Browsing Tag

gastronomy

De-ale mele

CUM S-AU IUBIT VINURILE CU ARTA CULINARĂ LA CASTEL MIMI

Unii sunt gata să dea un ban gras pentru noul Iphone, alții pentru o nouă pereche de papuci văzuți în vitrină, pentru o copertă de revistă, care să le afișeze fața prin tot orașul natal sau pentru o pereche de buze noi. Tot omul are ceva pentru care ar fi gata să dea mai mulți bani, decât ar da alții, ca să fie fericit. Să le numim slăbiciuni sau mofturi, sau orgolii, whatever. Continue Reading

De-ale mele

CINE-S CEI MAI BUNI BUCĂTARI DIN MOLDOVA?

Hai să vă întreb ceva!  Căți bucătari celebri în lume vin din Moldova? De-acord, Moldova e plină de probleme, gastronomia nu e cartea de vizită a țării noastre și, în genere, n-avem noi timp să ne ocupăm de o materie atât de fină. Dar câți bucătari celebri măcar pe local cunoașteți? Celebri, în sensul că lumea îi cunoaște la față, îi știe pe nume, îi recunoaște în stradă, sunt vedete la TV, apar în reviste, lumea rezervează din timp un loc la ei la restaurant, au contracte cu companii locale din sfera agroalimentară, merg la concursuri să ne reprezinte? Vreo doi? Atât? Sunt sigură că fiecare dintre voi poate număra, cel puțin, vreo 10 locuri din Chișinău, unde îi place să  meargă pentru mâncare bună. Cine gătește această mâncare, v-ați întrebat vreo dată?  Oriunde în lume, cu mici excepții, nu patronul face reputația restaurantului, ci omul care gătește mâncarea. Acela care concepe meniul, dozează ingredientele, își folosește toată experiența, secretele și creativitatea. Continue Reading

De-ale mele

PENTRU PĂRINȚI KLUMEA ȘI COPIII LOR CUMINȚI

Există un sigur succes, să fii în stare să-ți duci viața în felul tău. (Louis Aragon)
Aceasta este achiziția mea de înțelepciune de azi. O frază pe care o voi repeta des copiilor mei si de care voi încerca să nu uit nici eu. Cu toate că eu am impresia că am știut întotdeauna despre această povață.

Între ore în șir de franceză și cuvântul „casă” de care am cam uitat, nu știu cum, reușesc să mobilizez niste oameni tare interesanți, dragi și talentați. Eu peste ocean, ei la Chisinău. Toate prin skype. Cu unii discut bugete, decor, gastronomie, artizani, cu alții vânzări, logistică, concursuri de talente si ateliere de creativitate. E tare greu. Tare, tare greu. Toată nebunia aceasta amestecată cu zile în care încep scoala la 9 si ies din Univesitate la 22 mă face să mă simt …cum să spun..ocupată.

Ca să anticip întrebarea „De ce îmi trebuie mie asta?”, voi răspunde: Eu fac asta pentru mine. „Mine” cu pasiunile mele, copiii mei, părticica frumoasă a țării mele despre care vreau ca tot globul să afle si dorul pe care îl port în suflet pentru oamenii minunați cu care putem face, ca pe vremuri, o echipă. Ca să avem de ce aminti la bătrânețe.
Voi ați hotrât deja de ce vă veți aminti la bătrânețe? Nu? Atunci nou venim spre voi! Continue Reading