovleacului

 

Au venit mesaje bune:
Petru: Ma numesc Petru, am 32 ani si sunt sef-bucatar. Cu mare placere m-as implica in organizarea si petrecerea festivalului de la Lozova. As putea gati o gustare din dovleac. Cum as putea sa cooperez si eu? Care sunt conditiile sau sugestiile voastre?

Marika:Salutare Nata,am citit pe blog despre BOSTANIADA 2012 și despre invitația participării dacă dorim și avem cu ce.Aș vrea să te întreb dacă pot participa și eu cu Colecția ”Zestrea de la mama”(10 piese) și cu noua Colecție care tocmai am finisato care se numește ”Plicul în traistă”(12 piese) aceasta conține traiste și plicuri executate din țol moldovensc țesut la război de bunici. Dacă este nevoie pot să îți trimit și poze.Aștept răspuns…Cu respect Marika.

Elena: salut, am citit pe blog despre bostaniada. vreau sa creez event pe fb, pt a mobiliza lumea noastra si sa se simta mai high ca ‘na au vazut event pe fb despre asta ). imi permiti sa fur din articolul tau pt rubrica detalii?

Vă mulțumesc pentru mica speranță pe care am renăscut-o în mine visavis de receptivitate și implicarea cetățenilor nștri.  Mai vin și altfel de mesaje. Eu nu le citesc. Le arunc direct la gunoi. Din gunoii vin, în gunoi să ajungă.

Ultimele noutăți de pe front: Vremea va fi rece și poate local va ploua. Dar asta nu schimbă nimic. Nu e ger, u e crivăț. Doar 10 grade cu plus.Avem artiști din Lozova, un cor de bărbați, nsmblu de dans, copiii de la grădiniță, avem ansambluri din Strășeni, meci de fotbal între vedetele showbizului, lozoveni și Jurnal TV.

Cine se mai bagă?

Evenimente speciale

Bostaniada 2012. Prima încercare vină n-are

20121020-003056.jpg

Precum bine știți, la capitolul spirit civic stăm ai naibii de prost. La implicare comunitară, la voluntariat sau la alte gratuități stăm un pic mai bine decât: dă-mi o pace și-ți dau zece. Eroismul nostru este unul destul de pasiv. Ne place mai mult să-i vedem pe alții urcând pe baricade, decât să acoperim noi ambrazura cu pieptul. De aceea îndrăznesc să vă propun ceva mai puțin eroic și poate deloc revoluționar. Nu e nici marș unionist, nici protest. E un festival, ideea căruia s-a născut în capul lui Ion Ciocan – un fermier care chiar mișcă Moldova din loc.

20121020-014743.jpg

Primăvara, Ion ne hrănește cu super căpșuni și cu mare, mare greu organizează Festivalul Căpșunii. Vara, Ion avea miere extraordinară, până nu s-au găsit niște debili să-i distrugă albinele. Iar toamna, Ion pur și simplu ajunge să delireze din cauza dovlecilor săi. Na, așa e omu. Îi place ceea ce face și e nebun după Moldova. Oameni din ăștia rămân tot mai puțini.

Ion are o bună prietenă, Tamara Șchiopu, care ar fi putut, bine mercy, să stea măritată fericit în Anglia ceea a ei. Nu, Tamara nu are astâmpăr. Este vegetariană, cultivă în grădina ei englezească tot anul numai produse bio, le livrează pe la vecini, inițiază mișcarea slow-food și transformă dovleacul în credință.

20121020-014841.jpg

Tamara crede că moldovenii cunosc prea puțin, adică aproape deloc nu cunosc doleacul și de aceea nu prea îl consumă. Ei știu doar de bostanul dat la animale și habar nu au că pot fi cultivate zeci de soiuri de dovleac, fiecare cu aspectul, aroma și gustul lui special. Recent s-a împlinit și unul dintre visele Tamarei. Aceasta a scris și scos la tipar biblia dovleacului. Cartea se numește: „Dovleacul Minune” și conține rețete extraordinare de pregătire a dovleacului. În special, dovleacul este extraordinar pe timp de iarnă. Se păstrează bine și mult timp, este foarte variat în pregătire. Recent am gătit și eu în emisiune o tartă din dovleac cu scorțișoară. Mare bunătate. Cartea poate fi găsită în chioșcuri. Eu pot să fac una cadou, celei care se înscrie prima la participarea în festival. Tamara s-a oferit, reieșind din experiența sa englezească, să pună pe foaie toate ideile noastre, cu o listă de riscuri și avantaje. Riscuri sunt mult mai multe decât avantaje. Noi însă am vrut să vedem doar avantajele și ne-am avântat.

20121020-015029.jpg

Cei doi, Tamara și Ion, au venit la Jurnal Tv exact când noi eram în febra pregătirilor de hram și ne-au cerut susținere informațională pentru ideea lor – un festival al dovleacului la Chișinău. Am zis, cu toată lumea că e o idee grozavă, dar trebuie lucrată și revenit la ea după hram.

Am revenit. Am stat, am chibzuit, am cântărit și am decis cu toții că ar fi o idee mult mai bună ca festivalul să se desfășoare nu în Chișinăul plin de alintături urbane, ci chiar în satul natal a lui Ion – Lozova. Am mers la Lozova și am descoperit acolo un super stadion de fotbal, numai bun pt ce ne trebuie nouă.

Și apoi doar pe dovleac nu faci festival. Din nou am stat, am chibzuit, am cântărit și am decis să-i adăugăm mai multe elemente: un târg al meșteșugarilor, un târg al agricultorilor locali cu tot ce cultivă și cresc locuitorii din Lozova pe lângă casă, un târg gastronomic cu dovleac la bază, un teatru gastronomic unde eu împreună cu Tamara vom găti câteva rețete delicioase din doleac.

Am luat legătura cu Asociația Culinarilor Catering Moldova care încă o dată m-au convins că au o super șefă. Și atâta timp cât Elena Ciobanu va fi acolo în frunte, vom avea bucătari cu care să ne mândrim și acasă și peste hotare. Deci ei ne asigură că vizitatorii vor avea ceva bunișor de pus pe limbă. Și tot ei ne promit o supă de dovleac în cantități mari.

Primărița din sat a mobilizat ceva lume locală.Am auzit că locuitorii din Lozova nu prea au nevoie de acest festival. Ideea nu i-a aprins. Sau nu au fost convinși cum trebuie. M-a mâhnit tare asta. Mi s-au lăsat mâinile și mi-am zis: da mai dă-o în p……..m….ii.. Oare eu să am nevoie de asta mai mult decât ei? Oare oamenii sunt atât de adormiți încât să nu înțeleagă că aceasta este o șansă pentru ei, în timp, să atragă turiști, să facă vânzări, să contribuie la înflorirea și promovarea satului lor? Sper într-un final inimile lozovenilor să înceapă să bată mai tare. Iar noi îi vom susține.

Am hotărât să implicăm și copiii de la școala din sat. Aceștia vor picta desene cu dovleac, vor îmbrăca costume de Halloween, vor face un bal al Cenușareselor. Și vor concura cu desenele si costumele care sperăm să fie aduse de copiii vizitatori. Cel puțin la asta am convenit. Ce va ieși în final, numai Dumnezeu știe. Dar sunt optimistă.

Am apelat la Diana Dicusară, Directoarea Centrului de promovare și conservare a patrimoniului cultural imaterial, pe care am cunoscut-o la Bâlciul Olarilor din Iurceni. Am rugat-o să mobilizeze meșterii populari. Cei care ar putea face vânzări cu obiecte utile în gospodărie: oale de lut, cojoace de oaie, obiecte din lână, coșuri din lozie. Până acum avem circa 20 de meșteri în listă. Sper să mai adunăm. Dacă mai cunoașteți pe cineva, anunțați-i să vină, să facă vânzări. Iar voi veniți să faceți cumpărături! Prin asta susținându-i și convingându-i să participe pe meșteri și la anul. Au și ei niște cheltuieli de transport de suportat.

Artiști locali vor anima atmosfera. Sunt planificate o serie de competiții trăsnite.

Vom avea și o expoziție a dovlecilor. Veniți cu o lampă de Halloween ca să participați într-un concurs al acestora! Veniți să cumpărați un dovleac sau o lampă din dovleac. Veniți costumați, bine îmbrăcați, cu toată familia. Să prindeți o gură de aer de Lozova. Dar cel mai important, să-i convingeți pe locuitorii din Lozova că atât ei, cât și noi, orășenii, avem neoie de asta. De activități comunitare care nu se țin pe NICI UN SPONSOR, ci doar pe entuziasm.Acum e momentul să contribuiți la nașterea unui nou festival în Moldova.

Poate anul acesta vom avea carențe în organizare. Poate nu toate vor ieși cum vrem noi. Nimic nu e mai grav decât pasivitatea sau indiferența, în inițiative ce se țin pe entuziasm. Nimic nu e poate fi mai descurajator decât dacă lozovenii se vor convinge că scepticismul lor a învins.

Apropos, festivalul e un spațiu extraordinar pentru sponsori, doar că aceștia mai greu reacționează la inițiative rurale de acest gen. Las că la anul.

Dacă vreți să gătiți din doleac și să vindeți sau doriți să faceți comerț cu promoționale ce țin de dovleac – contactați-mă.

Mă țin pe entuziasm și vă aștept cu drag la Bostaniadă, pe 28 octombrie, la ora 12.00, la Lozova. Prima și sper deloc ultima ediție a festivalului dovleacului care are menirea să susțină noiul di noi.

Calatorii

Ar fi bine și la noi așa ceva

Montrealul poate dormi liniștit. Cel puțin, în topul orașelor cu cea mai bogată viața culturală pe parcursul verii, acesta se clasează, fără îndoială, pe primul loc. Cât m-am aflat acolo, timp de 3 săptămâni, am numărat 5 festivaluri care se desfășurau concomitent în diferite zone ale orașului.20120711-004555.jpg

Festivalul Weekend du Monde, din parcul Jean Drapeau,  presupune participarea tuturor etniilor care se regăsesc în populația canadiană: de la algerieni și turci până la români și brazilieni. Fiecare țară este prezentă cu diverse mostre ale culturii sale: muzică, dansuri, artizanat , dar mai ales gastronomie.

20120711-004634.jpg

20120711-004647.jpg

Dulciuri marocane. Nu vă voi spune cu ce le-au comparat fetele mele, atunci când m-am dus după mâncare și m-am întors doar cu ele. Sunt gustoase, chiar dacă arată dubios. Se servesc cu ceai de mintă, pentru că-s tare dulci și parfumate.

20120711-004659.jpg

Pe la români nu am trecut, dar în timp ce mă uitam la câteva algerience dansând, auzeam de printre copaci sunetele Morăriței cu fuior…țac, țac, țac

20120711-004710.jpg

Așa probabil, arătau primii locuitori ai Canadei. Cum s-ar zice First Nation.

20120711-004730.jpg

La fata asta era cea mai lungă coadă.Procesul de pregătire a limonadei arăta foarte apetisant.

20120711-004746.jpg

Am prins un spectacol și din cadrul Festivalului Circului. Circul modern nu mai e cel de altă dată. Pisicile și papagalii încep să fie tot mai mult înlocuiți de oameni.

20120723-033143.jpg

20120723-033239.jpg

Tot în iulie, la Montreal, se desfășoară Festivalul Focurilor de artificii.Sâmbătă seara, lumea urcă în mașină, încarcă portbagajul cu scaune plaiante și pleacă la Montreal ca să se uite la cele mai spectaculoase jocuri de artificii. Meduze, crizanteme, valuri, stele, inimioare  – toate din focuri de artificii.

20120723-033357.jpg

20120723-033415.jpg

Între timp, cei care căutau cum să-și ucidă frumos timpul puteau alege între Festivalul De Jazz din Montreal și Festivalul Internațional Nopțile Africii.

Iar peste o săptămână după plecarea mea începea încă un festival muzical, despre care am aflat din anunțurile din metro și Festivalul Modei, cu vănzarea hainelor create de designeri tineri. Mi se rupe sufletul.

Mai pe scurt,plictisitor. Nu ca la Chișinău.

Evenimente speciale

Future Shorts la Chişinău

Vă salut. Ca de obicei, duminicile, mai puţine vorbe, mai multe fapte. Fapte bune. Pentru binele propriu. Aşa, un bine mai egoist. Uneori, măcar duminică, nu strică fiecare să se ocupe puţin şi de binele propriu. Un sport, un masaj, o saună. Una dintre faptele mele bune de azi – Future Shorts. Un festival de filme de scurt metraj ajuns şi la Chişinău, care ne plasează într-o reţea de scurt metraje din 142 de oraşe, din 54 de ţări. Slavă Domnului, de când Dumitru Marian este acolo unde e, avem şi Animest, şi filme româneşti şi filme de scurt metraj. Parcă ne mai destupă mintea, poluată cu atâta interes pentru politică, ştiri cu accidente, morţi, violaţi, schingiuiţi, neîdreptăţiţi.

Din cele 6 pelicule proiectate azi la Odeon, nici una nu m-a dezamăgit. Prima a fost formidabilă, a doua -îngrozitoare, a treia – excepţională, a patra – simpatică, a cincea – albă, a şasea -drăguţă, bună de Oscarul pe care l-a luat anul trecut. Poftiţi un trailer, poate vă trezeşte curiozitatea.

http://kishinow.com/ – este un site pe care zilnic veţi putea viziona filme de scurt metraj, special selectate de pe web. Sper să nu moară ideea, pentru că e prea frumoasă.

 

Animest 2011, Evenimente speciale

Cum poţi deveni voluntar la Anim’est?

Atenţie! Au mai rămas doar 5 zile!

Dacă îţi plac filmele de animaţie, eşti dedicat și entuziast şi vrei să faci parte din echipa unui eveniment de anvergură internaţională, atunci locul tău este la Anim’est! Trimite un mail cu CV-ul tau şi o scrisoare de motivaţie pe adresa d.marian@altfilm.md, până pe data de 25 octombrie 2011. Fii convingător. Vei avea şansa de a câștiga experiență lucrând alături de o echipă pasionată, într-unul dintre departamentele noastre (guest, promovare, PR, tehnic, etc), vei avea acces la toate filmele şi evenimentele din timpul festivalului, vei cunoaşte invitaţii și echipa festivalului și vei simți atmosfera celui mai important festival de film de animație din România chiar din interiorul acestuia! În plus, experiența de voluntar în organizarea unui festival internaţional de film s-ar putea să conteze mult în CV-ul tău.  Înscrie-te acum în echipa de voluntari a celui mai îndrăgit festival de film din București! De şase ediţii încoace, Anim’est este unul dintre evenimentele româneşti cele mai căutate pentru voluntariat. Prima ediţie a Festivalului Internațional de Film de Animație Anim’est la Chişinău va avea loc în perioada 3 – 6 NOIEMBRIE 2011 la Cinema ODEON.

Cinemateca de Duminică

Cronografilia

Anul acesta e a 9-a ediţie de Cronograf.Pun pariu că nici nu ştiaţi de asta. Şi vă înţeleg. Până anul trecut nici pe mine cuvântul „documentar” nu mă făcea să salivez. Dar asta până a vedea în 2010 o peliculă despre iepurii germani care au fost nevoiţi să-ţi schimbe habitatul din cauză căderii Zidului Berlinez, până a vedea povestea tristă a balerinelor, filmată de un norvegian şi până a mă bucura de victoria unei pelicule moldoveneşti la una dintre secţiunile festivalului de anul trecut.

Bineînţeles că după extazul neaşteptat din 2010, anul acesta am ştiut exact cu ce să încep. Cu un interviu in care am încercat să storc din Virgiliu Mărgineanu, preşedintele festivalului, nişte recomandări vis-a-vis de ce merită de văzut. Chiar dacă bunul simţ nu-i permiteau lui Virgiliu să facă recomandări în direct la radio, pentru că până la urmă e un concurs, eu mi-am atins meschinul scop şi am mers exact la acele pelicule pe care mi le-a sugerat. Dacă ar fi după mine, eu le-aş da angajaţilor mei liber joi, vineri şi luni, doar ca să vadă toate acele 50 de filme care au fost anul acesta la Cronograf. Pentru că e o şansă unică de a vedea documentare de excepţie, create în mai multe colţuri ale lumii, cu poveşti de-ale locului.

Anul acesta am văzut doar 6 dintre cele aproape 50 de pelicule. La „Provincie 35×45″(Rusia) am râs şi suspinat, la „Sanya i Vorobey”(Rusia) am muţit, „Lobotomia”(Estonia) m-a înspăimântat şi m-a încurajat, Hotel Ray(Bulgaria) m-a oripilat şi m-a făcut să nu vreau să cred în ce-mi vedeau ochii, la „Bee Moldovan”(Moldova) am bocit mult şi „Lumea văzută de Ion B” (România) m-a încântat. Spuneţi-mi ce activităţi în ultima vreme v-au mai făcut să trăiţi atâtea emoţii în doar 3 zile? Dar ştiţi câte locuri libere în sală vă aşteptau pentru a vă răsplăti cu aceste emoţii?

Spre deosebire de filmele artistice, pe care le consumăm cu atîta râvnă, filmul documentar nu te fură din viaţa reală, ci te ajută să o observi mai bine, să descoperi şi să înţelegi fenomene precum durerea, sărăcia, violenţa, stereotipurile, rănile lăsate de epoca sovietică ş.a.m.d Să le înţelegi prin prisma unor istorii şi personaje reale. Nici un mare regizor nu ar fi în stare să inventeze scenarii pe care le inventează însăşi viaţa.Alcoolic şi vagabond, devenit celebru la 60 de ani,pentru că avea o pasiune pe care a ştiut cineva să o aprecieze sau pentru că s-a adeverit a fi un trend al timpului, felul îngrozitor in care massmedia spală creiere oamenilor şi le proiectează realitate denaturată, legătura invizibilă între mierea albinilor şi mierea pe care o caută moldovenii departe de casă. N-aş vrea decât să vă spun că luni este ultima zi în care încă mai puteţi prinde lucrări interesante. Marţi e ceremonia de premiere şi până la anul e un nou dor. Dorul unei cronografile, care recunoaşte ruşinată cât de puţin timp dedică acestei noi iubiri, dar câreia nu-i este frică să-şi împărtăşe pasiunea în spreranţa de a-i îndrăgosti şi pe alţii.

Am un rescpect şi o simpatie nespusă pentru echipa de la OWH care de 9 ani tot aduce Cronograful în minţile noastre leneşe şi prea puţin înfometate de lumină.

Azi,un film documentar precum Bee Moldovan, a făcut în sufletul meu o revoluţie mai mare decât orice slogane electorale. Ne putem numi oameni doar când mediul în care trăim ne asigură strictul necesar nu doar ca stomacul să fie plin, ci şi demnitatea să ne fie ocrotită. Fiecare are dreptul să pretindă la o atitudine respectuoasă faţă de propria persoană.E un drept nescris, e o condiţie a existenţei noastre. Şi faptul că moldovenii sunt obligaţi de ţara în care s-au născut şi de oamenii care o conduc să-şi prostituieze visele, e cea mai mare umilinţă prin care acest popor este nevoit să treacă.
Mergeţi luni la Odeon.Prindeţi măcar o coadă de Cronograf.